Picioarele, în timpul verii

- Soarele pârjoleşte, abia mai suflăm de căldură. A revenit în forţă sezonul rochiilor, fustelor şi pantalonilor scurţi. Unde să-ţi mai ascunzi picioarele umflate şi grele? Toate femeile şi-ar dori glezne subţiri şi pulpe de gazelă, numai că temperaturile ridicate dilată vasele de sânge la maximum. Ce-i de făcut? -

Venele noastre muncesc din greu, zi şi noapte. Căci sângele care pleacă de la inimă prin artere, pentru a se răspândi apoi în tot corpul, trebuie trimis înapoi, ca să fie curăţat şi oxigenat, iar aceasta este misiunea lor. Grea misiune, mai ales pentru venele picioarelor, cărora li se cere să asigure un flux sangvin ascen­dent, lucrând împotriva gravitaţiei - cu ajutorul musculaturii picioarelor şi al valvelor venoase. Acestea sunt un fel de clapete formate din ţesut epitelial, cărora le revine rolul important de a di­recţiona circulaţia sângelui într-un singur sens, îm­piedicând coborârea sa din nou către extremităţi. Ceea ce se în­tâmplă atunci când, dintr-un mo­tiv sau altul, valvele devin inca­pabile să-şi facă datoria. Dacă ele nu mai funcţionează corespun­ză­tor, nu se închid decât incomplet sau chiar deloc, sângele şi li­chidul din spaţiile intercelulare ale ţesuturilor încep să se acu­mu­leze la nivelul membrelor inferi­oare. În acest moment, avem de-a face cu insuficienţa venoasă - o afecţiune de care suferă zeci de milioane de oameni, de pe toate meridianele.
Simptomele se manifestă mai pregnant în perioada de primă­vară-vară. Când ajung să-şi odih­nească picioarele, la sfârşitul unei zile calde, bolnavii se confruntă cu un disconfort maxim: edeme la glezne, labele picioarelor umflate, la fel şi gambele, dureri, uneori amorţeală, alteori senzaţii de înţepături sau mâncă­rime. Pielea din zona gleznelor îşi schimbă culoarea şi poate căpăta un aspect solzos, în cele din urmă vor apărea şi ulceraţii. Femeile sunt mai expuse la asemenea suferinţe, deoarece ele au în general un ţesut conjunctiv mai slab decât cel al bărbaţilor. Pe lângă sex, implacabila uzură a vârstei şi ereditate (care pare să aibă un cuvânt greu de spus, după cum au constatat specialiştii), există încă numeroşi alţi factori de risc ce pot contribui la declanşarea bolii. Printre aceştia se numără: lipsa de mişcare, statul îndelung în picioare sau pe scaun, obiceiul de a purta haine strâmte care îngreunează circulaţia sângelui, hipertensiunea, obezitatea, chiar şi înăl­ţimea persoanei respective (oamenii scunzi fiind avantajaţi), sarcinile, efortul fizic exagerat, activita­tea într-un mediu cu temperaturi ridicate, trauma­tis­mele, fumatul - şi ne oprim deocamdată aici.
Tratamentele urmăresc restabilirea rezistenţei peretelui venos şi, în acelaşi timp, fortificarea mus­culaturii, care trebuie să susţină vasele de sânge, nepermiţându-le să se dilate anormal. Se prescriu, aşadar, tonice venoase, administrate intern ori sub formă de unguente. De un real folos sunt şi ciorapii compresivi, care trebuie însă aleşi cu consultarea medicului specialist. Dintre metodele chirurgicale moderne, ar fi de preferat, înaintea tuturor, inter­venţia cu laser - precisă şi minim-invazivă (dar, din păcate, costisitoare). Nu lipsesc din ofertă nici produsele pe bază de ingrediente naturale, ca de pildă suplimentul Vein Defense (de la Secom), Arte­cardiven Forte (Homeogenezis) sau Oleum Varius (Melidava).
Neglijarea insuficienţei venoase constituie o mare imprudenţă deoarece, netratată, ea evoluează treptat către forme mai grave. Cea dintâi va fi cu­peroza - ceea ce numim în limbaj uzual "vase sparte": desenul fin de vinişoare colorate, de pe pielea coapselor, întins, ulterior, şi pe gambe. Multe femei consideră aceasta un simplu inconvenient estetic, însă atunci când reţeaua de vinişoare se îndeseşte pe o anumită porţiune a piciorului, ea începe să provoace dureri. Dacă nu mai devreme, măcar în acest moment, persoana în cauză ar trebui să solicite o consultaţie la un medic flebolog, care va realiza o investigare amă­nunţită a stării venelor, prin in­termediul ecografiei Doppler. Căci (aparent) inofensiva cupe­roză reprezintă, în realitate, o eta­pă premergătoare varicelor.
Slăbirea peretelui venos şi funcţionarea deficitară a valvelor permit deplasarea fluxului sang­vin în sens invers. Este vorba de aşa-numitul "reflux venos": în­tors din drumul său firesc spre inimă, sângele revine în mem­bre­le inferioare şi măreşte presiunea în interiorul venelor, care se lăr­gesc, se îngroaşă, devin proeminente şi urmează un traseu sinuos de-a lungul gambei. Aşa iau naştere varicele. În faza lor incipientă, se poate recomanda un tratament medicamentos. În schimb, dacă stadiul este mai avansat, medicul se va orienta către alte opţiuni: scleroterapia (injectarea de substanţe sclerozante) sau una din variantele chirurgicale posibile: flebectomia, strippingul venos, fotocoa­gularea laser.
Întrucât în venele varicoase sângele nu poate circula decât lent, există pericolul formării de cheaguri (trombi), care în anumite situaţii provoacă inflamarea venei. Trom­bo­flebita este o compli­ca­ţie a varicelor, care tre­buie tratată cât mai cu­rând, fiindcă ea progre­sează, putând duce în final la tromboză, o boală într-adevăr periculoasă, prin faptul că trombii a­me­ninţă să migreze în zone de însemnătate vi­tală, cum sunt plămânii, inima sau creierul, pu­nând în pericol chiar viaţa pa­cientului. Este necesar ca trata­mentul să fie iniţiat de urgenţă, eventual în condiţii de spitalizare. Pa­cientului i se vor administra rapid anticoagulante, pentru a stopa procesul formării de cheaguri.

Ajutor pentru picioare

Nu priviţi problemele venelor ca pe un destin implacabil. Aplicând sfaturile de mai jos, le veţi preveni sau veţi avea posibilitatea de a împiedica o insuficienţă venoasă deja instalată să evolueze în continuare.

Apa, întotdeauna indispensabilă
Mai ales în lunile de primăvară şi vară, apa rece constituie o adevărată binefacere pentru vene. Plimbaţi duşul rece pe picioare, cel mai bine dimi­neaţa şi seara. Aceasta va face ca pereţii vaselor de sânge să se contracte, sporindu-şi rezistenţa şi elas­ticitatea. Şi nu uitaţi să beţi suficientă apă, mi­nimum doi litri pe zi, pentru a menţine fluiditatea sângelui.

Extractele vegetale
Compuşii naturali din extractele de castan sălbatic protejează din interior pereţii venelor îm­potriva unor substanţe cu acţiune inflamatoare, conţinute în sânge. Îmbunătăţirea circulaţiei ve­noase face ca edemele şi acumulările de lichid în ţesuturi să se retragă. Un alt efect pozitiv este redu­cerea inflamaţiilor.

Cantitatea necesară de fibre
Se găsesc, de exemplu, în leguminoase (fasole sau linte) şi stimulează digestia. Un intestin care îşi evacuează corespunzător conţinutul nu exercită o presiune atât de mare asupra vaselor de sânge din membrele inferioare.

Poziţia corectă
Cu toate că mulţi dintre noi ne-am făcut acest obicei, dezvăţaţi-vă să staţi mereu picior peste pi­cior. Căci astfel vă presaţi venele şi le împiedicaţi să funcţioneze normal. Este de preferat să ţineţi ambele tălpi pe podea, una lângă cealaltă. Iar coap­sa ar trebui să formeze cu gamba un unghi drept.

Picioarele sus
Pentru ca venele să fie mai puţin solicitate, ţineţi cât mai des picioarele sprijinite la o oarecare înălţime. În acest mod veţi ajuta sângele să curgă mai uşor spre inimă.

Pantofii potriviţi
Pantofii cu tocuri înalte aduc o notă de feminitate şi eleganţă dar, pe de altă par­te, blochează mişcarea naturală de rulare a tălpii în timpul mer­sului. Ea este importantă, fiindcă susţine acti­vitatea mus­culară de pompare a sân­gelui din vene, respectiv de asigu­ra­re a unui flux sangvin sănătos de la extremităţi că­tre inimă. De aceea, este mai bine să pur­taţi pantofi fără toc şi, ori de câte ori aveţi oca­zia, să mer­geţi desculţe.