Cornelia Golna are o biografie cosmopolită: cu un tată aromân din Grecia și o mamă româncă, a crescut și a studiat în SUA și e căsătorită cu cel mai bun și mai harnic traducător de literatură română în neerlandeză, Jan Willem Bos, alături de care trăiește de mulți ani în Olanda. Cultivată și poliglotă, comentatoare avizată de literatură, ea are un interes special pentru spațiul balcanic din care s-a inspirat și pentru romanele ei scrise în engleză și apreciate atât pentru aria tematică insolită în Occident, cât și pentru talentul narativ al autoarei. Volumul pe care vi-l recomand se poate înscrie în seria reconstituirilor istorice și etnologice ale "poveștilor de familie", de felul romanului "Cartea Numerilor" al Florinei Ilis sau, mai aproape ca zonă referențială, de "Cartea șoaptelor" a lui Varujan Vosganian. Cornelia Golna sapă spre rădăcinile familiei sale aromâne din Macedonia istorică pentru a scoate la lumină determinările înaintașilor, condițiile care i-au modelat, viziunea lor asupra lumii în care le-a fost dat să existe. Saga e axată pe un personaj principal, Agaton Galan, definit prin tradițiile și valorile familiei și comunității de aromâni în care evoluează construcția epică - o ficțiune bine documentată istoric și etnografic, dar nu o simplă reconstituire, căci romanciera știe cum să-și transforme textul în iluzia de viață autentică. Mediul în care trăiește Agaton Galan e un orășel de munte, Mușata, din provincia otomană la începutul secolului 20 - Macedonia. Contextul istoric e tulbure: puterea turcească ce dominase timp de 400 de ani provincia e în stare agonică. Pe marginile Imperiului, alte mari puteri dar și noile state naționale - Grecia, România, Serbia și Bulgaria - se pregătesc să-și împartă teritoriul balcanic rămas încă sub control otoman, cu amestecul lui de populații diferite etnic și religios. În Macedonia trăiau aromâni, greci, bulgari, sârbi, albanezi și turci, fiecare comunitate păstrându-și limba și cultura ei, precum și tipul specific de activități economice. Aromânii, meșteșugari, păstori și comercianți harnici și pricepuți, stabiliți în relieful accidentat al munților din zonă, "prinseseră cheag" în ciuda războaielor și conflictelor interne, fiindcă stăpânirea turcească avea tot interesul să le ia impozite. Dar, în contextul slăbirii acesteia și al intervenției statelor naționale - prin agenți de influență, revoluționari naționaliști și fonduri de înarmare - aromânii au trebuit să opteze pentru alipirea la unul dintre ele. Presiunea asupra lor, la care și Agaton Galan e supus, devine uriașă. Opțiunea pentru România, care sprijinise construirea de școli naționale în zonă, e dificilă, fiindcă țara noastră nu avea granițe comune cu Macedonia cea disputată. În climatul înveninat de ură etnică, fanatism și violență, Galan se orientează spre Grecia care prin trimișii ei le promitea aromânilor păstrarea identității și a proprietăților. Dar, ațâțate de marile puteri, țările cu aspirații teritoriale din regiune dau frâu liber intoleranței și exclusivismului. Comitagiii bulgari și andarții greci se ucid între ei și îi omoară împreună pe conlocuitorii aromâni, albanezi, sârbi bănuiți că nu-i susțin. Agaton va înțelege pe propria piele că Grecia pentru care optase e la fel de intolerantă și crudă cu neamul lui. Cornelia Golna a spus povestea adevărată a acestei comunități vitregite de istorie într-un mod pasionant, cu atât mai mult pentru cititorul român, cu cât e vorba de rude apropiate.