Andrei Cornea face parte din elita intelectualilor noştri critici, oameni foarte bine pregătiţi şi creativi, priviţi cu ură de reprezentanţii partidului (încă) la putere fiindcă le dau, prin comparaţie, măsura inculturii, incompetenţei şi ticăloşiei lor. Complexele culturale şi morale ale celor numiţi în funcţii de decizie şi a căror grijă principală e beneficiul personal şi de clan iau forme aberante prin metodele îndelung exersate, încă de la mijlocul secolului trecut, de discreditare a vocilor naţionale ce li se opun cu argumente clare. Andrei Cornea e una dintre aceste voci. Absolvent strălucit a două facultăţi, de Istoria şi Teoria Artei şi de Filologie Clasică, cu un doctorat adevărat, a tradus din Platon, Aristotel, Plotin, Aristofan şi Epicur, a publicat volume substanţiale de eseuri despre artă, cultura antică, filosofie (bibliografia lui e impresionantă). Pe lângă asta, de ani buni, e unul dintre cei mai lucizi comentatori ai actualităţii politice, cu o limpezime şi un talent al expresiei cum rar găsim în publicistica noastră. Talent cu care, din 2015, a făcut şi pasul spre ficţiune, dând frâu liber imaginaţiei şi poftei de a povesti, pornind de la teme livreşti. "Amintiri din epoca lui Bibi" e al treilea roman al lui şi cel mai corelat subteran cu actualitatea politică. Pentru a înţelege ce reuşeşte să facă Andrei Cornea aici, trebuie să fi citit faimosul roman premonitor "1984" al lui George Orwell, scris în 1928, din care preia personaje, plasate însă într-o lume postorwelliană, asemănătoare celei de la noi de după 1989. Protagonistul, Winston Smith, văzând că oamenii sunt dispuşi mai curând să uite teroarea din epoca lui Big Brother, ba chiar se găsesc şi nostalgici după ea, decide să îşi scrie memoriile, pentru a le reaminti adevărul şi a lăsa o mărturie pentru viitor despre cum s-a trăit în dictatură, întărindu-şi relatarea cu documente. Dar dictatorul răsturnat printr-o revoluţie şi numit acum cu simpatie de populaţia uitucă Bibi, revine din exil, se înscrie în campania electorală şi, prin alegeri democratice, ajunge din nou la putere (aşa cum s-ar fi găsit, după o vreme de "tranziţie" haotică, destui care să-l voteze şi pe Ceauşescu, nu doar pe cei din eşalonul II al regimului comunist sau pe oamenii Securităţii). Mărturia lui Winston e prezentată însă de editura care acceptă să o tipărească nu ca o consemnare a adevărului istoric, neconvenabil noii "democraţii" în primejdie de a deveni iar dictatură, ci ca o operă de ficţiune, rod al imaginaţiei: "scriitorul are menirea să exagereze, să caricaturizeze, să privească lumea cu ochelari care deformează şi încă puternic, fiindcă nu e istoric (...). Are alt adevăr decât cel al istoricului, alţi ochi şi o altă menire". Acestui ingenios fir epic despre memorie şi adevăr, ţesut cu multă ironie şi bătând spre o realitate uşor recognoscibilă, i se adaugă o poveste de dragoste reînviată între Winston, cel care se încăpăţânează să nu renunţe la calitatea lui de martor, şi realista Julia, care în timpul dictaturii avusese deviza "zbiară cu gloata ca să trăieşti liniştit". Deşi gustul pe care ţi-l lasă e amărui, noul roman al lui Andrei Cornea îţi menţine viu interesul până la sfârşit şi îţi dă prilej de meditaţie.
Selecţia "Formula AS"
* Andrei Cornea, "Amintiri din epoca lui Bibi. O post-utopie", roman, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 196 p.
Andrei Cornea face parte din elita intelectualilor noştri critici, oameni foarte bine pregătiţi şi creativi, priviţi cu ură de reprezentanţii partidului (încă) la putere fiindcă le dau, prin comparaţie, măsura inculturii, incompetenţei şi ticăloşiei lor. Complexele culturale şi morale ale celor numiţi în funcţii de decizie şi a căror grijă principală e beneficiul personal şi de clan iau forme aberante prin metodele îndelung exersate, încă de la mijlocul secolului trecut, de discreditare a vocilor naţionale ce li se opun cu argumente clare. Andrei Cornea e una dintre aceste voci. Absolvent strălucit a două facultăţi, de Istoria şi Teoria Artei şi de Filologie Clasică, cu un doctorat adevărat, a tradus din Platon, Aristotel, Plotin, Aristofan şi Epicur, a publicat volume substanţiale de eseuri despre artă, cultura antică, filosofie (bibliografia lui e impresionantă). Pe lângă asta, de ani buni, e unul dintre cei mai lucizi comentatori ai actualităţii politice, cu o limpezime şi un talent al expresiei cum rar găsim în publicistica noastră. Talent cu care, din 2015, a făcut şi pasul spre ficţiune, dând frâu liber imaginaţiei şi poftei de a povesti, pornind de la teme livreşti. "Amintiri din epoca lui Bibi" e al treilea roman al lui şi cel mai corelat subteran cu actualitatea politică. Pentru a înţelege ce reuşeşte să facă Andrei Cornea aici, trebuie să fi citit faimosul roman premonitor "1984" al lui George Orwell, scris în 1928, din care preia personaje, plasate însă într-o lume postorwelliană, asemănătoare celei de la noi de după 1989. Protagonistul, Winston Smith, văzând că oamenii sunt dispuşi mai curând să uite teroarea din epoca lui Big Brother, ba chiar se găsesc şi nostalgici după ea, decide să îşi scrie memoriile, pentru a le reaminti adevărul şi a lăsa o mărturie pentru viitor despre cum s-a trăit în dictatură, întărindu-şi relatarea cu documente. Dar dictatorul răsturnat printr-o revoluţie şi numit acum cu simpatie de populaţia uitucă Bibi, revine din exil, se înscrie în campania electorală şi, prin alegeri democratice, ajunge din nou la putere (aşa cum s-ar fi găsit, după o vreme de "tranziţie" haotică, destui care să-l voteze şi pe Ceauşescu, nu doar pe cei din eşalonul II al regimului comunist sau pe oamenii Securităţii). Mărturia lui Winston e prezentată însă de editura care acceptă să o tipărească nu ca o consemnare a adevărului istoric, neconvenabil noii "democraţii" în primejdie de a deveni iar dictatură, ci ca o operă de ficţiune, rod al imaginaţiei: "scriitorul are menirea să exagereze, să caricaturizeze, să privească lumea cu ochelari care deformează şi încă puternic, fiindcă nu e istoric (...). Are alt adevăr decât cel al istoricului, alţi ochi şi o altă menire". Acestui ingenios fir epic despre memorie şi adevăr, ţesut cu multă ironie şi bătând spre o realitate uşor recognoscibilă, i se adaugă o poveste de dragoste reînviată între Winston, cel care se încăpăţânează să nu renunţe la calitatea lui de martor, şi realista Julia, care în timpul dictaturii avusese deviza "zbiară cu gloata ca să trăieşti liniştit". Deşi gustul pe care ţi-l lasă e amărui, noul roman al lui Andrei Cornea îţi menţine viu interesul până la sfârşit şi îţi dă prilej de meditaţie.
Andrei Cornea face parte din elita intelectualilor noştri critici, oameni foarte bine pregătiţi şi creativi, priviţi cu ură de reprezentanţii partidului (încă) la putere fiindcă le dau, prin comparaţie, măsura inculturii, incompetenţei şi ticăloşiei lor. Complexele culturale şi morale ale celor numiţi în funcţii de decizie şi a căror grijă principală e beneficiul personal şi de clan iau forme aberante prin metodele îndelung exersate, încă de la mijlocul secolului trecut, de discreditare a vocilor naţionale ce li se opun cu argumente clare. Andrei Cornea e una dintre aceste voci. Absolvent strălucit a două facultăţi, de Istoria şi Teoria Artei şi de Filologie Clasică, cu un doctorat adevărat, a tradus din Platon, Aristotel, Plotin, Aristofan şi Epicur, a publicat volume substanţiale de eseuri despre artă, cultura antică, filosofie (bibliografia lui e impresionantă). Pe lângă asta, de ani buni, e unul dintre cei mai lucizi comentatori ai actualităţii politice, cu o limpezime şi un talent al expresiei cum rar găsim în publicistica noastră. Talent cu care, din 2015, a făcut şi pasul spre ficţiune, dând frâu liber imaginaţiei şi poftei de a povesti, pornind de la teme livreşti. "Amintiri din epoca lui Bibi" e al treilea roman al lui şi cel mai corelat subteran cu actualitatea politică. Pentru a înţelege ce reuşeşte să facă Andrei Cornea aici, trebuie să fi citit faimosul roman premonitor "1984" al lui George Orwell, scris în 1928, din care preia personaje, plasate însă într-o lume postorwelliană, asemănătoare celei de la noi de după 1989. Protagonistul, Winston Smith, văzând că oamenii sunt dispuşi mai curând să uite teroarea din epoca lui Big Brother, ba chiar se găsesc şi nostalgici după ea, decide să îşi scrie memoriile, pentru a le reaminti adevărul şi a lăsa o mărturie pentru viitor despre cum s-a trăit în dictatură, întărindu-şi relatarea cu documente. Dar dictatorul răsturnat printr-o revoluţie şi numit acum cu simpatie de populaţia uitucă Bibi, revine din exil, se înscrie în campania electorală şi, prin alegeri democratice, ajunge din nou la putere (aşa cum s-ar fi găsit, după o vreme de "tranziţie" haotică, destui care să-l voteze şi pe Ceauşescu, nu doar pe cei din eşalonul II al regimului comunist sau pe oamenii Securităţii). Mărturia lui Winston e prezentată însă de editura care acceptă să o tipărească nu ca o consemnare a adevărului istoric, neconvenabil noii "democraţii" în primejdie de a deveni iar dictatură, ci ca o operă de ficţiune, rod al imaginaţiei: "scriitorul are menirea să exagereze, să caricaturizeze, să privească lumea cu ochelari care deformează şi încă puternic, fiindcă nu e istoric (...). Are alt adevăr decât cel al istoricului, alţi ochi şi o altă menire". Acestui ingenios fir epic despre memorie şi adevăr, ţesut cu multă ironie şi bătând spre o realitate uşor recognoscibilă, i se adaugă o poveste de dragoste reînviată între Winston, cel care se încăpăţânează să nu renunţe la calitatea lui de martor, şi realista Julia, care în timpul dictaturii avusese deviza "zbiară cu gloata ca să trăieşti liniştit". Deşi gustul pe care ţi-l lasă e amărui, noul roman al lui Andrei Cornea îţi menţine viu interesul până la sfârşit şi îţi dă prilej de meditaţie.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
