IA ROMÂNEASCĂ

Corespondenţă din Canada

Un simbol nepieritor

În fiecare an, pe 24 iunie, odată cu Sânzienele şi cu Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, este ce­le­brată de români cămaşa tradiţională româ­neas­că. Pentru a arăta cât de mult o preţuiesc, oameni din peste 50 de ţări din lumea întreagă îmbracă ia în această zi de sărbătoare. Tot ca un semn de preţuire şi mândrie, iile sunt purtate şi de enoriaşii celor două biserici de aici, din Vancouver (Canada), şi nu numai la sărbătorile creştine, la hramuri, la pe­treceri, ci chiar şi la slujba de duminică. Sunt ii ţesute din fire de dor, prin meş­te­şugul acu­lui condus de cu­sătoare cu mă­ies­trie.
O frumuseţe şi-o bucurie pe care noi, cei plecaţi la mii de kilometri de Ro­mâ­nia o simţim, în fiecare zi petrecută în ţara care ne-a a­dop­tat.
Costumul popu­lar a intrat în istorie prin no­bleţea lui, aşa cum a fost el creat şi lu­crat de ţă­ranca ro­mâncă. A alege mo­­delul potrivit, a în­şira cu gust cu­lo­rile una lângă alta este o artă, şi în privinţa asta, pe drept pot spune că bunica mea era maestră. Pe vre­mea aceea nu se făceau studii ca să poţi să îmbini atât de frumos culorile, dar bunica le îmbina uitân­du-se şi inspirându-se din natură, din florile câmpului. Desena modelul pe hârtie cu pătraţele, apoi le cosea pe ie, la lampă. Cu războiul de ţesut şi acul, cu răbdare şi iubire de frumos, bu­nicile noastre ştiau să împodobească straiele popu­lare, prin care modestul meşteşug al cusutului este ridi­cat la rang de artă. Tot la rang de artă am ad­mirat o expoziţie de costume populare, în urmă cu trei ani, când am vizitat, cu totul întâmplător, sau poate cu voia Domnului, biserica din piatră din cadrul Mânăstirii Nămăieşti, jud. Argeş. O ex­po­ziţie ce-i aparţine Maicii Stareţe Ana Lucia Ne­delea, per­soana care a avut iniţiativa de a-şi dona Mâ­năs­tirii întreaga colecţie de costume populare, vechi de sute de ani, cele mai multe reprezentând portul tradiţional din Muscel şi Dâmboviţa. La loc de cinste sunt expuse, în muzeul Maicii Stareţe, şi două costume populare cusute de Paraschiva To­pârceanu, mama poetului George Topârceanu.
Este bine cunoscut faptul că şi Regina Maria a promovat şi a purtat straie tradiţionale româ­neşti. Regina a şi dăruit numeroase ii în diferitele vizite pe care le-a făcut în America şi în statele europene. În felul acesta, ele au devenit foarte cu­noscute, au devenit modă, şi existau inclusiv ma­gazine de costume populare româneşti în multe ţări ale lumii. Purtată cu ocazia unei plim­bări sau la un eve­niment special, ia românească se trans­formă, încet, dar sigur, în piesa centrală a multor ţinute.
Pe de altă parte, ia românească a atras şi aten­ţia artiştilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele - "La blouse roumaine" (1940) - fiind expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.
Pentru noi, românii, ia tradiţională este şi trebuie să rămână un simbol naţional, un element care să ne evidenţieze istoria, prezentul, trăinicia şi continuitatea, dar şi o caracteristică a viitorului nostru cultural. Să o purtăm cu mândrie şi cât mai des, deoarece portul românesc este plin de graţie şi de varietate. Felul în care ia românească a dăi­nu­it în timp este o adevărată dovadă de statornicie a poporului care a creat-o şi pe care îl înfru­museţează, făcându-l unic între popoarele lumii!

DORINA CORNELIA ALDEA - Canada


Distinsă şi stimată Doamnă Sânziana Pop,
Primiţi vă rog un buchet de gânduri frumoase şi sentimente alese de la un cititor fidel al mi­nu­natei reviste "Formula AS". Să fiţi binecu­vân­tată de Domnul, să vă dăruiască mulţi ani frumoşi şi buni, cu sănătate şi împliniri!