- Grupul de reporteri ai revistei "Formula AS" s-a aflat pentru câteva zile în zona montană a Argeșului, nu departe de capitala istorică a județului, Curtea de Argeș. Surpriza a fost uriașă. Am găsit un loc în care istoria concurează cu frumusețea priveliștilor, iar vechea capitală a Țării Românești este astăzi o așezare superbă, cu un aer domnesc. Cum se explică prosperitatea și frumusețea orașului?
- Curtea de Argeș a fost mereu un loc prosper, cu doar câteva, foarte mici întreruperi în vremea anilor comuniști. Începând cam de pe la 1100, acest loc a cunoscut o perioadă de creștere neîntreruptă, de vreo șase-șapte sute de ani. Și în prezent, orașul crește, dar cred că trecutul este esențial pentru ceea ce este astăzi Curtea de Argeș.
- Mulți dintre domnitorii și întemeietorii Țării Românești, dar și familiile regale ale României își au mormintele aici, de la Seneslau și Negru Vodă, până la Regele Mihai. Se poate explica această atracție a capetelor încoronate ale României pentru acest loc?
- În primul rând, Curtea de Argeș a fost un foarte important centru spiritual. Pentru câteva secole, aici a fost principalul centru religios de la sud de Carpați. Cele mai vechi biserici din Muntenia aici le găsim - Biserica Domnească și Biserica Sân Nicoară. Frumusețea și rafinamentul lor îi uimesc și astăzi, atât pe români, cât și pe numeroșii vizitatori străini care vin să le vadă. Apoi, Curtea de Argeș era și un loc foarte bine protejat și ușor de apărat - era înconjurat de păduri și cu un râu foarte lat, de 150-200 de metri ca albie, deci greu de trecut. Și de aici mai erau, practic, încă două etaje de retragere, primul la Corbeni, și apoi la cetatea Poienari, cu ziduri groase, puternice, înconjurată de ape. Are în spate Făgărășii, cei mai înalți munți ai României, și e aproape de zăcămintele de sare de la Vâlcea, ceea ce însemna bogăție. Era și un loc foarte potrivit ca distanță între răsărit și apus. Răpus de frumusețea naturii și de bogăția istoriei, Regele Carol I a ales acest loc pentru așezarea sa veșnică, deși credea că, fiind catolic, nu va fi înmormântat în mânăstire. Din fericire, biserica română a admis înhumarea lui în biserica mânăstirii. Carol I a bătut țara în lung și în lat călare, căutând un loc unde să trăiască și un loc în care să moară. A ales Curtea de Argeș. Energia acestui loc, frumusețea aparte, cu munții ăștia splendizi, care se vedeau în depărtare, biserica foarte frumoasă a mânăstirii, cu elemente nemaiîntâlnite de arhitectură - georgiene și armenești... ceva l-a făcut să spună că aici vrea să fie înmormântat. După un incendiu masiv, la solicitarea lui Carol, Mânăstirea a fost refăcută de André Lecomte de Nouy, pe baze inginerești moderne, dar păstrând absolut tot ce era întreg. Atunci a fost făcut și micul palat regal din spate, pentru Carol și regina Elisabeta; așa a apărut și parcul, făcut tot de André Lecomte, care, îndrăgostit, la rândul său, de aceste locuri, a ales să fie înmormântat aici, nu în Franța natală.
- Istoria scrisă în manuale este cu mult mai mică și mai banală decât istoria care îți iese "pe viu" în drum. Cum vă explicați această tendință de minimalizare a trecutului?
- Din păcate, noi, românii, avem o vocație de subestimare a valorilor proprii... Dar, indiferent de ce spun manualele, aici se poate vedea pe viu istoria. Regii întemeietori ai Țării Românești au fost de statură europeană. Neamul Drăculeștilor - din care făceau parte Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Vlad Țepeș, Mihnea cel Rău etc. - avea legături foarte importante cu occidentul. Dăneștii, o altă dinastie, avea legături cu Bizanțul și cu Occidentul, Dan al II-lea lupta în armata lui Sigismund de Luxemburg, cot la cot cu Don Pedro de Portugalia... Exemplele sunt multe... Avem cu ce ne mândri, important este ca și noi să fim astăzi la înălțimea moștenirii.
- Ce credeți că ar trebui să vadă neapărat un turist care ajunge în Curtea de Argeș?
- În afară de mânăstirea pe care toată lumea cred că o știe, cine ajunge în Curtea de Argeș ar trebui să vadă încă trei locuri foarte importante, după părerea mea: Biserica Domnească, Biserica Sân Nicoară și Biserica Olarilor. Biserica Domnească este importantă nu doar prin vechimea ei, dar și pentru frumusețea ei unică. Când pătrunzi pentru prima oară în ea rămâi siderat. Apoi sunt de văzut ruinele Bisericii Sân Nicoară, datată la 1300, dar eu cred că e mai veche. Din păcate, este într-o stare avansată de degradare. Este însă singura biserică de secol 13 la sud de Carpați aflată în picioare, atâta cât mai este... Iar Biserica Olarilor este specială pentru că, deși este datată de secol XVII, la săpăturile arheologice s-au găsit monede de dinainte de 1600, iar pe pisanie spune că această biserică a fost făcută de Monahia Salonia la 1300! Bănuim că biserica era pe vremuri chiar lângă zidul Curții Domnești și, posibil, să fi fost mânăstirea unei fete de domnitor care s-a călugărit. În plus, la noi se spune că maicile au apărut în secolul XIV și, iată, mărturia unui schit de măicuțe încă de la 1300!
- Dar și o simplă plimbare neistorică prin oraș este de-a dreptul încântâtoare. Am fost fermecați de ce am văzut: străzi, oaze mari de verdeață, clădiri interbelice.
- Da, s-a păstrat o arhitectură destul de frumoasă, cu case de pe la 1900, care dau un parfum de epocă. Este și o casă de la 1800, casa Goangă, familie extrem de importantă în oraș, care l-a și dat pe primul rector al Universității din Cluj, Florian Ștefănescu Goangă, dar și pe marele bariton Petru Ștefănescu Goangă și pe alți câțiva politicieni importanți. Este un oraș destul de verde, și bulevardul principal, cu terase, dă un aer de vacanță tihnită. Mulți turiști și-au schimbat traseul către Sibiu pe aici, tocmai pentru această atmosferă patriarhală. Aș zice chiar că turismul a devenit în ultimii ani un motor foarte important al dezvoltării orașului. Numai anul trecut au fost peste jumătate de milion de turiști la mânăstire, iar între Curtea de Argeș - barajul Vidraru și Transfăgărășan au apărut puzderie de pensiuni.
- Ce ar trebui îmbunătățit, după părerea dvs.?
- În primul rând, vă vorbesc ca istoric. S-a aprobat un fond de un miliard de lei pentru restaurare de monumente și noi sperăm ca din acești bani ai guvernului să restaurăm Curtea Domnească a bisericii și ruinele bisericii Sân Nicoară. Acestea ar fi urgențe, după părerea mea. Dar, deși fondul a fost aprobat, nu s-a dat o metodologie de utilizare și... stăm și așteptăm. Am înțeles că și primărie are planuri de refacere a orașului pe aspectul său istoric, inclusiv pavarea cu granit, așa cum era cândva.
- Sunteți optimist în legătură cu viitorul Curții de Argeș?
- Da, eu sunt optimist. Sunt mulți investitori aici cu diferite făbricuțe - Dr. Oetker, Fuchs, Kärcher, Errea, așa că nu doar că nu este șomaj, ba chiar avem lipsă de forță de muncă. Ca fapt inedit, aș putea să amintesc o veche fabrică de globuri de Crăciun, care astăzi a devenit Fabrica lui Moș Crăciun și unde iarna vin în jur de 20 de autocare pe zi! Copii veniți să vadă cum se fac globurile și să îi cunoască pe priculicii Moșului. Legat de dezvoltarea orașului, există un paradox: sunt bani, dar nu prea mai sunt constructori... Am dorit să facem un spital cu 4,5 milioane de euro, bani europeni, dar abia la a două strigare a venit o firmă... Deci, bani de investiții sunt, acum e lupta pe constructori, pentru că majoritatea lor au plecat în străinătate, și între cei rămași, puțini sunt serioși și buni. Chiar și în jurul nostru sunt sate cu bugete de investiții de 100-200 de miliarde lei vechi, ceva de negândit în urmă cu câțiva ani. Deci, bani sunt, să sperăm că o să avem și cu cine să îi folosim. Toate astea înseamnă o stabilitate a zonei, progres și... optimism.