THE CURE în premieră în România

Dana Ene
O vară rock

Fanii muzicii rock sunt răsfățații zeilor, în vara aceasta. Au parte de concerte unul și unul, care mai de care mai așteptat. Prin­tre ele, și cel al englezilor de la The Cure. Ex­cen­tricii britanici ajung în premieră la noi, deși activea­ză cu succes pe scena muzicală mondială de mai bine de 40 de ani. În anii '80, The Cure erau consi­derați pionieri în zona rockului alternativ engle­zesc, iar la începutul anilor '90, era una dintre cele mai cunoscute trupe de rock alternativ din lume.
Până azi, formația a lansat 13 albume de studio, vândute în peste 27 de milioane de exemplare, a avut peste 40 de single-uri de succes, și mai multe dintre melodiile lor au ajuns pe coloana sonoră a unor filme renumite, precum: "Dosarele X" sau "Corbul" (cu regretatul Brandon Lee, fiul lui Bruce Lee...). În cele patru decenii de carieră, formația engleză a adunat și o grămadă de premii, printre care două "Brit Awards" și două premii "MTV", și a influențat generații întregi de tineri muzicieni cu muzica lor molipsitoare și exuberantă. Au fost încadrați deopotrivă la stilurile gothic rock, post-punk, alternative rock și new wave.
Anul acesta, datorită valorii pe care și-au adău­gat-o an de an, The Cure a fost introdusă, alături de Def Leppard, Janet Jackson și Radiohead, în "Rock and Roll Hall of Fame"! E un semn de re­cunoaștere a meritelor acestor artiști în dezvoltarea rockului mondial.

Niște teribiliști fanfaroni

Creată în Crawley, Sussex, în anul 1976, și cu­nos­cută inițial sub numele de "Easy Cure", for­ma­ția a avut în toți acești ani un singur membru constant - solistul, chitaristul și principalul com­pozitor, Robert Smith.
Primul lor album, "Three Imaginary Boys" (1979), și câteva dintre melodiile ce l-au precedat i-au plasat în zona post-punk-ului și a mișcării New Wave. Apoi s-au reorientat și au îmbrățișat un rock cu tente mai întunecate - rock gotic. Spre marea lor uimire, tendința nou îmbrățișată i-a dus cu pași repezi spre celebritate. Au urcat în fruntea topurilor, precum The Beatles în anii '60, sau David Bowie în anii '70. "Uitându-mă înapoi, realizez că am înfăptuit o mulțime de lucruri într-un timp foarte scurt, cu toate că eram un novice în ale muzicii - un puști de 19 ani, venit din provincie, din Sussex. Aveam însă mare încredere în mine, căci cele mai multe trupe de punk de la vremea aia mi se păreau a fi foarte slabe. Noi eram destul de ok și evoluam, practic, de la o zi la alta. Nu știu dacă eram cu adevărat mai buni decât alții. Cred că la vârsta aia eram mai degrabă niște teribiliști fanfaroni. Numai că atitudinea aia ne-a prins bine și ne-a deschis uși", se confesa solistul trupei, în­tr-un interviu.

Un studio în mijlocul pustietății

La mijlocul anilor '80, au început să introducă în mu­zica lor și elemente pop, și asta i-a propulsat și în topu­rile ame­ricane. Ultimul disc al for­mației "4:13 Dream" a fost lansat în 2008. Acum, după o pauză de 10 ani, The Cure, în formula Robert Smith - voce, Simon Gallup - bas, Roger O'Donnell - clape, Jason Cooper - tobe și Reeves Ga­brels - chitară, a intrat din nou în studio și a ieșit cu un material nou. "Ne-am dus chiar în studioul în care s-a înregistrat «Bohemian Rhapsody», al celor de la Queen. Un studio superb, în mijlocul pustietății. Am cântat zi de zi, timp de trei săptămâni, și ne-a ieșit ceva minunat. E ce­va în sti­lul nostru cunos­cut, intens și întu­ne­cat. 10 ani am aș­tep­tat clipa asta - să creăm ceva care să ne placă și să conteze. Nu știu cât o să cântăm din materialul acesta nou la festi­valurile din vară. Nu e chiar muzică de festi­val. Melodiile sunt foarte lungi, au 10-12 minute. Am înregistrat nu mai puțin de 19 melodii și acum nu știm cum să procedăm. Ceilalți colegi din trupă au fost de părere să scoatem un triplu album. Eu zic că nu e ca­zul. Mai bine să alegem șase sau opt melodii și scoatem un singur album. Fanii noștri înrăiți ar dori însă să le audă pe toate... Sunt încântat cu ce ne-a ieșit. La vârsta asta pot încă să cânt convingător des­pre pesimism și disperare și asta e grozav", mărturisea Ro­bert. Noul album va fi lansat la toamnă.

Un melancolic depresiv

Chiar dacă are 60 de ani bă­tuți pe muchie și câteva ki­lo­grame în plus față de anii lui de glorie, solistul trupei The Cure nu a renunțat la machia­jul strident, hainele șui, și nici la aerul de adoles­cent posac. Are priză în conti­nuare la tine­rii rebeli, care se identifică cu el și care îngroa­șă mereu rân­durile fanilor ve­terani. Imagi­nea aceas­ta de melan­co­lic de­presiv nu este însă una culti­va­tă. Robert a fost dintot­deauna chi­nuit de angoase. Din fericire, el a fost me­reu tras de pe buza abisu­lui de Mary, soția lui. Cei doi s-au îndrăgostit pe când aveau doar 14 ani, iar Mary (care fusese foto­mo­del și asistentă medi­cală pentru copiii cu diza­bilități men­tale) a re­nun­țat la ca­rieră, ca să-și petreacă cât mai mult timp cu Robert, în momentul în care acesta a devenit vedetă în toată pu­terea cuvântului. Căci odată cu faima, și epi­soadele lui depresive s-au accentuat. Poate și de aceea, cei doi au ales să nu facă copii.
Pe 22 iulie, în Piața Constituției, alături de The Cure, vor mai cânta o altă trupă britanică - Editors (rockeri din Birmingham), dar și cei trei irlandezi de la God is An Astronaut, și nu în ultimul rând, două formații de rock autohtone, Coma și Days of Confusion.
(Biletele se găsesc în rețeaua Iabilet și au prețuri cuprinse între 220-390 de lei.)