Primăria e cea mai impozantă clădire din centrul oraşului Zlatna. Renovată relativ recent, cu un aer vesel, dat de florile multicolore de la ferestre, poate rivaliza, fără probleme, cu instituţii-surori din marile oraşe ale ţării. În interior, lemnul e omniprezent, de la parchet, balustrade şi uşi, până la mobilierul elegant din birouri, contrastând armonios cu marmura de pe holurile de-o curăţenie impecabilă. Pe pereţi, fotografii atent alese, reconstituie, pas cu pas, drumul de la clădirea părăginită, aproape o ruină, până la ceea ce înseamnă astăzi Primăria oraşului Zlatna. Ca oamenii să nu uite. Sau, ca un alt fel de a demonstra, prin fapte, că "omul sfinţeşte locul". Atunci când vrea şi când este lăsat să poată. Primarul Silviu Ponoran e moţ de-al locului şi conduce destinele străvechiului oraş minier încă din 1990, cu o pauză de un singur mandat. Zlătnenii ştiu bine de ce. Câte ceva am aflat şi noi, în interviul care urmează.
"Trebuie repornit mineritul"
- Pentru foarte mulţi români, Zlatna e sinonim cu unul dintre cele mai poluate oraşe din ţară. Înainte de '89, măsurătorile arătau că iradierile cu uraniu ajunseseră până sub podelele caselor. Sigur, asta a fost în anii de vârf ai industriei metalurgice româneşti. Care mai e situaţia acum?
- Chiar şi în 2004, când am revenit la conducerea primăriei, Zlatna era un oraş roşu. Într-o vreme, poluarea excesivă ne situa pe locul doi în lume, şi pe primul loc în Europa. Acum, după închiderea principalilor poluatori din zonă şi după numeroasele lucrări de ecologizare, în care am investit serios în ultimii 15 ani, s-a constatat o calitate a aerului excelentă. Există un grad mai ridicat de poluare doar în preajma haldelor de steril şi a bazinelor de decantare din zonă, dar nivelul pulberilor în suspensie înregistrează valori sub limitele maxime admise. Pot să vă spun că, dacă în 2004, în Zlatna un metru pătrat de teren se vindea cu 2 euro, astăzi se vinde cu 20 euro. Cred că e un exemplu care spune totul.
- O ofertă ideală, pentru cineva din afară, cu posibilităţi financiare, interesat de zonă. Dar localnicii din ce trăiesc?
- Din ce pot! Majoritatea sunt pensionari, mai ţin câte un animal. Au rămas, în fiecare casă, mai mult un bătrân şi un copil, cei tineri şterg la fund pe unul şi altul în Occident...
"Dacă în loc să se vândă în China, cuprul s-ar prelucra în România, s-ar da de lucru oamenilor"
- Ce-ar trebui făcut pentru ca viaţa zonei să repornească?
- Pentru zona noastră, dar nu numai, ar trebui găsite soluţii şi oameni capabili cu care să se repornească mineritul şi metalurgia extractivă, neferoasă. O dovadă în plus că ar fi un lucru bun e ce se întâmplă în apropiere de Zlatna, la Abrud, unde e cea mai mare rezervă de cupru a României şi unde, la Cuprumin, s-a ajuns la 5000 tone concentrat/lună, cu 20 la sută cupru în concentraţie. Din păcate, aceste concentrate se vând în China, în loc să le prelucrăm noi, să dăm de lucru oamenilor. Dacă vrei să dai plusvaloare acestor resurse, poţi să le aduci de la 6,5 la sută, cu cât se vând azi, chiar la 1000-1200 la sută, transformate în componente electronice, poţi da de lucru la minim 2000 de persoane, cu salarii de 1500 euro minim, că nu e vorba doar de cupru, ci şi de alte metale rare, care leagă aceste concentrate. Sunt inginer metalurg şi ştiu exact despre ce vorbesc! Zlatna-Brad-Baia de Arieş-Roşia Montană e patrulaterul aurifer al ţării, cu o pondere mare de metale neferoase. Dar trebuie avut grijă ca băieţii deştepţi, care au vândut resursele României, să nu mai vândă ce avem, fără să le prelucrăm noi. Există soluţii legale pentru asta, dar trebuie văzut la cine sunt comanda şi butoanele.
- Cu toate neajunsurile existente în zona Munţilor Apuseni, frumuseţea lor, sălbatică, încă atrage turişti. Am văzut că şi dvs. aveţi un complex de agrement, cu ştrand elegant şi curat şi, de asemenea, o viaţă culturală interesantă, aspecte cu care multe oraşe mai mari nu se pot lăuda...
- Da, avem un hotel, finalizat cu fonduri de la Ministerul Mediului. E o construcţie începută de mineri şi abandonată timp de 14 ani, acum o clădire cu parter şi două nivele, cu sală de şedinţe, saună şi piscină exterioară, cu bazine pentru adulţi şi copii, în apropierea bazei sportive, şi ea cu dotări moderne, cu instalaţie pentru nocturnă, omologată pentru meciuri din Divizia A. Cât despre cultură, da, mişcăm şi aici. Avem Festivalul Internaţional al Filmului Etnografic, ajuns deja la cea de-a şaptea ediţie, şi Festivalul de Romanţe, ceva mai "bătrân", numărând 18 ediţii. E un festival cunoscut, cu concurenţi din întreaga ţară, aşteptat şi urmărit cu plăcere de moţii din toţi Apusenii.
"Sunt membru în Comitetul Regiunilor Europei, de la Bruxelles"
- Dar potenţialul agro-turistic al zonei? Am înţeles că sunteţi iniţiatorul unei asociaţii cu legături directe la Bruxelles...
- Da, aşa este! Întâmplarea a făcut să ajung membru în Comitetul Regiunilor Europei, la Bruxelles. A fost prima dată când am înţeles ce vor UE şi România una de la cealaltă şi că trebuie să trimitem şi acolo oameni de valoare. Cunoscând politica de coeziune şi politica agrară a UE, am văzut că aceasta nu ni s-a potrivit foarte bine. De aceea, am încercat să înţeleg, de la oameni mai pregătiţi decât mine în acest domeniu, ce trebuie făcut în zonele de munte din România şi am solicitat fonduri pentru strategia de dezvoltare a Munţilor Apuseni. România are una dintre cele mai grozave flore montane din Europa, cu 14-15 specii/mp, avem şi o faună deosebită, şi toate influenţează direct animalele şi gustul produselor din zona montană. De aceea, am zis că nu ne vom putea descurca cu sistemul de finanţare de până acum. În asociaţia pe care am creat-o noi, "Moţii-Ţara de piatră", prima de acest gen din România şi prima care solicită bani direct la Bruxelles, de jos în sus, nu prin Guvernul României, am luat toate judeţele din Munţii Apuseni: Alba, Cluj, Bihor, Hunedoara şi Arad, cu 86 de UAT (unităţi administrativ-teritoriale - n.red.). Şi primarul Clujului, Emil Boc, şi-a anunţat intenţia de a ni se alătura, ceea ce e extraordinar, pentru că, oricum, ideea era să facem magazine pentru produsele din Munţii Apuseni, în cel puţin cinci reşedinţe de judeţ, iar Clujul are, la această oră, un potenţial economic extraordinar. Aceasta ar fi o posibilitate prin care se poate împiedica depopularea zonei montane, care nu e doar o problemă a României, ci a întregii Europe.
"OUG 114 e o nenorocire!"
- De unde credeţi că ar trebui începută o schimbare reală în România?
- Primul domeniu la care trebuie lucrat în România e sistemul educaţional, că acum se creează absolvenţi de liceu analfabeţi cu diplomă, ceea ce e o nenorocire. Din păcate, în fiecare casă, după 1990, a apărut ideea ca fiecare copil să aibă diplomă, că atunci va avea un trai mai bun. Total greşit! Nici o naţiune normală nu scoate mai mult de 10 la sută oameni cu studii superioare. La învăţământul superior ar trebui să acceadă doar acei oameni care pot şi merită. Trebuie revenit la şcolile profesionale.
- Cu banii cum vă descurcaţi?
- Cum putem... În trimestrul I n-am mai primit banii pe care trebuia să-i primim de la Guvern, dar am funcţionat, n-am închis uşile şi n-am plecat acasă. Această OUG 114 e o nenorocire! De fapt, nenorocirea României a pornit de la promovarea non-valorilor. Dacă dai o astfel de ordonanţă, fără să te ducă mintea ce repercusiuni va avea, poţi crea un haos general în ţară, ceea ce s-a şi întâmplat. Din păcate, în România s-a creat o clasă politică de oameni slabi, care n-a reuşit să facă altceva în viaţă şi s-au refugiat în politică, în ideea de a pune mâna pe bugete, de a fura bani. Şi, totuşi, eu cred în România şi cred că putem face lucruri extraordinare. România are oameni de mare valoare, care pot decide ce e de făcut cu ţara asta, oameni de mare calitate, care n-au intrat şi nici nu intră în politică, pentru că le e scârbă. Sunt români adevăraţi în ţară, nu doar derbedei şi hoţi puşi pe căpătuială. România are ce trebuie, dar nu are conducători care să o iubească şi să ştie de unde să apuce lucrurile şi s-o ducă înainte. De 30 de ani, la conducerea ţării se caută băieţi care să se aplece în faţa şefilor, care semnează orice pentru a-şi păstra scaunul, şi de aceea ţara e în situaţia în care e. În locul lor trebuie instituită valoarea.