- Grupul de reporteri ai revistei "Formula AS" s-a aflat pentru câteva zile în zona montană a Argeşului, nu departe de capitala istorică a judeţului, Curtea de Argeş. Surpriza a fost uriaşă. Am găsit un loc în care istoria concurează cu frumuseţea priveliştilor, iar vechea capitală a Ţării Româneşti este astăzi o aşezare superbă, cu un aer domnesc. Cum se explică prosperitatea şi frumuseţea oraşului?
- Curtea de Argeş a fost mereu un loc prosper, cu doar câteva, foarte mici întreruperi în vremea anilor comunişti. Începând cam de pe la 1100, acest loc a cunoscut o perioadă de creştere neîntreruptă, de vreo şase-şapte sute de ani. Şi în prezent, oraşul creşte, dar cred că trecutul este esenţial pentru ceea ce este astăzi Curtea de Argeş.
- Mulţi dintre domnitorii şi întemeietorii Ţării Româneşti, dar şi familiile regale ale României îşi au mormintele aici, de la Seneslau şi Negru Vodă, până la Regele Mihai. Se poate explica această atracţie a capetelor încoronate ale României pentru acest loc?
- În primul rând, Curtea de Argeş a fost un foarte important centru spiritual. Pentru câteva secole, aici a fost principalul centru religios de la sud de Carpaţi. Cele mai vechi biserici din Muntenia aici le găsim - Biserica Domnească şi Biserica Sân Nicoară. Frumuseţea şi rafinamentul lor îi uimesc şi astăzi, atât pe români, cât şi pe numeroşii vizitatori străini care vin să le vadă. Apoi, Curtea de Argeş era şi un loc foarte bine protejat şi uşor de apărat - era înconjurat de păduri şi cu un râu foarte lat, de 150-200 de metri ca albie, deci greu de trecut. Şi de aici mai erau, practic, încă două etaje de retragere, primul la Corbeni, şi apoi la cetatea Poienari, cu ziduri groase, puternice, înconjurată de ape. Are în spate Făgărăşii, cei mai înalţi munţi ai României, şi e aproape de zăcămintele de sare de la Vâlcea, ceea ce însemna bogăţie. Era şi un loc foarte potrivit ca distanţă între răsărit şi apus. Răpus de frumuseţea naturii şi de bogăţia istoriei, Regele Carol I a ales acest loc pentru aşezarea sa veşnică, deşi credea că, fiind catolic, nu va fi înmormântat în mânăstire. Din fericire, biserica română a admis înhumarea lui în biserica mânăstirii. Carol I a bătut ţara în lung şi în lat călare, căutând un loc unde să trăiască şi un loc în care să moară. A ales Curtea de Argeş. Energia acestui loc, frumuseţea aparte, cu munţii ăştia splendizi, care se vedeau în depărtare, biserica foarte frumoasă a mânăstirii, cu elemente nemaiîntâlnite de arhitectură - georgiene şi armeneşti... ceva l-a făcut să spună că aici vrea să fie înmormântat. După un incendiu masiv, la solicitarea lui Carol, Mânăstirea a fost refăcută de André Lecomte de Nouy, pe baze inginereşti moderne, dar păstrând absolut tot ce era întreg. Atunci a fost făcut şi micul palat regal din spate, pentru Carol şi regina Elisabeta; aşa a apărut şi parcul, făcut tot de André Lecomte, care, îndrăgostit, la rândul său, de aceste locuri, a ales să fie înmormântat aici, nu în Franţa natală.
- Istoria scrisă în manuale este cu mult mai mică şi mai banală decât istoria care îţi iese "pe viu" în drum. Cum vă explicaţi această tendinţă de minimalizare a trecutului?
- Din păcate, noi, românii, avem o vocaţie de subestimare a valorilor proprii... Dar, indiferent de ce spun manualele, aici se poate vedea pe viu istoria. Regii întemeietori ai Ţării Româneşti au fost de statură europeană. Neamul Drăculeştilor - din care făceau parte Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Vlad Ţepeş, Mihnea cel Rău etc. - avea legături foarte importante cu occidentul. Dăneştii, o altă dinastie, avea legături cu Bizanţul şi cu Occidentul, Dan al II-lea lupta în armata lui Sigismund de Luxemburg, cot la cot cu Don Pedro de Portugalia... Exemplele sunt multe... Avem cu ce ne mândri, important este ca şi noi să fim astăzi la înălţimea moştenirii.
- Ce credeţi că ar trebui să vadă neapărat un turist care ajunge în Curtea de Argeş?
- În afară de mânăstirea pe care toată lumea cred că o ştie, cine ajunge în Curtea de Argeş ar trebui să vadă încă trei locuri foarte importante, după părerea mea: Biserica Domnească, Biserica Sân Nicoară şi Biserica Olarilor. Biserica Domnească este importantă nu doar prin vechimea ei, dar şi pentru frumuseţea ei unică. Când pătrunzi pentru prima oară în ea rămâi siderat. Apoi sunt de văzut ruinele Bisericii Sân Nicoară, datată la 1300, dar eu cred că e mai veche. Din păcate, este într-o stare avansată de degradare. Este însă singura biserică de secol 13 la sud de Carpaţi aflată în picioare, atâta cât mai este... Iar Biserica Olarilor este specială pentru că, deşi este datată de secol XVII, la săpăturile arheologice s-au găsit monede de dinainte de 1600, iar pe pisanie spune că această biserică a fost făcută de Monahia Salonia la 1300! Bănuim că biserica era pe vremuri chiar lângă zidul Curţii Domneşti şi, posibil, să fi fost mânăstirea unei fete de domnitor care s-a călugărit. În plus, la noi se spune că maicile au apărut în secolul XIV şi, iată, mărturia unui schit de măicuţe încă de la 1300!
- Dar şi o simplă plimbare neistorică prin oraş este de-a dreptul încântâtoare. Am fost fermecaţi de ce am văzut: străzi, oaze mari de verdeaţă, clădiri interbelice.
- Da, s-a păstrat o arhitectură destul de frumoasă, cu case de pe la 1900, care dau un parfum de epocă. Este şi o casă de la 1800, casa Goangă, familie extrem de importantă în oraş, care l-a şi dat pe primul rector al Universităţii din Cluj, Florian Ştefănescu Goangă, dar şi pe marele bariton Petru Ştefănescu Goangă şi pe alţi câţiva politicieni importanţi. Este un oraş destul de verde, şi bulevardul principal, cu terase, dă un aer de vacanţă tihnită. Mulţi turişti şi-au schimbat traseul către Sibiu pe aici, tocmai pentru această atmosferă patriarhală. Aş zice chiar că turismul a devenit în ultimii ani un motor foarte important al dezvoltării oraşului. Numai anul trecut au fost peste jumătate de milion de turişti la mânăstire, iar între Curtea de Argeş - barajul Vidraru şi Transfăgărăşan au apărut puzderie de pensiuni.
- Ce ar trebui îmbunătăţit, după părerea dvs.?
- În primul rând, vă vorbesc ca istoric. S-a aprobat un fond de un miliard de lei pentru restaurare de monumente şi noi sperăm ca din aceşti bani ai guvernului să restaurăm Curtea Domnească a bisericii şi ruinele bisericii Sân Nicoară. Acestea ar fi urgenţe, după părerea mea. Dar, deşi fondul a fost aprobat, nu s-a dat o metodologie de utilizare şi... stăm şi aşteptăm. Am înţeles că şi primărie are planuri de refacere a oraşului pe aspectul său istoric, inclusiv pavarea cu granit, aşa cum era cândva.
- Sunteţi optimist în legătură cu viitorul Curţii de Argeş?
- Da, eu sunt optimist. Sunt mulţi investitori aici cu diferite făbricuţe - Dr. Oetker, Fuchs, Kärcher, Errea, aşa că nu doar că nu este şomaj, ba chiar avem lipsă de forţă de muncă. Ca fapt inedit, aş putea să amintesc o veche fabrică de globuri de Crăciun, care astăzi a devenit Fabrica lui Moş Crăciun şi unde iarna vin în jur de 20 de autocare pe zi! Copii veniţi să vadă cum se fac globurile şi să îi cunoască pe priculicii Moşului. Legat de dezvoltarea oraşului, există un paradox: sunt bani, dar nu prea mai sunt constructori... Am dorit să facem un spital cu 4,5 milioane de euro, bani europeni, dar abia la a două strigare a venit o firmă... Deci, bani de investiţii sunt, acum e lupta pe constructori, pentru că majoritatea lor au plecat în străinătate, şi între cei rămaşi, puţini sunt serioşi şi buni. Chiar şi în jurul nostru sunt sate cu bugete de investiţii de 100-200 de miliarde lei vechi, ceva de negândit în urmă cu câţiva ani. Deci, bani sunt, să sperăm că o să avem şi cu cine să îi folosim. Toate astea înseamnă o stabilitate a zonei, progres şi... optimism.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
