FLORILE DE PĂDUCEL
La vremea aceasta, arbustul spinos şi uscăţiv cunoscut sub numele de păducel sau gherghinar s-a transformat din cenuşăreasă în zână, acoperindu-se ca o mireasă, gătită cu voaluri albe de flori. Mărunţele şi parfumate, florile de păducel sunt un elixir de viaţă lungă. Despre ceaiul de păducel se spune că este laptele bătrânilor; francezii îl beau în fiecare zi şi spun că prelungeşte viaţa cu zece ani; la noi, aceste flori, împreună cu frunzele care le însoţesc, sunt folosite la vindecarea a peste 50 de afecţiuni, dintre care cele nervoase şi cardiace se află la loc de frunte.
Florile şi frunzele de păducel se culeg în săculeţi de pânză, pe timp frumos, de preferinţă între orele 11.00 şi 15.00; se pun la uscat în strat subţire, imediat după culegere, şi se întorc în fiecare zi, aşa încât să nu se strice. Se prepară ca ceai său plămădeală în rachiu sau alcool.
Ceaiul de păducel
O jumătate de mână de flori şi frunze proaspete de păducel sau două linguriţe cu flori şi frunze uscate se lasă în apă cât să le acopere timp de două-trei ore, se strecoară (maceratul nu se aruncă) şi se opăresc cu o cană cu apă clocotită, lăsându-le să se infuzeze timp de 20 de minute. Când timpul a expirat, ceaiul se strecoară (florile se aruncă, nu se folosesc de două ori) şi se amestecă cu maceratul în care au fost înmuiate anterior florile. Se beau două-trei căni pe zi.
Tinctura de păducel
Florile şi frunzele de păducel uscate se macină (nu foarte fin), sau se pisează într-un mojar. Pulberea obţinută se pune într-un borcan şi se acoperă cu alcool alimentar de 70°-80°. În timp ce punem alcoolul, amestecăm în borcan aşa încât planta să fie bine pătrunsă. Trebuie pus atât alcool, încât să rămână o peliculă de două degete deasupra plantei. După ce am adăugat suficient alcool, închidem borcanul şi lăsăm să se macereze tinctura vreme de două săptămâni, după care o filtrăm prin tifon şi o punem în sticluţe mici.
Câteva boli care se vindecă cu păducel:
* Ischemie cardiacă dureroasă (angină pectorală) şi nedureroasă - se ia o linguriţă cu tinctură de păducel în jumătate de pahar cu apă, de trei ori pe zi, în paralel cu tratamentul prescris de medic. În cazul în care apar dureri, se iau 10-15 picături de tinctură de păducel direct sub limbă.
* Hipertensiune - rezultate foarte bune are tratamentul de lungă durată cu tinctură de păducel: o linguriţă luată de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tinctura se ia cu foarte puţină apă, iar eficienţa sa creşte dacă se ia în acelaşi timp o jumătate de linguriţă cu tinctură de iarbă de talpa-gâştei (se prepară în acelaşi mod ca tinctura de păducel).
* Varice - se bea zilnic un litru de ceai de păducel, în care s-a pus la macerat vreme de o oră coaja (cu tot cu partea albă) de la o lămâie. Cura ţine minimum cinci luni. Atunci când venele se umflă (mai ales în anotimpul cald) se ung mai întâi cu smântână proaspătă, apoi se presară puţin bicarbonat de sodiu. Separat, se opăresc tărâţe de grâu cu vin şi se formează o pastă care se aplică peste venele unse cu smântână şi bicarbonat. Se aplică deasupra bandaje foarte slab strânse şi se stă în repaus, în pat, 1-2 ore.
NARCISA ALBĂ
Puţini ştiu că parfumata narcisă albă are, pe lângă imaculata sa înfăţişare, şi valoare medicinală. Bulbii acestei flori suave sunt foarte otrăvitori, mortali în doze de peste 10 g, fiind folosiţi odinioară de babele meştere pentru a "descuia" pântecele şi a elimina "răutatea din stomac", prin vomă. Petalele însă sunt practic lipsite de toxicitate, fiind folosite odinioară în "bolile de piept" şi "bătăile de inimă" (tahicardie).
Astăzi se folosesc numai petalele florilor de narcisă (bulbii fiind prea periculoşi) drept calmant, emolient, dezinfectant şi antiseptic pulmonar. Se culeg doar petalele (fără receptacul) şi se usucă în strat subţire şi în locuri foarte uscate (la umezeală îşi pierd repede proprietăţile medicinale). Se folosesc mai ales ca ceai.
Ceaiul
Se face la fel ca ceaiul de păducel.
Dulceaţa de petale de narcise
Într-un borcan se pune o peliculă de un deget cu miere de mai. Se pun petale proaspete de narcise, în strat subţire, apoi se pune un strat de miere cât să le acopere complet, iarăşi un strat subţire de flori ş.a.m.d. Deasupra, aproape de gura borcanului, se pune un strat de miere cu o grosime de două degete. Se închide borcanul şi se lasă timp de două luni la rece, după care se poate consuma.
Câteva boli care se vindecă cu petale de narcisă albă:
* Tuse - se iau 2-3 linguriţe pe zi cu dulceaţă de petale de narcisă, contra tusei iritative. Contra tusei spastice, se bea ceai cald de petale de narcisă, în amestec cu frunze de mesteacăn (în părţi egale).
* Astm - se face o cură de ceai de narcisă, iarbă de cimbrişor şi frunze de mentă în părţi egale. Cura durează minimum trei luni pe an. Ceaiul se prepară după metoda descrisă la păducel şi se bea cald, îndulcit cu miere.
* Tahicardie, nevroză cardiacă - se bea zilnic un litru de ceai de petale de narcisă şi flori de păducel, în părţi egale, preparat după metoda descrisă la păducel. Se fac cure de lungă durată.
* Stări de nervozitate, de anxietate - se bea ceai de petale de narcisă, o cană de trei ori pe zi, în cure de minimum două săptămâni.
* Coşmaruri - cu o oră înainte de culcare se bea o cană cu ceai de petale de narcisă, în care s-a adăugat jumătate de linguriţă de pulbere de talpa-gâştei. La copii, se recomandă administrarea a 2-3 linguriţe de dulceaţă de narcise.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
