În cele ce urmează, vă oferim un pachet de îndrumări privitoare la modul cum vă puteţi ajuta singuri, atunci când vă aflaţi în diverse situaţii critice. Vă arătăm cum să veniţi în ajutorul corpului dvs., cu mijloace dintre cele mai simple, în momentele când el suferă din cauza durerilor, a stresului sau a insomniei. Vă vom prezenta fapte surprinzătoare, vom avansa sugestii practice şi nu ne vom sfii să contrazicem unele teorii de largă circulaţie.
Junghiul intercostal
Pentru început, ne vom ocupa de un simptom cu care au de-a face numeroase persoane: junghiul intercostal. În unele cazuri, el îşi face apariţia cu regularitate, devenind astfel de-a dreptul chinuitor. Deşi nu este deloc greu de înlăturat. Iată cum:
* Reduceţi intensitatea efortului fizic.
* Respiraţi profund şi controlat din abdomen, pentru a umple plămânii cu aer la întreaga lor capacitate (practicaţi ceea ce se numeşte respiraţie abdominală sau diafragmatică).
* În acelaşi timp, apăsaţi cu mâna locul dureros, micşorând presiunea pe durata expiraţiei.
* Dacă toate acestea nu rezolvă problema, opriţi-vă şi faceţi un exerciţiu uşor de întindere pentru zona toracelui: cu mâinile în şolduri, înclinaţi trunchiul în lateral, tot mai mult pe fiecare expiraţie.
Spasmul muscular
Atunci când vă aflaţi în mişcare, se întâmplă uneori să intervină şi un spasm muscular, la gambă sau la laba piciorului.
* Aduceţi mâna cu degetele răsfirate ca nişte gheare sub degetele piciorului şi sub partea anterioară a tălpii şi strângeţi cu putere.
* Totodată, se recomandă să trageţi de muşchiul contractat, pentru a-l întinde - însă nu brusc, cu smucituri, ci continuu şi cu o forţă moderată.
După dispariţia spasmului, ceea ce mai aveţi de făcut este să alungaţi spaima şi durerea din memoria corpului dvs. Mai întâi scuturaţi lejer muşchii, iar apoi concentraţi-vă pe respiraţie, care joacă şi aici un rol-cheie, la fel ca la junghiul intercostal.
* Aşezaţi-vă comod, cu spatele drept.
* Faceţi mâinile pumn, însă fără să le încordaţi.
* Loviţi ritmic coapsa cu ambele mâini, atâta vreme cât vă produceţi o senzaţie plăcută.
* Masaţi genunchiul, palpând tendoanele, muşchii şi oasele.
* Loviţi gamba, aşa cum aţi procedat anterior cu coapsa.
* La sfârşit, masaţi şi pipăiţi laba piciorului.
* În tot acest timp, respiraţia va rămâne mereu egală şi controlată, independent de schimbările necesare de poziţie a corpului.
Circulaţia sângelui
* Tehnica Pomodoro este o metodă de gestionare eficientă a timpului de lucru. Ea a fost elaborată în anii '80 de italianul Francesco Cirillo, care a expus-o într-o carte purtând acest titlu. Denumirea de "pomodoro" ("pătlăgică roşie", în limba italiană) provine de la faptul că autorul tehnicii amintite se servise în anii studenţiei sale de un cronometru nostim de bucătărie, care avea exact forma fructului respectiv. Metoda constă în împărţirea programului zilnic de lucru în reprize a câte 25 de minute, între care se intercalează 5 minute de relaxare activă: mers în pas alert, genuflexiuni, întinderi sau flotări. Gândită iniţial în scopul eficientizării muncii, tehnica Pomodoro s-a dovedit extrem de utilă pentru compensarea deficitului nostru cronic de mişcare. De exemplu, prin activarea muşchilor care pompează sângele din membrele inferioare, împiedicând astfel stazele, stimulând circulaţia locală, prevenind varicele şi formarea trombilor.
* O altă variantă de activare a pompei venelor o reprezintă mutarea repetată a greutăţii corpului de pe degetele picioarelor pe călcâie şi invers.
* Un imperativ în existenţa unui om care nu face sport îl reprezintă parcurgerea cotidiană a 10.000 de paşi. Ei pot fi măsuraţi cu ajutorul unei aplicaţii uşor de instalat pe orice smartphone. La persoanele care efectuează consecvent acest exerciţiu fizic se constată o micşorare considerabilă a riscului de boli cardiovasculare.
* Deoarece multora dintre dvs. nu le surâde ideea să meargă atât de mult pe jos, puteţi inventa diferite forme de a vă păcăli singuri. Coborâţi din metrou cu o staţie sau două înainte de destinaţie. Nu rămâneţi la locul de muncă în pauza de prânz, ci mergeţi să luaţi masa într-un restaurant aflat la distanţă de un kilometru. Interziceţi-vă cu desăvârşire utilizarea scărilor rulante. Şi nu luaţi maşina la cumpărături. Seamănă puţin cu un ritual religios, dar să nu uităm că religia a funcţionat pentru sute de generaţii.
* Pulsul măsurat dimineaţa, în stare de repaos, constituie un indicator important al stării sistemului nostru cardiovascular. La adulţi, el se situează de obicei între 60 şi 80 de bătăi pe minut, însă potrivit statisticilor, o cifră mai mare de 70 semnalează un risc deja crescut de infarct. Iar valoarea constatată dimineaţa se va schimba inevitabil în cursul zilei, fiind suplimentată de stres. Un program zilnic de mişcare cu durata de numai 30 de minute vă poate însă ajuta să reduceţi pulsul, deoarece întăreşte inima.
Durerile de spate
Indiferent dacă acceptăm sau respingem ideea, se dovedeşte mereu că problemele de sănătate au o strânsă legătură cu psihicul. În toate cercetările actuale referitoare la durerile de spate revine ca un laitmotiv constatarea că ele se extind ca o epidemie acolo unde stresul permanent se asociază în mod nefast cu deficitul cronic de mişcare: în birouri şi pe canapeaua din faţa televizorului. Specialiştii au demonstrat de asemenea fără drept de apel că şi reciproca este valabilă: activitatea fizică reduce stresul, alungă anxietatea şi previne sindromul burnout (de epuizare fizică, nervoasă şi afectivă). O durere de spate banală, care nu se explică prin modificări organice, având la origine doar contracturile musculare cauzate de posturi vicioase şi de o solicitare insuficientă, cere imperios acţiune. Va fi suficient să faceţi două antrenamente de forţă pe săptămână, pentru a realiza o stabilitate generală, care vă va schimba pur şi simplu viaţa. Din când în când, relaxaţi-vă cu câteva trucuri aparent puerile, dar de mare efect pentu corpul dvs.:
* Vârâţi degetul mare în gură şi înconjuraţi-l cu buzele, ca şi cum v-aţi fi întors la primii ani ai copilăriei.
* Inspiraţi profund pe nas.
* Suflaţi puternic spre degetul mare, însă fără a lăsa aerul să iasă (blocaţi expiraţia) şi în acelaşi timp încordaţi atât musculatura respiratorie, cât şi pe cea abdominală.
* Trebuie să percepeţi o retenţie accentuată, comparabilă cu cea resimţită la umflarea unei saltele pneumatice.
* Nu permiteţi aerului să iasă nici prin nări.
* Rezistaţi astfel timp de 10 secunde, maximum 15, dar nu mai mult.
Felicitări! Tocmai aţi învăţat o procedură de masaj cardiac, executat din interior, şi v-aţi redus considerabil pulsul. Probabil aţi băgat de seamă că astfel puteţi elimina şi presiunea din urechi, de exemplu în timpul unui zbor cu avionul. Ba chiar aveţi posibilitatea să opriţi o tahicardie intervenită subit. Dacă apare, atunci...
* ... ca măsură suplimentară, staţi câteva minute cu picioarele sprijinite la înălţime, pentru ca fluxul sângelui care se întoarce de la extremităţi în direcţia inimii să se stabilizeze.