În PSD, Dragnea a fost arestat, dar dragnismul continuă. Dragnea însuși a fost o expresie excrescentă a "spiritului partinic" propriu acestei grupări politice, care a dus mai departe, pe noi culmi de civilizație și cultură, "experiența comunismului de familie", practicat de Ceaușescu și ai lui. Dacă nu ar fi fost obsedat de rezolvarea problemelor personale cu Justiția, înhămând întreg "partidul" în această bătălie, el ar fi rămas în "șirul glorios" al conducătorilor formațiunii, de la Iliescu până la Ponta, un șir cu sprijinul căruia "partidul" a progresat, baronii și demnitarii săi păstrându-și privilegiile (și "bunurile") dobândite după "revoluție". Pradă Justiției - în cei treizeci de ani de la răsturnarea comunismului ceaușist - au căzut doar cei care au exagerat grosolan în rapt și abuz, în devalizarea veniturilor statului, fără ca "să redistribuie" o parte a câștigurilor în rețeaua grupării. Condamnări care pedepseau lăcomia au apărut mai des din momentul în care, la presiunea societății civile și, mai ales, la cerințele de aliniere la valorile și normele organizațiilor internaționale (UE, NATO) la care România a aderat, Justiția a căpătat o oarecare independență. Formați după "modelul comportamental" specific partidului-stat, liderii PSD-iști s-au regrupat imediat, într-o încercare disperată de a o supune iarăși (cu păstrarea aparenței de separație a puterilor), pentru că - odată începută descâlcirea ghemului de afaceri murdare prin care și-au impus "statutul" - trecerea cercetărilor juridice de la desemnarea unor "țapi ispășitori", la dezvăluirea rețelelor prin care devalizarea economiei naționale a fost posibilă îi afecta direct și pe ei. Dragnea a fost o "victimă" a acestei treceri, fiind condamnat mai degrabă după ce a furat "pentru partid", afacerile lui personale rămânând, deocamdată, în umbră. Arestarea lui, în ciuda atacurilor continue la adresa Justiției, a dus însă la dezvăluirea totală a putreziciunii acestei grupări, la distingerea clară a mecanismelor sistemului pe care ea l-a instituit, la surprinderea consecințelor devastatoare ale funcționării sistemului în cauză pentru întreaga societate românească.
"Regele a murit!". "Trăiască regele!". Moștenitoarea lui Dragnea, Viorica Dăncilă, a preluat firesc, din poziția de prim-ministru și președinte executiv al grupării, postul de lider suprem. Tranziția s-a făcut rapid, în ciuda aspirațiilor unor grupuscule interne la șefie, pentru că fiind în vârful administrației naționale, Dăncilă are "pâinea și cuțitul". Cu alte cuvinte, de pixul ei depinde drenarea de fonduri și repartizarea de contracte. În spatele ei s-au aliniat imediat majoritatea baronilor locali, iar premierul a știut de la început să îi asigure (pe primarii și șefii județeni ai PSD-ului) că bugetul va continua să-i alimenteze nediscriminator cu sumele de bani necesare "afacerilor" lor, fără să le impună standarde de eficiență. Grupusculul din jurul Gabrielei Firea a pierdut lupta, pentru că, "stindardul" său nu a rezolvat, ca șef al administrației bucureștene, nimic notabil, alegătorii ei prezumtivi respingând indirect (la votul din 26 mai) rezultatele activității sale de peste doi ani și jumătate ca primar al capitalei. Firea, pe popularitatea căreia mizau adepții ei, s-a vădit "o stea căzătoare", mai ales că, în spatele ei, se profila umbra soțului, Florin Pandele, primarul din Voluntari, care și-a extins afacerile în tot Bucureștiul. Baronii nu mai vor ca "liderul maxim" să fie sfătuit de cineva din umbră, care ar putea să nu țină seama, în unele împrejurări, de interesele lor. Dăncilă, fostă "păpușă a lui Dragnea", pare mai ușor manevrabilă și pentru că "inteligența și competența" ei sunt, desigur, vădite. Poate ar trebui amintită aici asemănarea situației cu cei din PCR la moartea lui Gheorghiu-Dej, când, "baronii roșii" au ales - pentru a evita bătălia internă - în fruntea partidului pe cel mai incompetent dintre ei, Nicolae Ceaușescu. Se știe ce a urmat. Ca și ilustrul ei predecesor, Viorica Dăncilă a înlăturat cu ușurință ("cineva" trebuia să deconteze aberațiile dragniste) al treilea grupuscul, cel mai fanatic-extremist din PSD, condus de Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu și (asociata din necesitate) Carmen Dan. Primii doi proveneau din vadimistul PRM, iar ultima a fost o unealtă obedientă a fostului "tătic". După căderea, previzibilă, a moțiunii de cenzură a opoziției, sigură pe postul ei de prim-ministru, Viorica Dăncilă își poate impune "ordinea sa" în formațiune, urmând ca apoi să-și "restructureze" guvernul, eliminând demnitarii mult prea pătați (Carmen Dan, ministrul de interne, sau Theodor Meleșcanu, ministrul de externe). Despre împotrivire, în cazul ultimului, nici nu poate fi vorba, întrucât ALDE, din care provine, a devenit cu totul o anexă a PSD-ului.
"Trăiască regele!", adică instaurarea "domniei Dăncilă", nu va aduce nicio schimbare în politica internă și externă a grupării la putere, ci - cel mult - va duce la punerea în surdină a unor manifestări prea zgomotoase, de tipul "pentru că putem!", ale reprezentanților acesteia. Dăncilă vrea "să mențină unit partidul", asta însemnând că "obiectivele" acestuia, în special cele legate de Justiție, vor fi păstrate. PSD este, în fapt, o grupare de clanuri organizate într-o rețea de tip mafiot, ce le permite și să se lupte între ele pentru accesul la "plăcintă", și să se solidarizeze atunci când însuși sistemul care le-a generat este amenințat. Chiar dacă ar dori-o, Dăncilă nu-l poate reforma, pentru că o asemenea acțiune ar lovi inevitabil în masa clientelară a grupării. Nimeni din PSD nu poate destructura încrengătura tribală de difuzare a puterii (și a "facilităților" oferite de ea) de la vârf spre bază, pentru că astfel ar distruge chiar "esența partidului". După jaful practicat la privatizarea "economiei socialiste", PSD a împănat, treptat, toate instituțiile administrative ale statului cu clienții săi (Pile, Cunoștințe, Rude), complet incompetenți, fără legătură cu tipul de activitate specifică, dar total dependenți de șefi. Această infuzie de paraziți sociali, ce aproape a dublat "birocrația de aparat", trăiește pe spinarea puținilor specialiști rămași, din impozitele și taxele românilor, respingând orice "modernizare" (informatizarea, flexibilizarea, eficientizarea) care i-ar afecta "somnul". Chiar PSD-ul, ca structură organizată, este afectat de creșterea exponențială a nivelului de incultură și neprofesionalism, calitatea umană a "cadrelor" lui devenind tot mai precară cu trecerea timpului și a succesivilor lui "tătici". "Teoreticienii" lui Iliescu au fost, treptat, înlocuiți de slugile grobiene și brutale, ce au devenit majoritare sub Dragnea, iar Dăncilă nu poate și nici nu știe cum să schimbe această grupare ce împinge, de aproape trei decenii, țara spre prăpastie. Cu votul din 26 mai a.c., românii au arătat însă că s-au trezit. Pentru a elimina cangrena la care PSD-ul a condamnat țara, vor trebui să rămână în veghe și la viitoarele alegeri. Pentru că vindecarea, dureroasă și lungă, abia după ele ar putea începe.