Anita Moorjani
Acum în vârstă de 60 de ani, Anita Moorjani s-a născut într-o familie de indieni, dar a crescut în Hong Kong, unde a fost educată la școli britanice. Micuța a învățat simultan nu mai puțin de trei limbi: cea maternă, cantoneza și engleza. În plus, ea a avut prilejul să ia contact cu obiceiuri culturale și religioase complet diferite, ceea ce s-a dovedit educativ. La 43 de ani, Anita a fost diagnosticată cu cancer limfatic. În ciuda tratamentelor încercate, doctorul l-a anunțat, la un moment dat, pe soțul ei că boala înaintase atât de mult, încât nici chimioterapia nu mai putea salva situația. Specialistul a afirmat că Anita mai avea de trăit cel mult trei luni. Și, într-adevăr, starea ei de sănătate s-a degradat accelerat. Îi era tot mai greu să respire, întregul corp i se acoperise de leziuni, iar sistemul ei digestiv a clacat. A doua zi, a intrat în comă și a fost dusă de urgență la spital. Acesta a fost momentul în care Anita Moorjani s-a întâlnit cu moartea. Și... i-a plăcut! Iată câteva dintre lucrurile pe care le-a povestit în cartea ei, "Am murit și m-am descoperit pe mine însămi", dedicată straniei experiențe trăite la cumpăna dintre lumi.
* "Nu îmi mai puteam folosi cele cinci simțuri biologice, dar receptam toate informațiile cu o acuitate mult mai mare decât dacă mi-aș fi folosit organele fizice. Aveam acces la un alt tip de percepție, care îmi permitea nu doar să percep ce se întâmpla, ci și să îmbrățișez cu conștiința mea totul, ca și cum aș fi fuzionat cu realitatea din jurul meu".
* "Eram conștientă nu doar de ceea ce se petrecea în jurul meu, dar și de ceea ce simțeau oamenii".
* "Mi se părea că gust pentru prima oară în viață adevărata senzație a libertății! Mă simțeam ușoară și realizam că pot fi în mai multe locuri în același timp... fapt care nu mi se părea deloc neobișnuit. Dimpotrivă, mi se părea absolut normal, ca și cum aceasta ar fi fost modalitatea firească de a percepe realitatea".
* "Nu mă simțeam ca și cum aș fi plecat fizic în altă parte. Senzația era mai degrabă de trezire. Era ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis urât. Sufletul meu își realiza în sfârșit măreția sublimă, dilatându-se mult dincolo de corpul meu și de întreaga lume fizică".
* "M-am simțit scăldată în iubire, bucurie, extaz și minunare. Nu mi-aș fi putut imagina niciodată că iubirea poate fi atât de intensă".
* "Aveam o vedere periferică de 360 de grade și puteam vedea întregul mediu din jurul meu".
* "Timpul în această dimensiune era extrem de diferit, căci puteam simți toate momentele în simultaneitate. Îmi puteam percepe trecutul, prezentul și viitorul în același timp".
* "Cum se face că înțeleg dintr-odată toate aceste lucruri? - am dorit să știu. Cine îmi oferă toate aceste informații? Și atunci, am fost copleșită de realizarea faptului că Dumnezeu nu este o ființă, ci o stare existențială... iar eu mă aflam acum exact în această stare!".
* "Am devenit conștientă de existența unui tunel de lumină în fața mea, deși natura acestuia nu era una fizică. Era mai degrabă o trecere ce delimita două nivele energetice fundamental diferite între ele. Știam că dacă voi depăși acel hotar, nu mai exista cale de întoarcere".
Anita Moorjani nu l-a trecut. După 30 de ore, ea a ieșit din comă. Dar ceva se schimbase fundamental în atitudinea ei. A realizat că are o misiune de îndeplinit pe această lume, care presupunea ajutarea a mii de oameni, prin transmiterea unui mesaj. "Dacă suntem cu toții Una, fațete ale aceleiași Totalități, care nu este altceva decât iubire necondiționată, înseamnă că esența noastră este iubirea! Acesta este unicul scop al vieții: să fii tu însuți, să îți trăiești adevărul interior și să fii iubirea care ești".
După ce a ieșit din comă, tumorile Anitei s-au redus cu 70%, în decurs de numai patru zile. În cinci săptămâni, ea a scăpat complet de cancer și a fost externată, deși a trebuit să facă fizioterapie, fiind încă slăbită în urma îndelungatei perioade în care s-a luptat cu boala. După ce și-a revenit, Anita și-a expus povestea pe un site dedicat studierii experiențelor trăite în apropierea morții - "Near Death Experience Research Foundation" (NDERF), deținut de oncologul Jeffrey Long și de soția lui. Relatarea i-a atras atenția scriitorului american Wayne Dyer, care și-a contactat editorii de la Hay House, rugându-i să dea de urma indiencei și să-i propună să scrie o carte despre experiența trăită. Astfel a apărut volumul "Am murit și m-am descoperit pe mine însămi", care a văzut lumina tiparului în 2012, devenind un bestseller "The New York Times", la numai două săptămâni de la publicare. Anita a devenit astfel peste noapte o celebritate de rang mondial, fiind invitată la diverse emisiuni ale unor televiziuni de prim rang, precum CNN sau National Geographic International. Cartea ei a fost tradusă în peste 40 de limbi, între care și româna, și este în curs de ecranizare. Care este însă explicația medicală a recuperării spectaculoase a Anitei? Și aici, părerile sunt împărțite. Oncologul T.K. Chan, care a tratat-o în faza critică a bolii, a pus vindecarea ei pe seama tratamentului medical la care a fost supusă și care a cuprins inclusiv chimioterapia. "Cu limfomul nu este niciodată prea târziu", a spus el, notând că boala de care suferea Moorjani poate răspunde nemaipomenit de bine la chimioterapie. Un alt specialist, Peter Ko, de la Universitatea din California, a auzit de neobișnuitul caz al indiencei și a decis să-l investigheze. Cu permisiunea Anitei, el a obținut accesul la datele ei medicale și a concluzionat: "Pe baza propriei mele experiențe și a opiniilor mai multor colegi, nu pot atribui spectaculoasa ei recuperare chimioterapiei. Vindecarea rămâne un mister", a afirmat specialistul. La rândul lui, renumitul neurolog român, Dumitru Constantin Dulcan, descria în cadrul unui interviu acordat în 2013 "Formulei AS" cazul Anitei Moorjani, ca fiind unul dintre cele mai impresionante exemple de experiențe trăite în apropierea morții.
Dannion Brinkley
Născut în 1950, în Carolina, SUA, Dannion Brinkley a crescut în "tradiția fundamentalistă" a sudului, fiind învățat că oamenii sunt recompensați pentru faptele lor bune după ce mor și ajung în Rai. Tânăr fiind, el povestește că se simțea invincibil și nu prea se gândea la moarte, deși slujea ca mercenar în armată.
Lucrurile s-au schimbat radical în 1975, când Dannion, pe atunci în vârstă de 25 de ani, a fost lovit de un fulger. Eforturile de a-l resuscita nu au dat roade. Tânărul a simțit că plutește deasupra corpului său și că parcurge, fără efort, un tunel, în sunetul dulce a șapte voci distincte, îndreptându-se către o lumină strălucitoare. Acolo a fost întâmpinat de o ființă luminoasă, care radia iubire necondiționată și compasiune, așa cum el nu mai cunoscuse niciodată. "Brusc și pentru prima dată am avut senzația că sunt spirit pur, fără să mai port greutatea corpului meu fizic", a povestit el ulterior. Privind deasupra și dedesubtul lui, Dannion a remarcat și alte ființe care arătau la fel ca el. "Unii vibrau la niveluri mai ridicate și alții la niveluri mai joase", a afirmat americanul, care și-a retrăit apoi întreaga viață întocmai ca pe un film, dar simțind și durerea pe care o provocase altora, judecându-se singur pentru faptele sale. "Inima mea era plină de rușine și de remușcare. În mintea mea, impactul acelei avalanșe emoționale a rămas până azi la cele mai înalte cote", a mărturisit el. Dannion a înțeles însă la scurt timp după aceea că și-a revăzut faptele nu pentru a fi pedepsit, ci pentru a fi instruit și a înțelege cum să-și corecteze viața. "Mi s-a spus apoi că ființele umane sunt ființe spirituale puternice, menite să facă lucruri bune pe Pământ, și că binele începe cu mici acte de bunăvoință", a relatat americanul. Înainte de a se întoarce în corpul său fizic, Dannion a mai trăit o experiență hotărâtoare. El a fost dus într-un oraș de cristal, unde a întâlnit alte 13 ființe de lumină. "Fiecare dintre ele emana o putere specială. De exemplu, era ca și când una dintre ființe întruchipa înțelepciunea, în timp ce alta întruchipa forța", și-a amintit americanul. Aceste ființe i-au arătat, apoi, peste 100 de imagini ale viitorului (precum cele vizând accidentul nuclear de la Cernobîl sau Războiul din Golf), după care i s-a încredințat misiunea de a crea pe Pământ centre speciale pentru reducerea stresului. Odată revenit în corpul său, Dannion Brinkley era însă la mare distanță de împlinirea acestei sarcini, fiind teribil de frustrat de întoarcerea sa la viață, într-un trup complet devastat, în urma pățaniei cu fulgerul. El a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă de refacere fizică, dar și psihică. Relația cu iubita sa a eșuat și apropiații se săturaseră de relatările lui despre lumea de dincolo. În 1976, Dannion a luat legătura cu medicul și psihologul american Raymond Moody, care studia de ani de zile experiențele în apropierea morții. Curând, cei doi au început să conferențieze împreună, iar Dannion a simțit din nou că are un rost pe lumea asta, împărtășindu-le celorlalți din învățăturile primite la hotarul dintre lumi. În 1994, povestea lui a apărut în cartea "Salvat de lumină", care a devenit un bestseller (tradus între timp și în limba română). Au urmat multe alte cărți de succes, numeroase apariții la emisiuni de radio și televiziune și chiar și o ecranizare după cartea sa.
Povestea lui Brinkley nu a fost însă crezută de toată lumea. Diferite aspecte ale relatărilor sale au fost contestate de însuși doctorul lui, precum și de unii jurnaliști. Până și faptul că a murit și a ajuns la spital sau la morgă a fost pus sub semnul întrebării. Controverse au născut și unele dintre viziunile sale privind viitorul. Dacă unii l-au contestat vehement, alții au avut în schimb numai cuvinte de laudă pentru Dannion, care a alinat mulți muribunzi, în cadrul unor acțiuni de voluntariat. Se pare, de altfel, că episodul de moarte clinică i-a declanșat și unele abilități psihice neobișnuite. El a ajutat, de pildă, poliția, să soluționeze un dublu caz de crimă, descriindu-l cu acuratețe pe ucigașul soților John și Nancy Bosco, ulterior identificat ca fiind Shadow Clark. Mai mult, el a prezis corect și când anume urma acesta să fie arestat. Pentru a-i verifica abilitățile, cunoscutul psiholog William Roll l-a supus pe Dannion mai multor teste, în cursul cărora americanul a oferit detalii pe care nu avea cum să le cunoască, despre oameni care îi erau complet străini. În urma testelor efectuate, William Roll s-a declarat convins de capacitățile neobișnuite ale lui Brinkley.
Eben Alexander
Eben Alexander al III-lea s-a născut în 1953, în Carolina de Sud, dintr-o mamă adolescentă. Tânăra de numai 16 ani se îndrăgostise de un coleg de școală, cu care s-a și căsătorit apoi, făcând și alți copii. Pe primul născut s-a grăbit totuși să-l ofere spre adopție, speriată, probabil, de propria ei vârstă fragedă. Tatăl adoptiv al copilului, Eben Alexander al II-lea, era un neurochirurg de renume, iar băiatul a urmat în viață aceeași cale, optând pentru o carieră medicală. În 2008, Eben Alexander al III-lea era căsătorit și avea la rândul lui copii. Trecuseră 25 de ani în care activase în domeniul neurochirurgiei, inclusiv la Facultatea de Medicină Harvard din Boston. Prin mâna lui trecuseră sute de pacienți, dintre care unii fuseseră la un pas de moarte, iar neurochirurgul era convins că înțelege cât se poate de bine cum funcționează aceste lucruri, creierul fiind, în viziunea lui, cel care generează conștiința, mintea și spiritul. Pe neașteptate, într-o zi de noiembrie, propriul său creier a clacat, însă, din cauza unei meningite provocate de bacteria E coli. Starea doctorului s-a degradat rapid și a intrat în comă. La început, Eben Alexander al III-lea s-a simțit ca "un punct singular de conștiință într-o mare atemporală brun-roșcată", pe care a descris-o ulterior ca un fel de "jeleu murdar". Apoi a auzit "un sunet viu, precum cea mai somptuoasă, mai complexă și mai frumoasă bucată muzicală pe care o auzisem vreodată" și o lumină albă și pură s-a apropiat de el, până când, în locul ei, a văzut o deschizătură. Trecând de ea, a ajuns într-o lume mirifică, un piesaj rural, deasupra căruia s-a pomenit că zbura alături de o fată frumoasă, care i-a transmis fără vorbe un mesaj în trei părți: "Ești iubit și prețuit, cu tărie, pentru totdeauna. Nu ai de ce să te temi. Nu ai cum să faci nimic greșit". Această făptură, care a luat apoi forma unui glob luminos, l-a însoțit într-o fenomenală călătorie, traversând o "Poartă", și întâlnind în cele din urmă "Esența", loc care l-a făcut să se simtă ca un făt în uterul matern, "mama" fiind în acest caz Dumnezeu, deopotrivă intangibil și omniprezent. "Mi-ar lua tot restul vieții -- și nu mi-ar ajunge -- să dezvălui tot ce-am aflat acolo sus. (...) Cunoașterea se înmagazina fără memorare, instantaneu și pentru totdeauna", a explicat neurochirurgul, care s-a pomenit apoi din nou pe pământ, cel comparat cu un jeleu murdar. Concluzia finală pe care a tras-o a fost cea a iubirii, "cel mai important adevăr emoțional din univers, dar, în același timp, și cel mai important adevăr științific".
La șapte zile după ce intrase în comă profundă și doctorii se întrebau, deja, dacă nu cumva ar fi cazul să-i oprească tratamentul, Eben Alexander al III-lea și-a deschis brusc ochii, dovedindu-se un adevărat miracol medical. Pentru el, miracolul a fost însă reprezentat mai degrabă de revelațiile avute în timpul acelei săptămâni. Ceva mai târziu, a mai avut loc un miracol. Mama adevărată, care îl abandonase, a fost de acord să-l întâlnească și astfel a aflat că avea o soră care murise. Când a văzut poza, a constatat că aceasta purta exact chipul frumoasei tinere întâlnite la cumpăna dintre lumi.
În 2012, el și-a descris experiența în cartea intitulată "Dovada lumii de dincolo", devenită, și ea, bestseller "New York Times". De acum celebru, el a fost invitat la emisiuni difuzate în întreaga lume, precum cele moderate de Oprah Winfrey sau Dr. Oz. Atât prima lui carte, cât și cele care au urmat au fost traduse în zeci de limbi, inclusiv în română.
Nici celebritatea și nici faptul că era recunoscut drept un neurochirurg cu acte-n regulă nu l-au scutit, însă, pe Eben Alexander al III-lea de controverse. S-a spus, de pildă, că viziunile lui erau de fapt halucinații. Sau că de-a lungul carierei i-au fost aduse câteva acuzații de malpraxis. Ori că povestea cu sora decedată care i-a slujit drept înger călăuzitor nu se susține. Neurorchirurgul s-a ținut însă tare pe poziție, respingând cu tărie varianta halucinațiilor, despre care afirmă că nu se susține din punct de vedere științific: "Coma m-a învățat multe lucruri. Înainte de toate, experiențele în apropierea morții relevă adevăruri cruciale despre natura existenței umane. Catalogarea lor ca halucinații este convenabilă pentru mulți dintre cei care fac parte din comunitatea științifică, dar nu face decât să-i îndepărteze de adevărul mai profund pe care aceste experiențe ni-l relevă. Modelul convențional materialist, îmbrățișat de mulți din comunitatea științifică, inclusiv premiza conform căreia creierul fizic creează conștiința și existența noastră umană se reduce la naștere și apoi la moarte, este fundamental greșită. În esența lui, acest model mecanic ignoră intenționat ceea ce cred eu că este fundamentul întregii existențe - conștiința însăși".