Pentru multe femei, menopauza reprezintă un război purtat pe multiple fronturi. Dincolo de neplăcutele manifestări fizice, precum bufeurile şi instalarea osteoporozei, menopauza ne poate afecta şi psihic, lăsându-ne pradă unor stări întunecate, cum ar fi tristeţea sau irascibilitatea. Norocul face însă ca experienţa acumulată în timp, dublată de noi şi noi cercetări medicale, să ofere soluţii care să uşureze bulversările provocate de menopauză.
Când şi de ce apare menopauza
În jurul vârstei de 40-50 de ani, numărul de foliculi din ovare este pe cale să se epuizeze, astfel încât nivelul hormonal începe să fluctueze şi ciclul menstrual devine mai puţin predictibil. Această perioadă, care precede menopauza şi care poate dura între doi şi opt ani, se numeşte premenopauză. În această perioadă, ovarele produc uneori prea mult estrogen şi/sau progesteron, iar alteori prea puţin. Ciclul menstrual începe să vină la intervale mai puţin regulate, iar sângerările pot fi mai abundente decât înainte sau, alteori, mult mai uşoare. Când a trecut un an de când femeia nu a mai avut menstruaţie, se consideră că ea a atins menopauza şi că trece în postmenopauză, etapă finală ce poate depăşi uneori cinci ani.
Întrebaţi-vă mama
Pentru fiecare femeie, menopauza este diferită, nu doar ca durată, ci şi ca simptomatologie. Femeile care doresc însă să afle din timp cam ce le rezervă viitorul, ar face bine să treacă peste stânjeneală şi să-şi roage mamele să le povestească în detaliu cum au decurs lucrurile în cazul lor. Asta, pentru că se întâmplă foarte des ca menopauza fiicelor să se asemene foarte mult cu cea a mamelor (la fel cum se întâmplă de altfel şi în alte chestiuni femeieşti, cum ar fi momentul instalării ciclului menstrual, cantitatea de lapte din perioada alăptatului, ori modul în care au decurs sarcinile şi naşterile fiecăreia).
Informaţi-vă cât mai bine: vă va ajuta să depăşiţi cu calm această perioadă
Toate femeile ştiu că la un moment dat va veni şi menopauza, dar nu multe se obosesc să se şi documenteze în privinţa ei. Aşa se face că adeseori se întâmplă ca ele să nici nu-şi dea seama că au intrat în fazele premergătoare menopauzei. Multe femei nu înţeleg, de pildă, de ce de la o vreme au insomnii, şi pun faptul pe seama stresului de la locul de muncă sau a altor motive. Altele nu ştiu de ce se simt brusc copleşite de melancolie, sau poate de o nervozitate excesivă, şi sunt tentate să dea vina pe cei din jur, reacţionând exagerat din te miri ce, astfel încât apropiaţii nu mai înţeleg nimic din comportamentul lor şi nu mai ştiu nici cum să le răspundă adecvat. Iată câte neînţelegeri dureroase pot fi evitate, documentându-ne, pur şi simplu, din timp cu privire la modul în care se manifestă menopauza.
Acţionaţi preventiv
* Pentru ca menopauza să decurgă cât mai lin, acordaţi o atenţie sporită modului de viaţă. Mâncaţi sănătos, ţineţi-vă departe de fumat ori consumul excesiv de cafea şi de alcool. De asemenea, este recomandabil să vă odihniţi pe săturate. După atâţia ani de muncă şi de griji neîntrerupte, poate meritaţi şi dvs. atâta lucru.
* Sportul este sfânt în asigurarea unei menopauze cât mai line. În plus, el vă va menţine în formă (până şi riscul de osteoporoză se va reduce), cu silueta suplă şi cu pofta de viaţă neştirbită. Faceţi zilnic mişcare, în mod programatic. Şi dacă se ivesc ocazii suplimentare în acest sens (de pildă, vă roagă copilul sau nepotul să-l plimbaţi prin parc sau să vă jucaţi un pic cu mingea prin curte) acceptaţi fără ezitare.
Când trebuie să mergem la doctor?
Când semnele menopauzei nu sunt stabile, apar şi dispar, pe perioade mai mari, e cazul să vă adresaţi unui specialist. Printre cei care vă pot ajuta să clarificaţi meandrele acestei perioade dificile sunt medicul de familie, ginecologul, endocrinologul (care ne va ajuta să ne lămurim cum stăm la capitolul hormoni) şi medicul internist (dacă e cazul).
Pentru a stabili cu exactitate dacă sunteţi la menopauză, doctorii vă vor cere să efectuaţi şi o serie de analize şi de teste specifice, care vor indica, între altele, cum staţi în privinţa hormonilor şi a numărului de foliculi ovarieni. În funcţie de rezultate, medicii vă vor recomanda căile de urmat.
Leacuri naturale, de folos în timpul menopauzei
* Pentru prevenirea efectului de îmbătrânire bruscă: Uleiul de cătină are un pronunţat efect de regenerare şi de întinerire, prevenind efectul de îmbătrânire bruscă, ce se manifestă uneori după menopauză. Sunt recomandate două cure pe an, a câte trei luni fiecare, începând de la primele semne ale menopauzei.
Se administrează câte 20 de picături, de trei ori pe zi. În cazul gelulelor, vom lua câte una sau două capsule de trei ori pe zi.
* Pentru reglarea perioadelor menstruale - ceaiul de coada-calului şi salvie. Cura se începe cu o săptămână înainte de data la care ar trebui în mod normal să vină ciclul. Se bea zilnic, timp de şapte zile, o cană cu ceai. Se folosesc cantităţi egale, câte o linguriţă din fiecare plantă, opărite cu 300 ml apă. Ceaiul se bea neîndulcit, înainte sau după masă. Repetaţi cura vreme de şase luni.
* Pentru un aport natural de estrogen - soia, lemnul-dulce, lumânărica, mărarul (şi mai ales seminţele de mărar) sunt alimente bogate în estrogen, care ne pot ajuta să reducem simţitor multe dintre efectele neplăcute ale menopauzei, precum bufeurile sau tulburările emoţionale. Atenţie, însă: nu trebuie să exagerăm cu aportul natural de estrogen, motiv pentru care ideal este să consultăm un fitoterapeut, care să ne îndrume cu privire la dozajul optim al acestor plante.
* Pentru energie o soluţie excelentă este ceaiul roşu african (Rooibos). În perioada menopauzei, multe femei se confruntă, chiar şi de mai multe ori pe zi, cu o stare de slăbiciune bruscă. Cafeaua şi ceaiul verde, bogate în cofeină şi teină, ne ridică brusc nivelul de energie, dar permit ca apoi, la fel de brusc, să colapsăm din nou. În plus, ele ne pot provoca insomnii. Ceaiul roşu, în schimb, ne ridică şi el nivelul de energie, dar treptat şi fără a avea dezavantajele prezente la cafea şi ceaiul verde.
* Pentru combaterea bufeurilor - salvia. Pulberea obţinută din această plantă normalizează activitatea endocrină, reglează temperatura corpului şi reduce transpiraţia. Pe stomacul gol, se administrează câte o jumătate de linguriţă de pulbere, care se ţine câteva minute sub limbă şi se înghite apoi cu apă. Procedeul poate fi repetat de patru ori pe zi (sau de maximum opt ori, în perioadele în care bufeurile sunt extrem de intense).
* Pentru combaterea demineralizării - ceaiul de coada-calului, alge (femeile din Japonia, care consumă adesea aceste alimente, se confruntă mai rar cu osteoporoza).
* Aportul de calciu natural - bobiţele de susan sau pasta obţinută din ele (se numeşte Tahini şi poate fi folosită în humus).
* În cazul depresiei şi anxietăţii - ceai de sunătoare. Dacă tulburările dvs. emoţionale sunt mai intense, puteţi opta pentru tinctură de sunătoare (patru linguriţe, diluate în apă, administrate pe stomacul gol) sau pulbere (o linguriţă rasă, luată la câte patru ore cu puţină apă).
* Pentru combaterea uscăciunii vaginale - ulei de migdale aplicat prin masaj uşor, în condiţii de igienă maximă. Raporturile sexuale contribuie şi ele la o mai bună irigare a vaginului cu sânge şi îi păstrează elasticitatea. Raporturile sexuale regulate sunt de altfel de mare folos în cazul menopauzei în ansamblul ei, fiind uneori recomandate chiar şi de specialişti.
Menopauza şi psihicul: cum putem învăţa să ne bucurăm de această nouă etapă a vieţii
Majoritatea femeilor acceptă greu valul de schimbări pe care le aduce cu sine menopauza. De vină nu sunt doar efectele neplăcute, dar şi gândul la ceea ce ne aşteaptă: bătrâneţea. E drept că ea reprezintă etapa cea mai din urmă a vieţii. Doar că este, totodată, încununarea ei. Un apogeu, un punct în care ni se permite, în sfârşit, să condensăm experienţele trăite, extrăgând din ele înţelepciune, un fel de a fi mai tolerant şi mai senin. Sună bine. Dar cum să facem să ajungem mai uşor la acest punct? Iată un posibil traseu:
* Găsiţi soluţii de relaxare şi regăsire de sine. Apucaţi-vă de yoga. Este o terapie grozavă pentru perioada menopauzei. Yoga vă menţine mobilitatea şi sănătatea fizică, dar şi echilibrul mental. Dacă dintr-un motiv sau altul nu doriţi sau nu puteţi să o practicaţi, optaţi pentru oricare altă soluţie menită să vă apropie mai mult de propria dvs. esenţă: lungi plimbări prin natură, practicarea unei arte (pictură, muzică) ori rugăciune, pentru dobândirea încrederii în viaţă şi a liniştii sufleteşti. Puteţi, de asemenea, apela cu inima deschisă la un psiholog sau la un îndrumător spiritual, cum ar fi un duhovnic bun. Important este să vă regăsiţi, să vă înţelegeţi locul în acest vast univers, să-l apreciaţi şi să vă bucuraţi de el.