* Au, într-adevăr, alergicii, anul acesta, probleme mai mari ca de obicei?
- Spre deosebire de 2018, de data aceasta încă din luna februarie, care ne-a oferit temperaturi mai blânde şi destule zile cu un soare ceva mai generos, fiind astfel deosebit de favorabilă pentru prezenţa polenurilor în aer, alergicii au început să se lupte cu simptomele cunoscute. De obicei, fenomenul debuta abia din aprilie, când vremea începea să ia o turnură estivală.
* Ce factori decid cât de dificil va fi sezonul?
- Durata zilelor şi temperatura joacă, desigur, un rol important. Iar aici se fac simţite schimbările climatice: perioada de înflorire a alunului, arinului şi mesteacănului, dar şi a ierburilor se deschide acum mai timpuriu. De asemenea, cercetătorii au avansat unele teorii care urmează încă a fi verificate. Deja, un studiu la realizarea căruia au participat specialişti din treisprezece ţări confirmă că densitatea polenului este mai mare în regiunile cu un nivel crescut de dioxid de carbon. O a doua ipoteză se referă la o altă formă de poluare - şi anume, la particulele nocive emanate de motoarele diesel, în urma arderii motorinei. Se presupune că ele ar accentua efectele alergenilor.
* Primăvara este unicul "sezon al polenului"?
- Nu, nicidecum. După un scurt interval de acalmie, toamna, târziu, este posibil ca şi în decembrie să redevină activi alunul şi arinul. Sezonul se va încheia nu mai devreme de octombrie-noiembrie, în anul următor, chiar dacă plantele din flora spontană, ca peliniţa şi ambrozia, nu mai răspândesc grăuncioare microscopice de polen. În orice caz, durata sezonului s-a prelungit în ultimii ani. Căutând o explicaţie a acestui fenomen, botaniştii presupun că el ar putea fi cauzat, cel puţin în parte, de introducerea pe continentul nostru a unor plante şi copaci aduşi din alte zone geografice.
* Ce este în esenţă o alergie?
- Definiţia cea mai simplă ar fi: o eroare a sistemului nostru imunitar. În cazul unei alergii, respingerea intruşilor primejdioşi pentru organism, activitate de o însemnătate vitală pentru supravieţuirea noastră, se îndreaptă împotriva unui fals inamic: alergenul. Pielea şi mucoasele eliberează histamină şi alte substanţe care provoacă inflamaţii, roşeaţă, umflături (ex. pungi sub ochi), mâncărimi, lăcrimare, congestie nazală şi mucozităţi, strănut, slăbirea simţului olfactiv, tuse seacă, dureri de cap. Astmaticilor li se contractă căile respiratorii. În ţările dezvoltate, suferă de alergie aproape 20% din totalul populaţiei.
- Un rol important îi revine configuraţiei genetice, dar pentru ca o predispoziţie să fie activată, este necesară şi contribuţia altor factori. Unii dintre aceştia ţin de comportamentul persoanei respective, de pildă managementul defectuos al stresului ori cultivarea unor deprinderi nocive, cum ar fi fumatul. Alţii se referă la condiţiile de mediu şi ambientale, iar aici trebuie să avem în vedere, în primul rând, poluarea, apoi expunerea prelungită la anumite substanţe chimice precum cele prezente în detergenţi, în odorizantele de interior, şi (poate pe primul loc) aditivii alimentari.
- Rezultatele cercetărilor ne oferă realmente indicii în acest sens. Unii alergologi acuză ceea ce ei numesc "excesul de igienă" al orăşenilor. Dr. Javier Subiza, directorul Centrului pentru Astm şi Alergii de la Madrid, îl descrie astfel: "Ne naştem la maternitate într-un mediu steril, consumăm alimente sterilizate, ne vaccinăm împotriva a tot felul de boli şi luăm antibiotice imediat cum ne îmbolnăvim. Ca urmare, încă din copilărie sistemul nostru imunitar poate ajunge să dezvolte alergii." În schimb, primii ani ai copilăriei petrecuţi într-o gospodărie ţărănească, în preajma animalelor, dar şi în mijlocul mai multor tovarăşi de joacă - la grădiniţă sau chiar şi acasă - reduc riscul de declanşare a unor alergii mai târziu, de-a lungul vieţii, deoarece sistemul imunitar are astfel de timpuriu prilejul să se înarmeze împotriva inamicilor săi reali. Totuşi, dacă s-a stabilit efectiv existenţa unui risc, animalele nu sunt de nici un ajutor, ci dimpotrivă. Se recomandă să fie evitate mai ales pisicile, deoarece ele au obiceiul să-şi facă o toaletă meticuloasă, lingându-şi mereu blăniţa şi împrăştiind în jur fire de păr şi fragmente de ţesut cutanat, impregnate cu saliva lor, care conţine o proteină cu potenţial alergenic ridicat. Alergicii care nu se lasă convinşi să se despartă de pisicuţa lor ar trebui s-o perie zilnic (punându-şi neapărat o mască de protecţie), iar cam la o lună şi jumătate s-o îmbăieze, pentru a îndepărta cât mai bine alergenul. În ce priveşte câinii, ei sunt de două ori mai puţin alergizanţi decât felinele. Nici convieţuirea cu alte animale de companie (hamsteri, iepuri etc.) sau păsări nu este lipsită de consecinţe neplăcute pentru persoanele alergice.
* La ce remedii se poate apela în scopul ameliorării simptomelor?
Pe lângă tratament, persoanele cu această sensibilitate sunt sfătuite să evite sau măcar să limiteze drastic contactul cu alergenul în cauză. Pentru aceasta, ar trebui să stea cât mai puţin în aer liber, şi nici rufele să nu le lase la uscat afară, deoarece riscă să le ia înapoi încărcate de polen. Să nu ţină ferestrele deschise în timpul zilei, să întrebuinţeze aspiratorul de două ori pe săptămână, să schimbe periodic filtrele aparatului de aer condiţionat (ideal ar fi să achiziţioneze şi un purificator de aer) şi să facă un duş în fiecare seară, pentru a spăla alergenul rămas pe piele sau în păr. Totodată, să renunţe la consumul acelor fructe care îi provoacă sindromul alergiei orale. Specialiştii de la Centrul American pentru Alergii, Astm şi Imunologie arată că, atunci când un alergic mănâncă piersici, mere sau pere în stare crudă, se poate întâmpla ca sistemul său imunitar să confunde fructele cu polenul la care reacţionează de obicei şi să declanşeze un răspuns alergic la nivelul cavităţii bucale. Aceasta nu se mai întâmplă însă dacă fructele sunt preparate termic sau măcar curăţate de coajă. În situaţii extreme, când afecţiunea se manifestă în forme deosebit de supărătoare, bolnavii ar trebui să se gândească şi la posibilitatea de a se muta într-o zonă unde aerul prezintă concentraţii considerabil mai reduse de polen, de exemplu într-o regiune montană sau aproape de mare.
* Reacţiile alergice pot dispărea la un moment dat?
- În principiu da, atunci când anumiţi factori de risc încetează să existe. Renunţarea la fumat este, oricum, utilă. Scăderea greutăţii corporale îi ajută vizibil pe astmaticii supraponderali. În special la copiii cu alergii cutanate, simptomele pot dispărea de la sine, după câţiva ani. Totuşi, nu puţini dintre ei vor dezvolta mai târziu o rinită alergică sau un astm.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
