* Au, într-adevăr, alergicii, anul acesta, probleme mai mari ca de obicei?
- Spre deosebire de 2018, de data aceasta încă din luna februarie, care ne-a oferit temperaturi mai blânde și destule zile cu un soare ceva mai generos, fiind astfel deosebit de favorabilă pentru prezența polenurilor în aer, alergicii au început să se lupte cu simptomele cunoscute. De obicei, fenomenul debuta abia din aprilie, când vremea începea să ia o turnură estivală.
* Ce factori decid cât de dificil va fi sezonul?
- Durata zilelor și temperatura joacă, desigur, un rol important. Iar aici se fac simțite schimbările climatice: perioada de înflorire a alunului, arinului și mesteacănului, dar și a ierburilor se deschide acum mai timpuriu. De asemenea, cercetătorii au avansat unele teorii care urmează încă a fi verificate. Deja, un studiu la realizarea căruia au participat specialiști din treisprezece țări confirmă că densitatea polenului este mai mare în regiunile cu un nivel crescut de dioxid de carbon. O a doua ipoteză se referă la o altă formă de poluare - și anume, la particulele nocive emanate de motoarele diesel, în urma arderii motorinei. Se presupune că ele ar accentua efectele alergenilor.
* Primăvara este unicul "sezon al polenului"?
- Nu, nicidecum. După un scurt interval de acalmie, toamna, târziu, este posibil ca și în decembrie să redevină activi alunul și arinul. Sezonul se va încheia nu mai devreme de octombrie-noiembrie, în anul următor, chiar dacă plantele din flora spontană, ca pelinița și ambrozia, nu mai răspândesc grăuncioare microscopice de polen. În orice caz, durata sezonului s-a prelungit în ultimii ani. Căutând o explicație a acestui fenomen, botaniștii presupun că el ar putea fi cauzat, cel puțin în parte, de introducerea pe continentul nostru a unor plante și copaci aduși din alte zone geografice.
* Ce este în esență o alergie?
- Definiția cea mai simplă ar fi: o eroare a sistemului nostru imunitar. În cazul unei alergii, respingerea intrușilor primejdioși pentru organism, activitate de o însemnătate vitală pentru supraviețuirea noastră, se îndreaptă împotriva unui fals inamic: alergenul. Pielea și mucoasele eliberează histamină și alte substanțe care provoacă inflamații, roșeață, umflături (ex. pungi sub ochi), mâncărimi, lăcrimare, congestie nazală și mucozități, strănut, slăbirea simțului olfactiv, tuse seacă, dureri de cap. Astmaticilor li se contractă căile respiratorii. În țările dezvoltate, suferă de alergie aproape 20% din totalul populației.
* De ce sunt atât de diferit distribuite alergiile între grupurile de oameni?
- Un rol important îi revine configurației genetice, dar pentru ca o predispoziție să fie activată, este necesară și contribuția altor factori. Unii dintre aceștia țin de comportamentul persoanei respective, de pildă managementul defectuos al stresului ori cultivarea unor deprinderi nocive, cum ar fi fumatul. Alții se referă la condițiile de mediu și ambientale, iar aici trebuie să avem în vedere, în primul rând, poluarea, apoi expunerea prelungită la anumite substanțe chimice precum cele prezente în detergenți, în odorizantele de interior, și (poate pe primul loc) aditivii alimentari.
* Copiii crescuți la oraș sunt mai vulnerabili la alergii decât cei proveniți de la țară, sau este vorba de un simplu mit?
- Rezultatele cercetărilor ne oferă realmente indicii în acest sens. Unii alergologi acuză ceea ce ei numesc "excesul de igienă" al orășenilor. Dr. Javier Subiza, directorul Centrului pentru Astm și Alergii de la Madrid, îl descrie astfel: "Ne naștem la maternitate într-un mediu steril, consumăm alimente sterilizate, ne vaccinăm împotriva a tot felul de boli și luăm antibiotice imediat cum ne îmbolnăvim. Ca urmare, încă din copilărie sistemul nostru imunitar poate ajunge să dezvolte alergii." În schimb, primii ani ai copilăriei petrecuți într-o gospodărie țărănească, în preajma animalelor, dar și în mijlocul mai multor tovarăși de joacă - la grădiniță sau chiar și acasă - reduc riscul de declanșare a unor alergii mai târziu, de-a lungul vieții, deoarece sistemul imunitar are astfel de timpuriu prilejul să se înarmeze împotriva inamicilor săi reali. Totuși, dacă s-a stabilit efectiv existența unui risc, animalele nu sunt de nici un ajutor, ci dimpotrivă. Se recomandă să fie evitate mai ales pisicile, deoarece ele au obiceiul să-și facă o toaletă meticuloasă, lingându-și mereu blănița și împrăștiind în jur fire de păr și fragmente de țesut cutanat, impregnate cu saliva lor, care conține o proteină cu potențial alergenic ridicat. Alergicii care nu se lasă convinși să se despartă de pisicuța lor ar trebui s-o perie zilnic (punându-și neapărat o mască de protecție), iar cam la o lună și jumătate s-o îmbăieze, pentru a îndepărta cât mai bine alergenul. În ce privește câinii, ei sunt de două ori mai puțin alergizanți decât felinele. Nici conviețuirea cu alte animale de companie (hamsteri, iepuri etc.) sau păsări nu este lipsită de consecințe neplăcute pentru persoanele alergice.
* La ce remedii se poate apela în scopul ameliorării simptomelor?
- Pentru a le ține pe cât posibil sub control, medicina utilizează preparate antihistaminice, antiinflamatoare corticoide, bronhodilatatoare și fluidizante ale secrețiilor, care însă nu sunt scutite de eventuale efecte adverse și nu trebuie folosite fără prescripție medicală. Există și o metodă de resetare a sistemului imunitar: desensibilizarea, cunoscută și sub denumirea de imunoterapie specifică (sau vaccinare antialergică). Ea presupune stabilirea cu exactitate a alergenului responsabil pentru declanșarea afecțiunii și constă în administrarea lui în doze crescute treptat, de regulă prin injecții subcutanate, dar și în varianta comprimatelor sau a picăturilor luate pe cale orală. În timp, sistemul imunitar este învățat să renunțe la lupta cu un dușman imaginar. Simptomele se atenuează, iar uneori dispar definitiv. Din păcate, durata tratamentului este îndelungată - între 3 și 5 ani. Și nu oricine poate beneficia de el, căci există o serie de excepții: femeile însărcinate, pacienții cu o formă gravă de astm, cei cu probleme cardiovasculare sau renale.
Pe lângă tratament, persoanele cu această sensibilitate sunt sfătuite să evite sau măcar să limiteze drastic contactul cu alergenul în cauză. Pentru aceasta, ar trebui să stea cât mai puțin în aer liber, și nici rufele să nu le lase la uscat afară, deoarece riscă să le ia înapoi încărcate de polen. Să nu țină ferestrele deschise în timpul zilei, să întrebuințeze aspiratorul de două ori pe săptămână, să schimbe periodic filtrele aparatului de aer condiționat (ideal ar fi să achiziționeze și un purificator de aer) și să facă un duș în fiecare seară, pentru a spăla alergenul rămas pe piele sau în păr. Totodată, să renunțe la consumul acelor fructe care îi provoacă sindromul alergiei orale. Specialiștii de la Centrul American pentru Alergii, Astm și Imunologie arată că, atunci când un alergic mănâncă piersici, mere sau pere în stare crudă, se poate întâmpla ca sistemul său imunitar să confunde fructele cu polenul la care reacționează de obicei și să declanșeze un răspuns alergic la nivelul cavității bucale. Aceasta nu se mai întâmplă însă dacă fructele sunt preparate termic sau măcar curățate de coajă. În situații extreme, când afecțiunea se manifestă în forme deosebit de supărătoare, bolnavii ar trebui să se gândească și la posibilitatea de a se muta într-o zonă unde aerul prezintă concentrații considerabil mai reduse de polen, de exemplu într-o regiune montană sau aproape de mare.
* Reacțiile alergice pot dispărea la un moment dat?
- În principiu da, atunci când anumiți factori de risc încetează să existe. Renunțarea la fumat este, oricum, utilă. Scăderea greutății corporale îi ajută vizibil pe astmaticii supraponderali. În special la copiii cu alergii cutanate, simptomele pot dispărea de la sine, după câțiva ani. Totuși, nu puțini dintre ei vor dezvolta mai târziu o rinită alergică sau un astm.