Trebuie de la început să vă mulţumesc pentru ideea genială de a fi început această revistă, "Formula AS", şi pentru curajul de a fi mers mai departe, prin hăţişurile lumii mercantile (de astăzi!). De asemenea, trebuie să vă felicit pentru extraordinarul mesaj de omenie pe care-l transmiteţi şi care se conturează, parcă, mai îndrăzneţ acum, în paginile pe care atât de multă lume le citeşte cu aviditate.
Mărturisesc, apoi, că apelând la remedii naturale, la reţete de frumuseţe şi moduri de a ajunge la ea, pe mine m-aţi cucerit de la primul contact cu revista, încă de acum câţiva ani. Pot spune, deci, că urmăresc cu extrem de mult interes toate noutăţile oferite şi, pur şi simplu, mă fac fericită, ştiind că cineva se ocupă, totuşi, de soarta noastră, că preocupări ale sufletului meu sunt împărtăşite şi de altcineva şi chiar puse în practică, cu profesionalism şi dăruire, căci dăruirea se simte efectiv, în toate subiectele prezentate.
Mărturisesc, de asemenea, că sunt o feministă aproape înrăită, însă, fiind puţin cam timidă, n-am dat până acum nici un semn de viaţă şi m-am lăsat, să spun aşa, "călcată în picioare" chiar de propriile mele sentimente. Şi dacă ar fi, dacă ar exista un partid al femeilor, care să militeze, nu doar pentru scuturarea jugului prejudecăţilor, dar şi al propriei inerţii, n-aş ezita să ader. Admir femeile mândre, în sensul bun al cuvântului, femeile al căror cuvânt este cuvânt, care nu se lasă călcate în picioare de societate, de bărbaţi, care nu cad pradă bârfelor şi unor sentimente ostile. Nu vreau să fac apologia femeii, ci vreau să vă mulţumesc pentru eliberarea pe care o simt efectiv citind această revistă. O uşurare, o răsuflare "din rărunchi", pentru visele pe care le-am constrâns atâta timp să rămână închise şi care, eliberate într-un fel, îmi permit să gândesc şi să gândesc îndrăznind.
N-am crezut niciodată că o simplă revistă te poate face să nu te mai gândeşti la resemnare, ci, dimpotrivă, te ajută să crezi că undeva, cândva, partea din tine care doreşte ceva se va desprinde din chingile care te inhibă. O simplă revistă, prin mesajele ei, îţi transmite efectiv: "Da, se poate!", "Da, îndrăzneşte!"... Rea boală e timiditatea, frica ascunsă între păturile sufletului şi ale minţii, care îţi aţipeşte creierii şi inima. "Da, se poate!" Să vezi la un moment dat semenii în mişcare spre un punct comun - dorinţa de a oferi ceva frumos, compasiunea, iubirea, modestia, omenia într-un cuvânt.
Este extrem de mobilizator să observi cum din indiferenţă şi apatie oamenii se trezesc îndreptându-şi afecţiunea spre un trup căzut în suferinţă, spre un destin dramatic, încercând să sprijine, să aline împreună. N-am crezut că voi fi în stare să-mi uit propriile mele neîmpliniri, să trec peste ele cu bucurie, pentru a le întinde o mână de ajutor altora...
Omagiez, pe această cale, omenia cultivată şi practicată de revista "Formula AS", această lecţie publică de altruism şi de generozitate "activă", atât de rar întâlnită în ziua de azi. Oferta dvs. săptămânală de bunătate ne ajută să ne regăsim în resorturile profunde ale fiinţei noastre, să retrăim sentimente omeneşti, pierdute pentru mulţi dintre noi.
Îmi doresc din suflet ca aceste umile rânduri să fie citite de colectivul de redacţie şi de d-na directoare a revistei, în semn de mulţumire profundă pentru îndrăzneala de a deschide în presă un asemenea drum. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
A dvs., pentru totdeauna,
ADRIANA A. - Sibiu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
