Puiul de râs, monstrul şi nebunul

Actualitatea ultimelor săptămâni pune din nou Ro­mânia pe primele pagini ale presei internaţionale.

Tră­im în ţara în care se moare cel mai mult din Europa pe şosele. Ţara în care dispar mii de copii şi în care fetele, de la vârsta de 6-7 ani în sus, sunt în pericol de a fi răpite şi vândute unor des­creieraţi pedofili. Ţara în care bolnavii din spitalele de psihiatrie sunt ucişi de nebunii lăsaţi liberi. Ţara în care mai sunt puţini po­liţişti adevăraţi, de când au dispărut secto­riştii. Fără şcoală, fără educaţie, fără pic de instrucţie mi­litară, oamenii care poartă azi uniformă intră, ade­sea, în rândul infractorilor, stând la poartă, la taclale, şi fumând o ţigară, în timp ce în curte, un monstru dă foc unei fete de 15 ani. Nefericita îi anunţase telefonic că este răpită, violată şi bătută, dar degeaba. Dacă-i întrebi, dacă-i condamni sau dacă eşti uluit de poziţia lor cri­mi­nală, îţi vor răspunde că da, ştiau că un copil este bat­jocorit, dar aveau ordin de la procurorul Popescu (aflăm că este invitat de onoare la nunta avocatei monstrului Din­că) să nu intre înainte de ora 6. Şi comandantul po­liţiei din Caracal auzise că este o problemă, dar dânsul avea o treabă cu poliţiştii din judeţ. Întâi problemele din teritoriu, disciplina şi îndeplinirea planului de amenzi, şi pe urmă alte "mărunţişuri", precum Alexandra, Luiza şi celelalte fete nefericite. Căzută în ghearele demenţei unui obsedat sexual, adolescenta sechestrată s-a simţit norocoasă găsind un telefon uitat pe corlată. Ca orice telefon cu baterie încărcată cât de cât, putea, totuşi, forma numărul magic 112. L-a format, dar i-a răspuns o cucoană plictisită, fără chef de vorbă, care nu a cre­zut-o. I-a transferat legătura unui poliţist "majoritar" al ţării, care parcă s-a arătat deranjat de la un joc de şep­tică: "Hai, tovarăşa (apelativul îmi aparţine), lasă linia liberă, avem şi alte reclamaţii"! Nici ăsta n-a crezut-o. Şi, iată-l pe criminal că "vine, vine", "mi-e frică", iar purtătorii de uniforme o tratează cu indiferenţă. La fel s-o fi întâmplat şi cu Luiza şi cu alte fiinţe răpite şi ucise ori vândute. Ţinutul Caracal (Caracalla l-a chemat pe unul dintre cei mai cruzi şi eretici împăraţi romani, trăitor între anii 188-217 d.Hr.) a speriat ţara şi lumea prin lipsa autorităţii statului şi a instituţiilor locale. O nebunie similară s-a întâmplat la spitalul de psihiatrie din Săpoca, Buzău, unde un nebun beţiv şi liber şi-a ucis, în toiul nopţii, colegii adormiţi în saloane. Dar la fel de nebuni s-au dovedit doi apucaţi din satul Buneşti, judeţul Braşov, un adolescent de 17 ani şi un "adult" de 32 de ani, care au prins un pui de râs, animal protejat de lege în Europa, l-au torturat, l-au legat de gât cu o funie şi l-au omorât, plini de fericire. Imediat - altfel cum? - l-au publicat pe Facebook, să vadă "lumea bună" cum e o "distracţie adevărată". Poliţia din Bra­şov, spre lauda ei nesperată, a deschis un dosar pentru "braconaj", deşi bietul animal a fost ucis în chinuri, de de­menţii ale căror nume nu sunt publicate. Uciderea pu­iu­lui nu poate fi condamnată. De ce? Aşa spune legea. Ce lege! Ce ruşine! Omori copii, omori pui de animale pro­­tejate (sau nu), vinzi minore unor reţele fără Dum­nezeu, sub protecţia politicienilor sau a clanurilor ma­fiote, şi n-ai probleme. Se vorbeşte că monstrul din Ca­ra­cal va fi eliberat. Ucigaşul din Săpoca nu poate fi con­damnat, e nebun, ce să-i faci? Sălbaticii din Buneşti vor primi o amen­dă, o vor plăti pe jumătate şi gata. Dis­trac­ţia dia­vo­lească merge mai departe. Trăim în România. Aveţi gri­jă de copii!