Dar, indiferent de cine va reuși să formeze noua majoritate, viitorul guvern va găsi pe masa de lucru un cadou otrăvit: sistemul bugetar. Se vorbește la fiecare ciclu electoral despre nevoia de reformare a sectorului public - greoi, ineficient, rezistent la schimbare, mai mult o piedică decât un ajutor pentru contribuabilul român. S-au rotit la guvernare, în ultimii 30 de ani, toate partidele și alianțele posibile și imposibile, unele cu majorități parlamentare care le permiteau să facă ordine, cât de cât, în acest sector, dar nimeni nu s-a ocupat serios de asta. Într-un final, simțind potențialul electoral, PSD-iștii - nu doar că nu au venit cu măsuri de reformare, dimpotrivă: au venit cu măsuri de fidelizare. Unele, indiscutabil, necesare, în domenii ca învățământul sau sănătatea, altele mai puțin, altele deloc, cele mai multe dintre ele, fără nici o corelare directă cu creșterea performanței în muncă sau cu creșterea gradului de atenție față de contribuabil. Au crescut salariile medicilor (informațiile sunt că "atențiile" date de familiile bolnavilor nu au scăzut), au crescut salariile profesorilor, dar meditațiile sunt la fel de înfloritoare și la fel de puțin fiscalizate. În fine, după 30 de ani de așa-zis capitalism, în condițiile în care statul dă tot mai vizibile semne de anchilozare - se vede asta la fiecare criză majoră -sistemul bugetar pe care se sprijină a ajuns să devină mai ofertant decât mediul privat!
Tentația generalizării e mare: nu toți bugetarii taie frunze la câini. Mergând pe teren, lună de lună, prin țară, am găsit atâția primari serioși, atâția ghizi turistici dedicați, profesori cu har sau medici de excepție! Problema e că PSD a scăpat din mână hățurile bugetare, iar România plătește mai mult decât își poate permite. Doar în ultimii doi ani, datoria statului a crescut cu 10 miliarde de lei, bani împrumutați, pe care tot noi, românii, îi vom plăti înapoi în anii ce vin. Ei bine, în aceste condiții, împrumutând scump din toate părțile, România e țara din Uniunea Europeană care dă angajaților statului cea mai mare parte din veniturile strânse la buget din taxe și impozite. Suntem lideri detașați, pe locul 1, în 2018: statul român dă 34,4%, mai bine de o treime din veniturile sale, pe salariile angajaților din sectorul public! Pe locul 2 e Cipru, cu 29,7%, în vreme ce Germania cheltuie pe salariile bugetarilor săi doar 16,6% din ce strânge! Colectăm prost la buget - căci România are o mare problemă și la acest capitol - iar foarte mult din ce avem dăm pe salarii. Asta înseamnă mai puține investiții publice în infrastructură, în construcția și modernizarea de școli sau spitale. În plină criză economică, un singur premier s-a luat de banii bugetarilor: Emil Boc. A tăiat bani, a tot tăiat, și a plătit imediat cu funcția. Cine mai are, azi, curajul să ajusteze sectorul public? Sau trebuie să așteptăm o nouă criză economică?