Cornelia Golna are o biografie cosmopolită: cu un tată aromân din Grecia şi o mamă româncă, a crescut şi a studiat în SUA şi e căsătorită cu cel mai bun şi mai harnic traducător de literatură română în neerlandeză, Jan Willem Bos, alături de care trăieşte de mulţi ani în Olanda. Cultivată şi poliglotă, comentatoare avizată de literatură, ea are un interes special pentru spaţiul balcanic din care s-a inspirat şi pentru romanele ei scrise în engleză şi apreciate atât pentru aria tematică insolită în Occident, cât şi pentru talentul narativ al autoarei. Volumul pe care vi-l recomand se poate înscrie în seria reconstituirilor istorice şi etnologice ale "poveştilor de familie", de felul romanului "Cartea Numerilor" al Florinei Ilis sau, mai aproape ca zonă referenţială, de "Cartea şoaptelor" a lui Varujan Vosganian. Cornelia Golna sapă spre rădăcinile familiei sale aromâne din Macedonia istorică pentru a scoate la lumină determinările înaintaşilor, condiţiile care i-au modelat, viziunea lor asupra lumii în care le-a fost dat să existe. Saga e axată pe un personaj principal, Agaton Galan, definit prin tradiţiile şi valorile familiei şi comunităţii de aromâni în care evoluează construcţia epică - o ficţiune bine documentată istoric şi etnografic, dar nu o simplă reconstituire, căci romanciera ştie cum să-şi transforme textul în iluzia de viaţă autentică. Mediul în care trăieşte Agaton Galan e un orăşel de munte, Muşata, din provincia otomană la începutul secolului 20 - Macedonia. Contextul istoric e tulbure: puterea turcească ce dominase timp de 400 de ani provincia e în stare agonică. Pe marginile Imperiului, alte mari puteri dar şi noile state naţionale - Grecia, România, Serbia şi Bulgaria - se pregătesc să-şi împartă teritoriul balcanic rămas încă sub control otoman, cu amestecul lui de populaţii diferite etnic şi religios. În Macedonia trăiau aromâni, greci, bulgari, sârbi, albanezi şi turci, fiecare comunitate păstrându-şi limba şi cultura ei, precum şi tipul specific de activităţi economice. Aromânii, meşteşugari, păstori şi comercianţi harnici şi pricepuţi, stabiliţi în relieful accidentat al munţilor din zonă, "prinseseră cheag" în ciuda războaielor şi conflictelor interne, fiindcă stăpânirea turcească avea tot interesul să le ia impozite. Dar, în contextul slăbirii acesteia şi al intervenţiei statelor naţionale - prin agenţi de influenţă, revoluţionari naţionalişti şi fonduri de înarmare - aromânii au trebuit să opteze pentru alipirea la unul dintre ele. Presiunea asupra lor, la care şi Agaton Galan e supus, devine uriaşă. Opţiunea pentru România, care sprijinise construirea de şcoli naţionale în zonă, e dificilă, fiindcă ţara noastră nu avea graniţe comune cu Macedonia cea disputată. În climatul înveninat de ură etnică, fanatism şi violenţă, Galan se orientează spre Grecia care prin trimişii ei le promitea aromânilor păstrarea identităţii şi a proprietăţilor. Dar, aţâţate de marile puteri, ţările cu aspiraţii teritoriale din regiune dau frâu liber intoleranţei şi exclusivismului. Comitagiii bulgari şi andarţii greci se ucid între ei şi îi omoară împreună pe conlocuitorii aromâni, albanezi, sârbi bănuiţi că nu-i susţin. Agaton va înţelege pe propria piele că Grecia pentru care optase e la fel de intolerantă şi crudă cu neamul lui. Cornelia Golna a spus povestea adevărată a acestei comunităţi vitregite de istorie într-un mod pasionant, cu atât mai mult pentru cititorul român, cu cât e vorba de rude apropiate.
Selecţia "Formula AS"
* Cornelia Golna, "Eroi pătaţi", traducere de Mircea Bucurescu, Editura Eikon (tel. 0733/13.11.45), 568 p.
Cornelia Golna are o biografie cosmopolită: cu un tată aromân din Grecia şi o mamă româncă, a crescut şi a studiat în SUA şi e căsătorită cu cel mai bun şi mai harnic traducător de literatură română în neerlandeză, Jan Willem Bos, alături de care trăieşte de mulţi ani în Olanda. Cultivată şi poliglotă, comentatoare avizată de literatură, ea are un interes special pentru spaţiul balcanic din care s-a inspirat şi pentru romanele ei scrise în engleză şi apreciate atât pentru aria tematică insolită în Occident, cât şi pentru talentul narativ al autoarei. Volumul pe care vi-l recomand se poate înscrie în seria reconstituirilor istorice şi etnologice ale "poveştilor de familie", de felul romanului "Cartea Numerilor" al Florinei Ilis sau, mai aproape ca zonă referenţială, de "Cartea şoaptelor" a lui Varujan Vosganian. Cornelia Golna sapă spre rădăcinile familiei sale aromâne din Macedonia istorică pentru a scoate la lumină determinările înaintaşilor, condiţiile care i-au modelat, viziunea lor asupra lumii în care le-a fost dat să existe. Saga e axată pe un personaj principal, Agaton Galan, definit prin tradiţiile şi valorile familiei şi comunităţii de aromâni în care evoluează construcţia epică - o ficţiune bine documentată istoric şi etnografic, dar nu o simplă reconstituire, căci romanciera ştie cum să-şi transforme textul în iluzia de viaţă autentică. Mediul în care trăieşte Agaton Galan e un orăşel de munte, Muşata, din provincia otomană la începutul secolului 20 - Macedonia. Contextul istoric e tulbure: puterea turcească ce dominase timp de 400 de ani provincia e în stare agonică. Pe marginile Imperiului, alte mari puteri dar şi noile state naţionale - Grecia, România, Serbia şi Bulgaria - se pregătesc să-şi împartă teritoriul balcanic rămas încă sub control otoman, cu amestecul lui de populaţii diferite etnic şi religios. În Macedonia trăiau aromâni, greci, bulgari, sârbi, albanezi şi turci, fiecare comunitate păstrându-şi limba şi cultura ei, precum şi tipul specific de activităţi economice. Aromânii, meşteşugari, păstori şi comercianţi harnici şi pricepuţi, stabiliţi în relieful accidentat al munţilor din zonă, "prinseseră cheag" în ciuda războaielor şi conflictelor interne, fiindcă stăpânirea turcească avea tot interesul să le ia impozite. Dar, în contextul slăbirii acesteia şi al intervenţiei statelor naţionale - prin agenţi de influenţă, revoluţionari naţionalişti şi fonduri de înarmare - aromânii au trebuit să opteze pentru alipirea la unul dintre ele. Presiunea asupra lor, la care şi Agaton Galan e supus, devine uriaşă. Opţiunea pentru România, care sprijinise construirea de şcoli naţionale în zonă, e dificilă, fiindcă ţara noastră nu avea graniţe comune cu Macedonia cea disputată. În climatul înveninat de ură etnică, fanatism şi violenţă, Galan se orientează spre Grecia care prin trimişii ei le promitea aromânilor păstrarea identităţii şi a proprietăţilor. Dar, aţâţate de marile puteri, ţările cu aspiraţii teritoriale din regiune dau frâu liber intoleranţei şi exclusivismului. Comitagiii bulgari şi andarţii greci se ucid între ei şi îi omoară împreună pe conlocuitorii aromâni, albanezi, sârbi bănuiţi că nu-i susţin. Agaton va înţelege pe propria piele că Grecia pentru care optase e la fel de intolerantă şi crudă cu neamul lui. Cornelia Golna a spus povestea adevărată a acestei comunităţi vitregite de istorie într-un mod pasionant, cu atât mai mult pentru cititorul român, cu cât e vorba de rude apropiate.
Cornelia Golna are o biografie cosmopolită: cu un tată aromân din Grecia şi o mamă româncă, a crescut şi a studiat în SUA şi e căsătorită cu cel mai bun şi mai harnic traducător de literatură română în neerlandeză, Jan Willem Bos, alături de care trăieşte de mulţi ani în Olanda. Cultivată şi poliglotă, comentatoare avizată de literatură, ea are un interes special pentru spaţiul balcanic din care s-a inspirat şi pentru romanele ei scrise în engleză şi apreciate atât pentru aria tematică insolită în Occident, cât şi pentru talentul narativ al autoarei. Volumul pe care vi-l recomand se poate înscrie în seria reconstituirilor istorice şi etnologice ale "poveştilor de familie", de felul romanului "Cartea Numerilor" al Florinei Ilis sau, mai aproape ca zonă referenţială, de "Cartea şoaptelor" a lui Varujan Vosganian. Cornelia Golna sapă spre rădăcinile familiei sale aromâne din Macedonia istorică pentru a scoate la lumină determinările înaintaşilor, condiţiile care i-au modelat, viziunea lor asupra lumii în care le-a fost dat să existe. Saga e axată pe un personaj principal, Agaton Galan, definit prin tradiţiile şi valorile familiei şi comunităţii de aromâni în care evoluează construcţia epică - o ficţiune bine documentată istoric şi etnografic, dar nu o simplă reconstituire, căci romanciera ştie cum să-şi transforme textul în iluzia de viaţă autentică. Mediul în care trăieşte Agaton Galan e un orăşel de munte, Muşata, din provincia otomană la începutul secolului 20 - Macedonia. Contextul istoric e tulbure: puterea turcească ce dominase timp de 400 de ani provincia e în stare agonică. Pe marginile Imperiului, alte mari puteri dar şi noile state naţionale - Grecia, România, Serbia şi Bulgaria - se pregătesc să-şi împartă teritoriul balcanic rămas încă sub control otoman, cu amestecul lui de populaţii diferite etnic şi religios. În Macedonia trăiau aromâni, greci, bulgari, sârbi, albanezi şi turci, fiecare comunitate păstrându-şi limba şi cultura ei, precum şi tipul specific de activităţi economice. Aromânii, meşteşugari, păstori şi comercianţi harnici şi pricepuţi, stabiliţi în relieful accidentat al munţilor din zonă, "prinseseră cheag" în ciuda războaielor şi conflictelor interne, fiindcă stăpânirea turcească avea tot interesul să le ia impozite. Dar, în contextul slăbirii acesteia şi al intervenţiei statelor naţionale - prin agenţi de influenţă, revoluţionari naţionalişti şi fonduri de înarmare - aromânii au trebuit să opteze pentru alipirea la unul dintre ele. Presiunea asupra lor, la care şi Agaton Galan e supus, devine uriaşă. Opţiunea pentru România, care sprijinise construirea de şcoli naţionale în zonă, e dificilă, fiindcă ţara noastră nu avea graniţe comune cu Macedonia cea disputată. În climatul înveninat de ură etnică, fanatism şi violenţă, Galan se orientează spre Grecia care prin trimişii ei le promitea aromânilor păstrarea identităţii şi a proprietăţilor. Dar, aţâţate de marile puteri, ţările cu aspiraţii teritoriale din regiune dau frâu liber intoleranţei şi exclusivismului. Comitagiii bulgari şi andarţii greci se ucid între ei şi îi omoară împreună pe conlocuitorii aromâni, albanezi, sârbi bănuiţi că nu-i susţin. Agaton va înţelege pe propria piele că Grecia pentru care optase e la fel de intolerantă şi crudă cu neamul lui. Cornelia Golna a spus povestea adevărată a acestei comunităţi vitregite de istorie într-un mod pasionant, cu atât mai mult pentru cititorul român, cu cât e vorba de rude apropiate.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
