- Despre Botoşani se spune că este un "pol al sărăciei" din România. Nimic mai fals! Venind aici, împreună cu colegii mei de la revista "Formula AS", am rămas uimiţi să descoperim un oraş minunat, îngropat în verdeaţă, cu clădiri superbe, de epocă, şi o viaţă culturală intensă. Cum se explică existenţa acestei "comori" a nordului românesc?
- Este adevărat: despre judeţul Botoşani se spune că este unul dintre cele mai puţin dezvoltate din România şi poate că, economic, este adevărat. Dar istoric şi cultural, eu cred că suntem foarte sus. Oraşul Botoşani este unul dintre cele mai frumoase din Moldova şi România, un amestec unic de modern şi vechi. Oraşul are acest aer melancolic, ce te cuprinde imediat, şi toate par să fie făcute cumva pe măsură omenească aici: nimic grandios sau exagerat, dar totul cu bun-gust. Există la botoşăneni o îndârjire a păstrării şi protejării culturii, pentru că a fost aşa din vechime. Şi-a păstrat această alură de târg, de localitate emancipată, şi datorită celor ce au trăit aici, alături cu românii - armenii, evreii, lipovenii. Fiecare în parte, elitele acestor etnii au contribuit la ridicarea culturală a oraşului, încât, pe la 1830, se juca deja teatru aici. Am avut o elită intelectuală care a făcut ca oraşul să fie ceva special, să aibă o dimensiune culturală peste măsura epocii. E de ajuns o plimbare ca să vezi multele case superbe, ridicate pe măsura puterii economice a proprietarilor, de la moşieri la oameni de afaceri. S-au păstrat multe astfel de case şi dau un aer special oraşului, mai ales că sunt înconjurate de adevărate jungle de verde, grădini cu arbori seculari. În Botoşani există şi filarmonică, teatru pentru adulţi, unul pentru copii, casă de cultură, un muzeu cu o impresionantă colecţie a culturii Cucuteni, cinematografe unde putem vedea ultimele filme premiate la Cannes sau Berlin, dar şi o mare sală de sport şi o echipă de fotbal de nivel naţional. Toate la un loc dau Botoşaniului un aer, aş zice, boieresc, iar în oameni se regăseşte o anumită aristocraţie dată de educaţie. De ce nu se cunosc toate astea despre Botoşani nu aş şti să vă spun... poate este aceeaşi discreţie a oamenilor locului.
Micul Paris din Ţara de Sus
- Erau proprietari de moşii, de sute, poate mii de hectare, răspândite în tot judeţul, aveau conace unde stăteau din martie până în octombrie. Pe timpul iernii veneau aici, în oraş. Nu plecau la Paris, pentru că Botoşaniul era pe măsura unei citadele occidentale. Mergeau la teatru, la operă, la concerte, aveau reuniuni, sărbători publice, biblioteci... Cred că toate marile trupe de teatru sau de operă din România au ajuns la Botoşani. Au trecut pe aici toţi marii artişti şi cântăreţi ai României. Toamna şi iarna petrecerile nu se mai sfârşeau. Casele frumoase pe care şi le făceau în oraş erau replici mai mici ale conacului de la ţară. Nu erau case cu etaj, ci cu odăi înalte, făcute să te simţi bine în ele. Proprietarii veneau aici cu tot cu servitorii lor. Şi erau oameni foarte generoşi, care au donat mulţi bani pentru instituţiile culturale. Aşa s-a construit tot ce vedeţi aici. Erau corecţi şi trăiau pe puterile lor, fără să fure, ca azi. Cum puteai să te gândeşti la aşa ceva, când ei aveau moşii de câte 2000 de hectare? Erau oameni cinstiţi şi generoşi, care trăiau în pace şi respect unii cu alţii. În plus, aveau legături cu occidentul pentru că aproape toţi erau şcoliţi acolo. Şi copiii lor erau şcoliţi în străinătate, dar nu se punea niciodată problema, ca astăzi, să nu se mai întoarcă, să rămână acolo, emigranţi. Copiii se întorceau la averea părinţilor pe care o administrau mai departe şi deveneau de multe ori politicieni sau oameni importanţi în stat şi administraţie. Făceau politică nu pentru câştig, pentru că bani aveau, făceau politică pentru a-şi arăta caracterul, demnitatea şi onoarea faţă de popor. Pe vremea aceea existau cluburi ale partidelor, unde se întâlneau toţi şi discutau liber, apoi mergeau în Parlament şi încercau să găsească soluţii la problemele concrete discutate acasă. Era o altă lume, căreia îi datorăm în bună parte moştenirea culturală de astăzi.
Patrie pentru evrei şi armeni
- Aşa cum aţi spus, în Botoşani trăiau români, armeni, evrei şi lipoveni. Cum reuşeau să convieţuiască toate aceste etnii?
- Nu doar convieţuiau, ci era o colaborare extraordinară între ele! Românii, cu bunătatea şi onestitatea lor au dat aici tonul unei vieţi trăite în tihnă şi pace, încât, de exemplu, armenii, considerau Botoşaniul ca pe o patrie a lor. La rândul lor, evreii au făcut din centrul oraşului un al doilea Leipzig, ca arhitectură, o frumuseţe care se păstrează şi astăzi. Nu cred că toate astea erau posibile fără o atmosferă de totală înţelegere cu ceilalţi. Românii au fost concesivi, lăsând întotdeauna meritul şi priceperea să facă diferenţa între oameni, nu etnia. De aceea, când s-a pus problema construirii Teatrului "Mihai Eminescu", toţi au donat bani, şi teatrul s-a făcut în doar doi ani!
Elitele nordului
- Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian, Antipa... lista geniilor născute la Botoşani este lungă. Putem avea o explicaţie a naşterii atâtor personalităţi pe această palmă de pământ? Există o enigmă a locului?
- S-ar putea ca aici, în Ţara de Sus a Moldovei, să existe un "genius loci", un geniu al locului care să-i atingă pe oamenii înzestraţi. Ceva de esenţă divină, care nu poate fi explicat. În plus, aceşti oameni au avut şi mari provocări în faţă, provenind din familii sărace. Au trebuit să lupte şi să răzbată pentru cununa de învingător. Să luăm exemplul lui Iorga, pe care îl cunosc foarte bine... Orfan de tată de la 5 ani, a rămas doar cu mama şi cu fratele său, obligaţi să trăiască dintr-un ajutor de la primărie. Asta l-a motivat să înveţe şi să îşi depăşească condiţia. După clasa a VI-a, a plecat la Iaşi, unde şi-a continuat şcoala, ajutat de un unchi. A stat la internat. Şi totuşi, a ajuns unul dintre cei mai mari istorici ai României. Faptul că Eminescu, geniul României, s-a născut tot aici, la 8 km de Botoşani, spune multe despre forţa spirituală a locului. La fel, Iacob Iacobovici, unul dintre marii chirurgi ai României, care a ajuns să înfiinţeze Facultatea de Medicină de la Cluj, deşi a fost un copil foarte sărac. A muncit ca să îşi facă bani de liceu, nu avea nici cu ce să se încalţe în facultate, mergea cu pantofii rupţi... Dar în afară de calităţile lor native, aceşti oameni au avut parte aici şi de profesori extraordinari, foarte bine pregătiţi. Cred că şcoala a avut un rol foarte important. Şi poate nu este deloc întâmplător că aceste genii s-au ridicat pe acelaşi teritoriu care a dat marea cultură a Cucuteniului. Există, cu siguranţă, o energie specială a acestui pământ, care dă mereu lucruri excepţionale.
Adevărate minuni
- Dacă aş fi turist pentru o zi în Botoşani, ce mi-aţi recomanda să văd neapărat?
- Nu ştiu dacă aţi reuşi să vedeţi tot ce este important într-o zi, dar câteva locaţii obligatorii există. V-aş recomanda să porniţi pe jos, de la gara oraşului, o clădire de o frumuseţe impresionantă, construită în 1872. Apoi ţineţi bulevardul către centru şi veţi vedea splendorile de arhitectură ale oraşului: Tribunalul, Muzeul Judeţean, Fostul Palat administrativ, casa în care a copilărit Antipa, Liceul "Carmen Sylva". Apoi chiar centrul vechi al oraşului trebuie văzut neapărat. Deşi a ars în urma unui incendiu, în 1887, a fost refăcut. Era 90 la sută format din prăvăliile şi magazinele evreilor. Ei au refăcut acest perimetru, aşa cum am spus, luând model arhitectura oraşului Leipzig. Este minunat! În centru se află un monument al primului război mondial, apoi casa memorială Iorga, Liceul "Laurian", iar după el, sunt cele două biserici făcute de Elena Rareş, soţia lui Petru Rareş. La una dintre ele, Uspenia, a fost botezat Mihai Eminescu. Nu trebuie ratată biserica Păpăuţi, o minune a Nordului, făcută de Ştefan cel Mare, şi nici colecţia de ceramică de Cucuteni, de la Muzeul Judeţean nu ar trebui ratată. Sunt multe de văzut în Botoşani... Adevărate minuni... Aproape că nu există casă fără o poveste sau fără o urmă de istorie întipărită pe ea. Poate şi pentru că Botoşaniul este ceva mai departe de lumea agitată, viaţa merge mai la pas aici. De aceea recomandarea mea este să nu încercaţi să vedeţi tot într-o singură zi, ci să vă faceţi timp să descoperiţi pe îndelete acest oraş şi acest judeţ. Veţi descoperi o altfel de Românie şi, la sfârşit, însăşi România o veţi înţelege altfel, pentru că aici sunt multe dintre începuturile ei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
