THE CURE în premieră în România

O vară rock

Fanii muzicii rock sunt răsfăţaţii zeilor, în vara aceasta. Au parte de concerte unul şi unul, care mai de care mai aşteptat. Prin­tre ele, şi cel al englezilor de la The Cure. Ex­cen­tricii britanici ajung în premieră la noi, deşi activea­ză cu succes pe scena muzicală mondială de mai bine de 40 de ani. În anii '80, The Cure erau consi­deraţi pionieri în zona rockului alternativ engle­zesc, iar la începutul anilor '90, era una dintre cele mai cunoscute trupe de rock alternativ din lume.
Până azi, formaţia a lansat 13 albume de studio, vândute în peste 27 de milioane de exemplare, a avut peste 40 de single-uri de succes, şi mai multe dintre melodiile lor au ajuns pe coloana sonoră a unor filme renumite, precum: "Dosarele X" sau "Corbul" (cu regretatul Brandon Lee, fiul lui Bruce Lee...). În cele patru decenii de carieră, formaţia engleză a adunat şi o grămadă de premii, printre care două "Brit Awards" şi două premii "MTV", şi a influenţat generaţii întregi de tineri muzicieni cu muzica lor molipsitoare şi exuberantă. Au fost încadraţi deopotrivă la stilurile gothic rock, post-punk, alternative rock şi new wave.
Anul acesta, datorită valorii pe care şi-au adău­gat-o an de an, The Cure a fost introdusă, alături de Def Leppard, Janet Jackson şi Radiohead, în "Rock and Roll Hall of Fame"! E un semn de re­cunoaştere a meritelor acestor artişti în dezvoltarea rockului mondial.

Nişte teribilişti fanfaroni

Creată în Crawley, Sussex, în anul 1976, şi cu­nos­cută iniţial sub numele de "Easy Cure", for­ma­ţia a avut în toţi aceşti ani un singur membru constant - solistul, chitaristul şi principalul com­pozitor, Robert Smith.
Primul lor album, "Three Imaginary Boys" (1979), şi câteva dintre melodiile ce l-au precedat i-au plasat în zona post-punk-ului şi a mişcării New Wave. Apoi s-au reorientat şi au îmbrăţişat un rock cu tente mai întunecate - rock gotic. Spre marea lor uimire, tendinţa nou îmbrăţişată i-a dus cu paşi repezi spre celebritate. Au urcat în fruntea topurilor, precum The Beatles în anii '60, sau David Bowie în anii '70. "Uitându-mă înapoi, realizez că am înfăptuit o mulţime de lucruri într-un timp foarte scurt, cu toate că eram un novice în ale muzicii - un puşti de 19 ani, venit din provincie, din Sussex. Aveam însă mare încredere în mine, căci cele mai multe trupe de punk de la vremea aia mi se păreau a fi foarte slabe. Noi eram destul de ok şi evoluam, practic, de la o zi la alta. Nu ştiu dacă eram cu adevărat mai buni decât alţii. Cred că la vârsta aia eram mai degrabă nişte teribilişti fanfaroni. Numai că atitudinea aia ne-a prins bine şi ne-a deschis uşi", se confesa solistul trupei, în­tr-un interviu.

Un studio în mijlocul pustietăţii

La mijlocul anilor '80, au început să introducă în mu­zica lor şi elemente pop, şi asta i-a propulsat şi în topu­rile ame­ricane. Ultimul disc al for­maţiei "4:13 Dream" a fost lansat în 2008. Acum, după o pauză de 10 ani, The Cure, în formula Robert Smith - voce, Simon Gallup - bas, Roger O'Donnell - clape, Jason Cooper - tobe şi Reeves Ga­brels - chitară, a intrat din nou în studio şi a ieşit cu un material nou. "Ne-am dus chiar în studioul în care s-a înregistrat «Bohemian Rhapsody», al celor de la Queen. Un studio superb, în mijlocul pustietăţii. Am cântat zi de zi, timp de trei săptămâni, şi ne-a ieşit ceva minunat. E ce­va în sti­lul nostru cunos­cut, intens şi întu­ne­cat. 10 ani am aş­tep­tat clipa asta - să creăm ceva care să ne placă şi să conteze. Nu ştiu cât o să cântăm din materialul acesta nou la festi­valurile din vară. Nu e chiar muzică de festi­val. Melodiile sunt foarte lungi, au 10-12 minute. Am înregistrat nu mai puţin de 19 melodii şi acum nu ştim cum să procedăm. Ceilalţi colegi din trupă au fost de părere să scoatem un triplu album. Eu zic că nu e ca­zul. Mai bine să alegem şase sau opt melodii şi scoatem un singur album. Fanii noştri înrăiţi ar dori însă să le audă pe toate... Sunt încântat cu ce ne-a ieşit. La vârsta asta pot încă să cânt convingător des­pre pesimism şi disperare şi asta e grozav", mărturisea Ro­bert. Noul album va fi lansat la toamnă.

Un melancolic depresiv

Chiar dacă are 60 de ani bă­tuţi pe muchie şi câteva ki­lo­grame în plus faţă de anii lui de glorie, solistul trupei The Cure nu a renunţat la machia­jul strident, hainele şui, şi nici la aerul de adoles­cent posac. Are priză în conti­nuare la tine­rii rebeli, care se identifică cu el şi care îngroa­şă mereu rân­durile fanilor ve­terani. Imagi­nea aceas­ta de melan­co­lic de­presiv nu este însă una culti­va­tă. Robert a fost dintot­deauna chi­nuit de angoase. Din fericire, el a fost me­reu tras de pe buza abisu­lui de Mary, soţia lui. Cei doi s-au îndrăgostit pe când aveau doar 14 ani, iar Mary (care fusese foto­mo­del şi asistentă medi­cală pentru copiii cu diza­bilităţi men­tale) a re­nun­ţat la ca­rieră, ca să-şi petreacă cât mai mult timp cu Robert, în momentul în care acesta a devenit vedetă în toată pu­terea cuvântului. Căci odată cu faima, şi epi­soadele lui depresive s-au accentuat. Poate şi de aceea, cei doi au ales să nu facă copii.
Pe 22 iulie, în Piaţa Constituţiei, alături de The Cure, vor mai cânta o altă trupă britanică - Editors (rockeri din Birmingham), dar şi cei trei irlandezi de la God is An Astronaut, şi nu în ultimul rând, două formaţii de rock autohtone, Coma şi Days of Confusion.
(Biletele se găsesc în reţeaua Iabilet şi au preţuri cuprinse între 220-390 de lei.)