Jucăuş şi zglobiu, a intrat în casa noastră ca să mai înveselească atmosfera şi pentru că eu de mult îl visam şi-l doream. Mic, sperios, abia ştia să-şi vâre boticul în lapte, înmuindu-şi în el şi mustăţile. Doamne, dacă aş fi ştiut câte aveau să se întâmple: bibelouri sparte, furatul mâncărurilor de pe masă şi câte alte peripeţii hazlii, dar şi incomode! Cu toate acestea, a devenit cel mai alintat pisoi din sat, pentru că cine îşi mai lăsa mâţul să doarmă în pat, sau cine îi mai aşternea jos, în bucătărie, un şervet pe care stăteau cuminţi două farfurioare pline cu tot felul de bunătăţi?
Îmi amintesc de primul său şoricel vânat. Se rătăcise cine ştie cum prin bucătărie, sfârşind, nefericitul, în gura lacomă a lui Babylon, care aştepta, cu un aer triumfător, să-i laud isprava. Cu timpul, caracterul lui s-a schimbat. Acum, că este mare, nu mai face atâtea nebunii, nu mai intră în uşiţa de la sobă, nu mai bea apă din vană, nu mai agaţă perdeaua. Şi are un meniu cu totul special. Obişnuit de mic, Babylon adoră dovleceii, morcovii, pătrunjelul. Păstăile de fasole le mănâncă dintr-o suflare, de cartofi ce să mai spun? Dar preferatul lui este mărarul. Nu cred că aţi mai văzut pisică devoratoare de mărar. Ei bine, acesta este Babylon - pisoiul meu vegetarian.
Acum, când a împlinit un anişor, mă gândesc la el cu duioşie, îl privesc (este aşezat cuminte pe pat şi mă scrutează curios) şi-mi doresc să avem mulţi ani împreună de acum încolo, ca să ne împlinim, reciproc, viaţa.
IOANA P. - Maramureş
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
