Anita Moorjani
Acum în vârstă de 60 de ani, Anita Moorjani s-a născut într-o familie de indieni, dar a crescut în Hong Kong, unde a fost educată la şcoli britanice. Micuţa a învăţat simultan nu mai puţin de trei limbi: cea maternă, cantoneza şi engleza. În plus, ea a avut prilejul să ia contact cu obiceiuri culturale şi religioase complet diferite, ceea ce s-a dovedit educativ. La 43 de ani, Anita a fost diagnosticată cu cancer limfatic. În ciuda tratamentelor încercate, doctorul l-a anunţat, la un moment dat, pe soţul ei că boala înaintase atât de mult, încât nici chimioterapia nu mai putea salva situaţia. Specialistul a afirmat că Anita mai avea de trăit cel mult trei luni. Şi, într-adevăr, starea ei de sănătate s-a degradat accelerat. Îi era tot mai greu să respire, întregul corp i se acoperise de leziuni, iar sistemul ei digestiv a clacat. A doua zi, a intrat în comă şi a fost dusă de urgenţă la spital. Acesta a fost momentul în care Anita Moorjani s-a întâlnit cu moartea. Şi... i-a plăcut! Iată câteva dintre lucrurile pe care le-a povestit în cartea ei, "Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi", dedicată straniei experienţe trăite la cumpăna dintre lumi.
* "Nu îmi mai puteam folosi cele cinci simţuri biologice, dar receptam toate informaţiile cu o acuitate mult mai mare decât dacă mi-aş fi folosit organele fizice. Aveam acces la un alt tip de percepţie, care îmi permitea nu doar să percep ce se întâmpla, ci şi să îmbrăţişez cu conştiinţa mea totul, ca şi cum aş fi fuzionat cu realitatea din jurul meu".
* "Eram conştientă nu doar de ceea ce se petrecea în jurul meu, dar şi de ceea ce simţeau oamenii".
* "Mi se părea că gust pentru prima oară în viaţă adevărata senzaţie a libertăţii! Mă simţeam uşoară şi realizam că pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp... fapt care nu mi se părea deloc neobişnuit. Dimpotrivă, mi se părea absolut normal, ca şi cum aceasta ar fi fost modalitatea firească de a percepe realitatea".
* "Nu mă simţeam ca şi cum aş fi plecat fizic în altă parte. Senzaţia era mai degrabă de trezire. Era ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un vis urât. Sufletul meu îşi realiza în sfârşit măreţia sublimă, dilatându-se mult dincolo de corpul meu şi de întreaga lume fizică".
* "M-am simţit scăldată în iubire, bucurie, extaz şi minunare. Nu mi-aş fi putut imagina niciodată că iubirea poate fi atât de intensă".

* "Timpul în această dimensiune era extrem de diferit, căci puteam simţi toate momentele în simultaneitate. Îmi puteam percepe trecutul, prezentul şi viitorul în acelaşi timp".
* "Cum se face că înţeleg dintr-odată toate aceste lucruri? - am dorit să ştiu. Cine îmi oferă toate aceste informaţii? Şi atunci, am fost copleşită de realizarea faptului că Dumnezeu nu este o fiinţă, ci o stare existenţială... iar eu mă aflam acum exact în această stare!".
* "Am devenit conştientă de existenţa unui tunel de lumină în faţa mea, deşi natura acestuia nu era una fizică. Era mai degrabă o trecere ce delimita două nivele energetice fundamental diferite între ele. Ştiam că dacă voi depăşi acel hotar, nu mai exista cale de întoarcere".
Anita Moorjani nu l-a trecut. După 30 de ore, ea a ieşit din comă. Dar ceva se schimbase fundamental în atitudinea ei. A realizat că are o misiune de îndeplinit pe această lume, care presupunea ajutarea a mii de oameni, prin transmiterea unui mesaj. "Dacă suntem cu toţii Una, faţete ale aceleiaşi Totalităţi, care nu este altceva decât iubire necondiţionată, înseamnă că esenţa noastră este iubirea! Acesta este unicul scop al vieţii: să fii tu însuţi, să îţi trăieşti adevărul interior şi să fii iubirea care eşti".
După ce a ieşit din comă, tumorile Anitei s-au redus cu 70%, în decurs de numai patru zile. În cinci săptămâni, ea a scăpat complet de cancer şi a fost externată, deşi a trebuit să facă fizioterapie, fiind încă slăbită în urma îndelungatei perioade în care s-a luptat cu boala. După ce şi-a revenit, Anita şi-a expus povestea pe un site dedicat studierii experienţelor trăite în apropierea morţii - "Near Death Experience Research Foundation" (NDERF), deţinut de oncologul Jeffrey Long şi de soţia lui. Relatarea i-a atras atenţia scriitorului american Wayne Dyer, care şi-a contactat editorii de la Hay House, rugându-i să dea de urma indiencei şi să-i propună să scrie o carte despre experienţa trăită. Astfel a apărut volumul "Am murit şi m-am descoperit pe mine însămi", care a văzut lumina tiparului în 2012, devenind un bestseller "The New York Times", la numai două săptămâni de la publicare. Anita a devenit astfel peste noapte o celebritate de rang mondial, fiind invitată la diverse emisiuni ale unor televiziuni de prim rang, precum CNN sau National Geographic International. Cartea ei a fost tradusă în peste 40 de limbi, între care şi româna, şi este în curs de ecranizare. Care este însă explicaţia medicală a recuperării spectaculoase a Anitei? Şi aici, părerile sunt împărţite. Oncologul T.K. Chan, care a tratat-o în faza critică a bolii, a pus vindecarea ei pe seama tratamentului medical la care a fost supusă şi care a cuprins inclusiv chimioterapia. "Cu limfomul nu este niciodată prea târziu", a spus el, notând că boala de care suferea Moorjani poate răspunde nemaipomenit de bine la chimioterapie. Un alt specialist, Peter Ko, de la Universitatea din California, a auzit de neobişnuitul caz al indiencei şi a decis să-l investigheze. Cu permisiunea Anitei, el a obţinut accesul la datele ei medicale şi a concluzionat: "Pe baza propriei mele experienţe şi a opiniilor mai multor colegi, nu pot atribui spectaculoasa ei recuperare chimioterapiei. Vindecarea rămâne un mister", a afirmat specialistul. La rândul lui, renumitul neurolog român, Dumitru Constantin Dulcan, descria în cadrul unui interviu acordat în 2013 "Formulei AS" cazul Anitei Moorjani, ca fiind unul dintre cele mai impresionante exemple de experienţe trăite în apropierea morţii.

Lucrurile s-au schimbat radical în 1975, când Dannion, pe atunci în vârstă de 25 de ani, a fost lovit de un fulger. Eforturile de a-l resuscita nu au dat roade. Tânărul a simţit că pluteşte deasupra corpului său şi că parcurge, fără efort, un tunel, în sunetul dulce a şapte voci distincte, îndreptându-se către o lumină strălucitoare. Acolo a fost întâmpinat de o fiinţă luminoasă, care radia iubire necondiţionată şi compasiune, aşa cum el nu mai cunoscuse niciodată. "Brusc şi pentru prima dată am avut senzaţia că sunt spirit pur, fără să mai port greutatea corpului meu fizic", a povestit el ulterior. Privind deasupra şi dedesubtul lui, Dannion a remarcat şi alte fiinţe care arătau la fel ca el. "Unii vibrau la niveluri mai ridicate şi alţii la niveluri mai joase", a afirmat americanul, care şi-a retrăit apoi întreaga viaţă întocmai ca pe un film, dar simţind şi durerea pe care o provocase altora, judecându-se singur pentru faptele sale. "Inima mea era plină de ruşine şi de remuşcare. În mintea mea, impactul acelei avalanşe emoţionale a rămas până azi la cele mai înalte cote", a mărturisit el.


Eben Alexander


În 2012, el şi-a descris experienţa în cartea intitulată "Dovada lumii de dincolo", devenită, şi ea, bestseller "New York Times". De acum celebru, el a fost invitat la emisiuni difuzate în întreaga lume, precum cele moderate de Oprah Winfrey sau Dr. Oz. Atât prima lui carte, cât şi cele care au urmat au fost traduse în zeci de limbi, inclusiv în română.
Nici celebritatea şi nici faptul că era recunoscut drept un neurochirurg cu acte-n regulă nu l-au scutit, însă, pe Eben Alexander al III-lea de controverse. S-a spus, de pildă, că viziunile lui erau de fapt halucinaţii. Sau că de-a lungul carierei i-au fost aduse câteva acuzaţii de malpraxis. Ori că povestea cu sora decedată care i-a slujit drept înger călăuzitor nu se susţine. Neurorchirurgul s-a ţinut însă tare pe poziţie, respingând cu tărie varianta halucinaţiilor, despre care afirmă că nu se susţine din punct de vedere ştiinţific: "Coma m-a învăţat multe lucruri. Înainte de toate, experienţele în apropierea morţii relevă adevăruri cruciale despre natura existenţei umane. Catalogarea lor ca halucinaţii este convenabilă pentru mulţi dintre cei care fac parte din comunitatea ştiinţifică, dar nu face decât să-i îndepărteze de adevărul mai profund pe care aceste experienţe ni-l relevă. Modelul convenţional materialist, îmbrăţişat de mulţi din comunitatea ştiinţifică, inclusiv premiza conform căreia creierul fizic creează conştiinţa şi existenţa noastră umană se reduce la naştere şi apoi la moarte, este fundamental greşită. În esenţa lui, acest model mecanic ignoră intenţionat ceea ce cred eu că este fundamentul întregii existenţe - conştiinţa însăşi".