A câştigat şase mandate consecutive! Şi probabil că va mai obţine încă unul, dacă va mai dori. Care este secretul unei atât de îndelungi cariere la vârful administraţiei locale? Fapta bună. Cel puţin asta spun sătenii care l-au tot ales. La fel crede şi primarul: "Eu nu sunt de-al locului, m-am născut la Teiuş, iar romoşenii sunt mândri şi nu-i consideră de-ai lor pe venetici, decât după ce trăiesc măcar 50 de ani printre ei. Dar pe mine m-au adoptat. Ca primar, nu poţi să le dai neapărat pâine, dar poţi să le dai utilităţi, să le faci viaţa mai uşoară, şi îşi obţin ei pâinea apoi".
L-am întâlnit întâmplător, în curtea primăriei din Romos. Aştepta ceva pe o bancă, înainte de a mai da o tură prin comună, să vadă stadiul unor lucrări. Este una dintre ipostazele sale obişnuite, întrucât îi place să stea mereu la îndemâna sătenilor. "La birou, stau mereu cu uşa deschisă, ca să nu facă nimeni antecameră la mine. Cum ai venit, cum am rezolvat problema, că nimeni n-are timp de pierdut" - spune, ca şi cum ar fi ceva firesc, într-o ţară în care interacţiunea cetăţeanului cu autorităţile este cel mai adesea traumatizantă.
"Astăzi, pământurile sunt lucrate de firme"
- Am ajuns de câteva ori în Romos şi am fost impresionaţi de frumuseţea locului şi de buna tocmeală a gospodăriilor. Cândva, Romos era vestită pentru fermele sale agricole şi zootehnice. Se mai ocupă sătenii astăzi de vite şi mari culturi?
- În parte, da, mai avem şi mici fermieri. Dar astăzi pământurile sunt lucrate de firme şi chiar foarte bine. Una dintre ele are 1100 din cele 2800 de hectare de teren agricol ale comunei, este cea mai mare fermă de lapte din ţară şi poate că şi din Europa, cu 3400 de vaci de lapte. Patronat olandez. Lucrează pentru ea 86 de angajaţi permanenţi, şi încă 50-60 în plus în sezon.
- Comuna are 2860 de cetăţeni. Restul ce fac?
- Mai sunt încă vreo câteva societăţi agricole care le dau de lucru, iar mulţi alţii muncesc la Orăştie sau la fabrica de armament de la Cugir. Sunt navetişti. Ca să-i ajut, am făcut un drum asfaltat peste deal, prin pădure, până la Orăştie, de doar cinci kilometri. Drumul vechi este de 16 kilometri şi pierdeau prea mult timp. Spre Cugir, iarăşi este o scurtătură de câţiva kilometri. Le-am facilitat deplasarea şi acolo. În plus, toţi romoşenii au şi grădini pe lângă casă, unde produc legume şi fructe pentru consum propriu şi pentru a duce în pieţele din oraşe. Comuna are şi o zonă montană, la Ciungu Mare, la 1000 de metri altitudine, în care trăiesc 46 de familii. Cresc animale, fac lapte, brânză şi le vând la piaţă. Se ajungea greu la ei, pe un drum forestier de 36 de kilometri. Le-am făcut şi lor un drum nou, civilizat, de numai 5 kilometri.
"Toate lucrurile mari le-am făcut cu fonduri europene"
- Drumurile costă bani grei. Aveţi venituri aşa de bune la buget?
- Cu ce avem, ne acoperim cheltuielile curente ale comunei, salariile angajaţilor din primărie, dar bani pentru investiţii nu prea sunt. Toate lucrurile mari, drumuri, clădiri, le-am făcut cu fonduri europene sau cu fonduri de dezvoltare locală, de la PNDR. Am accesat până acum 12 milioane de euro din fonduri UE. În primul rând, pentru drumuri. Pe urmă, am băgat reţea de apă şi canal în Romos şi Romoşel. Avem actele făcute şi vom mai primi două milioane de euro, cu care vom trage apă potabilă şi canalizare şi în restul satelor. Am reparat şi modernizat şi căminele culturale din Romos şi Romoşel, am construit şi trei terenuri de sport, cu gazon artificial şi cu instalaţie de nocturnă. Ştiţi, eu sunt un sportiv pasionat chiar şi la vârsta aceasta, de 70 de ani. Joc fotbal săptămânal cu prietenii, pe unde ne mai întâlnim. În tinereţe, am jucat în Divizia B. Cred că sportul e sănătate curată. Îi încurajez pe copii şi tineri să facă sport, şi de aceea, am vrut să aibă condiţii bune.
"Pentru proiecte, apelăm la firme specializate"
- Am văzut că aveţi şi gaze în comună. De când?
- Din 1998, atunci am reuşit să le aducem cu fonduri proprii. Am exploatat o pădure crescută pe o păşune de 36 de hectare, care trebuia redată pentru creşterea vitelor. Am vândut lemnul, şi cu banii obţinuţi, am introdus gaze în locuinţe. Oamenii n-au plătit nimic.
- Şi mai aveţi pădure?
- Da, 2750 de hectare de pădure. Nu se taie la bunul plac.
- Cum aţi reuşit să accesaţi fondurile europene, care sunt piatră de poticnire pentru multe primării?
- Avem o echipă bună la Primărie, care urmăreşte liniile de finanţare de interes pentru noi, face bugetele, întocmeşte liste de priorităţi, tot ce e necesar. Apoi, apelăm la firme specializate din judeţ, ca să ne scrie proiectele după tipicul cerut. Aşa încât suntem pregătiţi cu dosarele, înainte să se deschidă sesiunile de finanţare.
- Păi, da, căci opt din cei 11 consilieri sunt "ai primarului", adică din acelaşi partid cu mine, PNL.
- Alţi primari se plâng că nu reuşesc să facă nimic din pricina birocraţiei. Pe dvs. nu vă împiedică?
- Birocraţia exagerată este, într-adevăr, o pacoste. Ni se cer o mulţime de avize şi de hârtii care n-au niciun rost. Şi pierdem timp şi oportunităţi. Am fost într-un schimb de experienţă în Polonia, care este campioană la absorbţia de fonduri europene. La ei, un proiect are şapte pagini, atât. La noi, 300 de pagini! De multe ori, întârziem cu lucrări importante, din pricina greutăţii cu care sunt eliberate autorizaţiile şi avizele. Poate să treacă şi anotimpul bun de construcţii, pe cei responsabili nu-i interesează, au ritmul lor. De exemplu, am semnat un contract pentru o lucrare la Vaidei în 23 octombrie anul trecut şi abia acum a început.
- De ce credeţi că sunt atâtea... filtre?
- Au inventat tot felul de avize care se dublează sau triplează. Sunt unele avize care se emit numai de la Bucureşti, deşi instituţia respectivă are filială judeţeană... Mergi acolo şi aştepţi câte 45 de zile să-ţi vină răspunsul. Dacă e ceva ce nu le place, revii, şi tot aşa. Aşteptăm, aşteptăm... La fiecare lucrare, timpul de pregătire este de cel puţin un an. Birocraţia ne ţine pe loc. Şi mulţi primari se lasă păgubaşi, dar eu sunt insistent şi merg până la capăt cu ce mi-am propus.
"Lumea trăieşte bine aici, întemeiază familii şi naşte prunci"
- Ce v-aţi mai propus?
- Am făcut un proiect de reparaţii şi modernizări în valoare de 500 de mii de euro pentru şcoala din comună, care are clasele I-VIII. Mai am un proiect de modernizare a reţelei de iluminat public. De două luni, am preluat 12 kilometri de drum judeţean care ne leagă de drumul naţional şi care, aţi văzut, este foarte neîngrijit. M-am luptat cu cei de la judeţ să mi-l dea mie, să-l pot repara, că ne facem de râs când intră cineva în comună pe el. Până acum, am astupat gropile cu roaba, rugându-mă de unul şi de altul să mă ajute, căci nu aveam voie să investesc niciun leu în drumul acela...
- Dacă doriţi să reabilitaţi şcoala, înseamnă că aveţi un număr suficient de elevi şi că ea va mai folosi multă vreme de acum înainte, nu?
- Da, 350 de elevi. Lumea nu prea mai pleacă de aici, pentru că e aproape de oraş, are condiţii ca la oraş, dar trăieşte în natură. Toţi cei care vor să muncească au de lucru în comună sau în oraşele învecinate, cum am zis. Deci, ducem o viaţă bună aici, mai bună decât prin alte părţi, în orice caz. Aşa că se întemeiază familii, se nasc copii... Apropo, avem în comună şi clinică medicală, cu cabinete de consultaţie, maternitate şi cabinet stomatologic. Sunt făcute din 1986, dar la noi mai funcţionează.
"Oferim toate condiţiile investitorilor, pentru a-i aduce în comună"
- Mereu va fi nevoie de bani, iar fondurile europene nu ne vor mai sta mult timp la dispoziţie. Aţi încercat să atrageţi în comună investitori şi din alte domenii, pentru a avea mai multe locuri de muncă şi surse de taxe şi impozite?
- Da, încă n-am reuşit, dar mai încercăm. Avem un teren de cinci hectare, în preajma satului, pregătit pentru construcţii industriale, cu toate facilităţile necesare, apă, canal, gaz, şi suntem gata să le oferim şi alte beneficii investitorilor, cum ar fi scutirea de impozit, pentru un număr de ani... La un moment dat, a şi venit o echipă de la o firmă de componente electronice din Hong Kong, dar intermediarul român i-a speriat, avansând anumite pretenţii financiare ca din partea noastră, a comunei, de neacceptat pentru ei. Până să aflăm cum stă treaba, au şi plecat.
- Vă pregătiţi pentru un nou mandat de primar?
- Nu ştiu, mă mai gândesc, îmi cam ajunge după atâţia ani de primărie.
- Aţi obosit?
- Nu, că-mi place ce fac. Sunt tot timpul în mişcare, controlez tot ce se face, ca să fiu sigur că e bine... Nici nu mi-a trebuit concediu din anul 2011 încoace. Dar poate că e timpul pentru o viziune nouă, pentru cineva mai tânăr, mai proaspăt, mai energic... Deşi toate astea nu ţin neapărat de vârstă.
- Dacă ar fi să daţi un sfat primarilor de prin alte părţi, care n-au reuşit ce aţi izbutit dvs., care ar fi acela?
- Să ştie ce vor şi să facă ce ştiu. Cu perseverenţă. Dacă nu insişti, nu rezolvi nimic. Trebuie să ai în minte imaginea de ansamblu: de ce e nevoie în comuna sau în oraşul meu ca să meargă lucrurile mai bine? După ce ţi-ai stabilit priorităţile, fă proiecte, caută finanţare şi nu te lăsa până când n-o obţii!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
