Dar, indiferent de cine va reuşi să formeze noua majoritate, viitorul guvern va găsi pe masa de lucru un cadou otrăvit: sistemul bugetar. Se vorbeşte la fiecare ciclu electoral despre nevoia de reformare a sectorului public - greoi, ineficient, rezistent la schimbare, mai mult o piedică decât un ajutor pentru contribuabilul român. S-au rotit la guvernare, în ultimii 30 de ani, toate partidele şi alianţele posibile şi imposibile, unele cu majorităţi parlamentare care le permiteau să facă ordine, cât de cât, în acest sector, dar nimeni nu s-a ocupat serios de asta. Într-un final, simţind potenţialul electoral, PSD-iştii - nu doar că nu au venit cu măsuri de reformare, dimpotrivă: au venit cu măsuri de fidelizare. Unele, indiscutabil, necesare, în domenii ca învăţământul sau sănătatea, altele mai puţin, altele deloc, cele mai multe dintre ele, fără nici o corelare directă cu creşterea performanţei în muncă sau cu creşterea gradului de atenţie faţă de contribuabil. Au crescut salariile medicilor (informaţiile sunt că "atenţiile" date de familiile bolnavilor nu au scăzut), au crescut salariile profesorilor, dar meditaţiile sunt la fel de înfloritoare şi la fel de puţin fiscalizate. În fine, după 30 de ani de aşa-zis capitalism, în condiţiile în care statul dă tot mai vizibile semne de anchilozare - se vede asta la fiecare criză majoră -sistemul bugetar pe care se sprijină a ajuns să devină mai ofertant decât mediul privat!
Tentaţia generalizării e mare: nu toţi bugetarii taie frunze la câini. Mergând pe teren, lună de lună, prin ţară, am găsit atâţia primari serioşi, atâţia ghizi turistici dedicaţi, profesori cu har sau medici de excepţie! Problema e că PSD a scăpat din mână hăţurile bugetare, iar România plăteşte mai mult decât îşi poate permite. Doar în ultimii doi ani, datoria statului a crescut cu 10 miliarde de lei, bani împrumutaţi, pe care tot noi, românii, îi vom plăti înapoi în anii ce vin. Ei bine, în aceste condiţii, împrumutând scump din toate părţile, România e ţara din Uniunea Europeană care dă angajaţilor statului cea mai mare parte din veniturile strânse la buget din taxe şi impozite. Suntem lideri detaşaţi, pe locul 1, în 2018: statul român dă 34,4%, mai bine de o treime din veniturile sale, pe salariile angajaţilor din sectorul public! Pe locul 2 e Cipru, cu 29,7%, în vreme ce Germania cheltuie pe salariile bugetarilor săi doar 16,6% din ce strânge! Colectăm prost la buget - căci România are o mare problemă şi la acest capitol - iar foarte mult din ce avem dăm pe salarii. Asta înseamnă mai puţine investiţii publice în infrastructură, în construcţia şi modernizarea de şcoli sau spitale. În plină criză economică, un singur premier s-a luat de banii bugetarilor: Emil Boc. A tăiat bani, a tot tăiat, şi a plătit imediat cu funcţia. Cine mai are, azi, curajul să ajusteze sectorul public? Sau trebuie să aşteptăm o nouă criză economică?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
