În PSD, Dragnea a fost arestat, dar dragnismul continuă. Dragnea însuşi a fost o expresie excrescentă a "spiritului partinic" propriu acestei grupări politice, care a dus mai departe, pe noi culmi de civilizaţie şi cultură, "experienţa comunismului de familie", practicat de Ceauşescu şi ai lui. Dacă nu ar fi fost obsedat de rezolvarea problemelor personale cu Justiţia, înhămând întreg "partidul" în această bătălie, el ar fi rămas în "şirul glorios" al conducătorilor formaţiunii, de la Iliescu până la Ponta, un şir cu sprijinul căruia "partidul" a progresat, baronii şi demnitarii săi păstrându-şi privilegiile (şi "bunurile") dobândite după "revoluţie". Pradă Justiţiei - în cei treizeci de ani de la răsturnarea comunismului ceauşist - au căzut doar cei care au exagerat grosolan în rapt şi abuz, în devalizarea veniturilor statului, fără ca "să redistribuie" o parte a câştigurilor în reţeaua grupării. Condamnări care pedepseau lăcomia au apărut mai des din momentul în care, la presiunea societăţii civile şi, mai ales, la cerinţele de aliniere la valorile şi normele organizaţiilor internaţionale (UE, NATO) la care România a aderat, Justiţia a căpătat o oarecare independenţă. Formaţi după "modelul comportamental" specific partidului-stat, liderii PSD-işti s-au regrupat imediat, într-o încercare disperată de a o supune iarăşi (cu păstrarea aparenţei de separaţie a puterilor), pentru că - odată începută descâlcirea ghemului de afaceri murdare prin care şi-au impus "statutul" - trecerea cercetărilor juridice de la desemnarea unor "ţapi ispăşitori", la dezvăluirea reţelelor prin care devalizarea economiei naţionale a fost posibilă îi afecta direct şi pe ei. Dragnea a fost o "victimă" a acestei treceri, fiind condamnat mai degrabă după ce a furat "pentru partid", afacerile lui personale rămânând, deocamdată, în umbră. Arestarea lui, în ciuda atacurilor continue la adresa Justiţiei, a dus însă la dezvăluirea totală a putreziciunii acestei grupări, la distingerea clară a mecanismelor sistemului pe care ea l-a instituit, la surprinderea consecinţelor devastatoare ale funcţionării sistemului în cauză pentru întreaga societate românească.
"Regele a murit!". "Trăiască regele!". Moştenitoarea lui Dragnea, Viorica Dăncilă, a preluat firesc, din poziţia de prim-ministru şi preşedinte executiv al grupării, postul de lider suprem. Tranziţia s-a făcut rapid, în ciuda aspiraţiilor unor grupuscule interne la şefie, pentru că fiind în vârful administraţiei naţionale, Dăncilă are "pâinea şi cuţitul". Cu alte cuvinte, de pixul ei depinde drenarea de fonduri şi repartizarea de contracte. În spatele ei s-au aliniat imediat majoritatea baronilor locali, iar premierul a ştiut de la început să îi asigure (pe primarii şi şefii judeţeni ai PSD-ului) că bugetul va continua să-i alimenteze nediscriminator cu sumele de bani necesare "afacerilor" lor, fără să le impună standarde de eficienţă. Grupusculul din jurul Gabrielei Firea a pierdut lupta, pentru că, "stindardul" său nu a rezolvat, ca şef al administraţiei bucureştene, nimic notabil, alegătorii ei prezumtivi respingând indirect (la votul din 26 mai) rezultatele activităţii sale de peste doi ani şi jumătate ca primar al capitalei. Firea, pe popularitatea căreia mizau adepţii ei, s-a vădit "o stea căzătoare", mai ales că, în spatele ei, se profila umbra soţului, Florin Pandele, primarul din Voluntari, care şi-a extins afacerile în tot Bucureştiul. Baronii nu mai vor ca "liderul maxim" să fie sfătuit de cineva din umbră, care ar putea să nu ţină seama, în unele împrejurări, de interesele lor. Dăncilă, fostă "păpuşă a lui Dragnea", pare mai uşor manevrabilă şi pentru că "inteligenţa şi competenţa" ei sunt, desigur, vădite. Poate ar trebui amintită aici asemănarea situaţiei cu cei din PCR la moartea lui Gheorghiu-Dej, când, "baronii roşii" au ales - pentru a evita bătălia internă - în fruntea partidului pe cel mai incompetent dintre ei, Nicolae Ceauşescu. Se ştie ce a urmat. Ca şi ilustrul ei predecesor, Viorica Dăncilă a înlăturat cu uşurinţă ("cineva" trebuia să deconteze aberaţiile dragniste) al treilea grupuscul, cel mai fanatic-extremist din PSD, condus de Olguţa Vasilescu, Codrin Ştefănescu şi (asociata din necesitate) Carmen Dan. Primii doi proveneau din vadimistul PRM, iar ultima a fost o unealtă obedientă a fostului "tătic". După căderea, previzibilă, a moţiunii de cenzură a opoziţiei, sigură pe postul ei de prim-ministru, Viorica Dăncilă îşi poate impune "ordinea sa" în formaţiune, urmând ca apoi să-şi "restructureze" guvernul, eliminând demnitarii mult prea pătaţi (Carmen Dan, ministrul de interne, sau Theodor Meleşcanu, ministrul de externe). Despre împotrivire, în cazul ultimului, nici nu poate fi vorba, întrucât ALDE, din care provine, a devenit cu totul o anexă a PSD-ului.
"Trăiască regele!", adică instaurarea "domniei Dăncilă", nu va aduce nicio schimbare în politica internă şi externă a grupării la putere, ci - cel mult - va duce la punerea în surdină a unor manifestări prea zgomotoase, de tipul "pentru că putem!", ale reprezentanţilor acesteia. Dăncilă vrea "să menţină unit partidul", asta însemnând că "obiectivele" acestuia, în special cele legate de Justiţie, vor fi păstrate. PSD este, în fapt, o grupare de clanuri organizate într-o reţea de tip mafiot, ce le permite şi să se lupte între ele pentru accesul la "plăcintă", şi să se solidarizeze atunci când însuşi sistemul care le-a generat este ameninţat. Chiar dacă ar dori-o, Dăncilă nu-l poate reforma, pentru că o asemenea acţiune ar lovi inevitabil în masa clientelară a grupării. Nimeni din PSD nu poate destructura încrengătura tribală de difuzare a puterii (şi a "facilităţilor" oferite de ea) de la vârf spre bază, pentru că astfel ar distruge chiar "esenţa partidului". După jaful practicat la privatizarea "economiei socialiste", PSD a împănat, treptat, toate instituţiile administrative ale statului cu clienţii săi (Pile, Cunoştinţe, Rude), complet incompetenţi, fără legătură cu tipul de activitate specifică, dar total dependenţi de şefi. Această infuzie de paraziţi sociali, ce aproape a dublat "birocraţia de aparat", trăieşte pe spinarea puţinilor specialişti rămaşi, din impozitele şi taxele românilor, respingând orice "modernizare" (informatizarea, flexibilizarea, eficientizarea) care i-ar afecta "somnul". Chiar PSD-ul, ca structură organizată, este afectat de creşterea exponenţială a nivelului de incultură şi neprofesionalism, calitatea umană a "cadrelor" lui devenind tot mai precară cu trecerea timpului şi a succesivilor lui "tătici". "Teoreticienii" lui Iliescu au fost, treptat, înlocuiţi de slugile grobiene şi brutale, ce au devenit majoritare sub Dragnea, iar Dăncilă nu poate şi nici nu ştie cum să schimbe această grupare ce împinge, de aproape trei decenii, ţara spre prăpastie. Cu votul din 26 mai a.c., românii au arătat însă că s-au trezit. Pentru a elimina cangrena la care PSD-ul a condamnat ţara, vor trebui să rămână în veghe şi la viitoarele alegeri. Pentru că vindecarea, dureroasă şi lungă, abia după ele ar putea începe.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
