Spaga, presa si TVR

Nu pot decat sa ma bucur de aceasta decizie care scoate din cauza intreaga echipa care a lucrat la difuzarea imaginilor cu cei doi fosti ministri. Important este ca s-a recunoscut faptul ca aceste imagini erau de interes public si ca nu s-a incalcat Codul deontologic al Clubului Roman de Presa. Prin aceasta decizie au fost anulate de drept toate acuzatiile aberante care au fost formulate impotriva noastra - dar mai ales impotriva mea - cu privire la manipulare politica si la difuzarea de trucaje si imagini false. Insusi presedintele CRP, Cristian Tudor Popescu, a declarat ca imaginile nu erau false si ca nu a fost vorba de manipulare.
Dar nu numai CRP a sustinut cauza ziaristilor din TVR, ci si Consiliul National al Audiovizualului, care a decis imediat a doua zi dupa difuzarea filmului buclucas, ca nu a fost incalcata legea audiovizualului. De altfel, si noi ne-am consultat cu juristi si am citit din nou legea, inainte sa difuzam filmul, dar initial nimeni nu a vrut sa ne asculte. Iata asadar ca, poate pentru prima oara, un act jurnalistic de curaj a fost aprobat de un for profesional, in ciuda atacurilor politice venite din partea guvernului. Trebuie sa recunoastem ca, in vechea sa formula, ar fi fost greu de asteptat ca CRP sa fi luat o astfel de decizie. Vremurile se schimba insa si Romania evolueaza. Singurii care se incapataneaza sa ramana prizonieri ai practicilor trecutului sunt actualii guvernanti si sustinatorii lor din Parlament, adica o buna parte a clasei politice actuale. Ei - adica PNL, PRM, PC si o parte a PSD - ignora sprijinul public imens de care s-a bucurat actul de curaj al TVR si persista in razboiul pe care l-au declansat impotriva mea, pur si simplu pentru ca refuz sa "inchin steagul" in fata lor si nu vreau sa aservesc stirile televiziunii publice. Ce rost avea - si ce justificare morala sau etica - acea convocare a Consiliului de administratie al TVR in fata comisiilor parlamentare de cultura si arta pentru a discuta cazul Remes-Muresan? Ce altceva putea sa insemne acest gest politic, decat o incercare de intimidare a presei? Acelasi sens il are si plangerea presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, facuta la aceleasi comisii (pe care PNL le controleaza impreuna cu PSD), cu privire la reportajele colegei mele Alina Grigore, la baza NATO de la Trapani. Nici in acest caz, CNA nu a sanctionat TVR pentru publicitate mascata. Cu toate acestea, domnul Olteanu o face, fara nici un temei de altfel. Culmea presiunilor o constituie insa "lectia de deontologie" pe care a tinut sa ne-o serveasca public primul ministru, atunci cand a declarat ca, prin difuzarea imaginilor, am incalcat regulile etice ale profesiei. Nu stiu ca domnul Tariceanu sa fi scris vreun rand in viata lui. Stiu ca a fost actionar la un radio comercial, ceea ce nu-i asigura nici un fel de legatura cu deontologia presei, ci doar cu situatia financiara a societatii in cauza. Constat insa cu ingrijorare maxima ca, din punct de vedere al presiunilor politice asupra mass-media publice, ne intoarcem la vremuri de trista amintire. Nu ne ramane decat speranta ca interesul public va invinge intr-un viitor nu prea indepartat.

Dupa cum spuneam si mai sus, iata ca guvernul refuza sa priveasca acest caz ca pe un test de moralitate si se incapataneaza sa atace jurnalisti. Faptul ca acest caz a ajuns in atentia publicului european ar trebui sa dea de gandit echipei conduse de Calin Popescu Tariceanu, mai ales in perspectiva clauzei de salvgardare a UE. Nu am scapat de ea nici in domeniul luptei anti-coruptie, nici in domeniul agriculturii. Poate ca nu este intamplator ca tocmai ministrul care s-a dovedit incapabil sa gestioneze satisfacerea cerintelor europene in privinta platilor compensatorii in agricultura face obiectul unui dosar de coruptie. Chiar si fara aceste acuzatii de coruptie, domnul Remes a fost un ministru catastrofal. Cum apare insa in fata Europei, un guvern cu trei ministri care au dosare la DNA? Dupa cate se zvoneste, se pare ca ar mai fi doi ministri pe rolul procurorilor anti-coruptie. Faptul ca liberalii invoca un presupus razboi politic pornit impotriva lor de presedintele Traian Basescu si de serviciile secrete nu mi se pare foarte convingator. Daca aceste dosare ar fi fost fabricate, cum spune premierul, atunci de ce era nevoie de blocarea prin ordonanta de urgenta a activitatii Comisiei speciale de la Cotroceni, care decide asupra inceperii urmaririi penale impotriva demnitarilor? A fost extrem de limpede ca aceasta ordonanta, al carei caracter de urgenta este discutabil in lumina Constitutiei, a fost o masura disperata de aparare fata de probele din dosare. Daca nu ar fi fost asa, ministrii nu ar fi avut de ce sa se teama, caci instanta i-ar fi declarat nevinovati. Doar in acest mod si-ar fi putut salva onoarea, nu prin acte administrative abuzive, pe care insusi Consiliul Superior al Magistraturii le contesta.
Cel mai grav aspect insa al cazului Remes-Muresan, care este strans legat de ordonanta de urgenta care bloca anchetarea ministrilor, este faptul ca el anuleaza toate eforturile facute anterior de guvern de a convinge Comisia europeana ca Romania este ferm angajata in lupta anticoruptie si ca nu merita sa fie supusa clauzei de salvgardare. Lenti si destul de ezitanti, oficialii de la Bruxelles vor fi obligati sa deschida ochii asupra situatiei reale din Romania, nu asupra tabloului zugravit in culori roz de emisarii guvernului, care-i asigura ca "la noi treaba merge bine." Or, ea nu merge bine deloc. In loc sa mergem inainte, mergem inapoi, iar integrarea nu a adus inca avantajele pe care poporul roman le asteapta.