FLORILE DE PĂDUCEL
La vremea aceasta, arbustul spinos și uscățiv cunoscut sub numele de păducel sau gherghinar s-a transformat din cenușăreasă în zână, acoperindu-se ca o mireasă, gătită cu voaluri albe de flori. Mărunțele și parfumate, florile de păducel sunt un elixir de viață lungă. Despre ceaiul de păducel se spune că este laptele bătrânilor; francezii îl beau în fiecare zi și spun că prelungește viața cu zece ani; la noi, aceste flori, împreună cu frunzele care le însoțesc, sunt folosite la vindecarea a peste 50 de afecțiuni, dintre care cele nervoase și cardiace se află la loc de frunte.
Florile și frunzele de păducel se culeg în săculeți de pânză, pe timp frumos, de preferință între orele 11.00 și 15.00; se pun la uscat în strat subțire, imediat după culegere, și se întorc în fiecare zi, așa încât să nu se strice. Se prepară ca ceai său plămădeală în rachiu sau alcool.
Ceaiul de păducel
O jumătate de mână de flori și frunze proaspete de păducel sau două lingurițe cu flori și frunze uscate se lasă în apă cât să le acopere timp de două-trei ore, se strecoară (maceratul nu se aruncă) și se opăresc cu o cană cu apă clocotită, lăsându-le să se infuzeze timp de 20 de minute. Când timpul a expirat, ceaiul se strecoară (florile se aruncă, nu se folosesc de două ori) și se amestecă cu maceratul în care au fost înmuiate anterior florile. Se beau două-trei căni pe zi.
Tinctura de păducel
Florile și frunzele de păducel uscate se macină (nu foarte fin), sau se pisează într-un mojar. Pulberea obținută se pune într-un borcan și se acoperă cu alcool alimentar de 70°-80°. În timp ce punem alcoolul, amestecăm în borcan așa încât planta să fie bine pătrunsă. Trebuie pus atât alcool, încât să rămână o peliculă de două degete deasupra plantei. După ce am adăugat suficient alcool, închidem borcanul și lăsăm să se macereze tinctura vreme de două săptămâni, după care o filtrăm prin tifon și o punem în sticluțe mici.
Câteva boli care se vindecă cu păducel:
* Ischemie cardiacă dureroasă (angină pectorală) și nedureroasă - se ia o linguriță cu tinctură de păducel în jumătate de pahar cu apă, de trei ori pe zi, în paralel cu tratamentul prescris de medic. În cazul în care apar dureri, se iau 10-15 picături de tinctură de păducel direct sub limbă.
* Hipertensiune - rezultate foarte bune are tratamentul de lungă durată cu tinctură de păducel: o linguriță luată de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Tinctura se ia cu foarte puțină apă, iar eficiența sa crește dacă se ia în același timp o jumătate de linguriță cu tinctură de iarbă de talpa-gâștei (se prepară în același mod ca tinctura de păducel).
* Tensiune oscilantă - se fac după metoda descrisă mai sus tincturi de flori și frunze de păducel, talpa-gâștei și iarbă de sulfină. Se combină tincturile în părți egale. Se ia de patru ori pe zi câte o linguriță din acest amestec, diluată în jumătate de pahar cu apă.
* Aritmie cardiacă - se vindecă dacă bem dimineața și seara câte o cană cu ceai de păducel îndulcit cu miere de salcâm sau de tei. Se fac cure lungi, de 6-12 luni, timp în care se elimină din alimentație condimentele picante, alcoolul, cafeaua și alimentele artificiale.
* Varice - se bea zilnic un litru de ceai de păducel, în care s-a pus la macerat vreme de o oră coaja (cu tot cu partea albă) de la o lămâie. Cura ține minimum cinci luni. Atunci când venele se umflă (mai ales în anotimpul cald) se ung mai întâi cu smântână proaspătă, apoi se presară puțin bicarbonat de sodiu. Separat, se opăresc tărâțe de grâu cu vin și se formează o pastă care se aplică peste venele unse cu smântână și bicarbonat. Se aplică deasupra bandaje foarte slab strânse și se stă în repaus, în pat, 1-2 ore.
NARCISA ALBĂ
Puțini știu că parfumata narcisă albă are, pe lângă imaculata sa înfățișare, și valoare medicinală. Bulbii acestei flori suave sunt foarte otrăvitori, mortali în doze de peste 10 g, fiind folosiți odinioară de babele meștere pentru a "descuia" pântecele și a elimina "răutatea din stomac", prin vomă. Petalele însă sunt practic lipsite de toxicitate, fiind folosite odinioară în "bolile de piept" și "bătăile de inimă" (tahicardie).
Astăzi se folosesc numai petalele florilor de narcisă (bulbii fiind prea periculoși) drept calmant, emolient, dezinfectant și antiseptic pulmonar. Se culeg doar petalele (fără receptacul) și se usucă în strat subțire și în locuri foarte uscate (la umezeală își pierd repede proprietățile medicinale). Se folosesc mai ales ca ceai.
Ceaiul
Se face la fel ca ceaiul de păducel.
Dulceața de petale de narcise
Într-un borcan se pune o peliculă de un deget cu miere de mai. Se pun petale proaspete de narcise, în strat subțire, apoi se pune un strat de miere cât să le acopere complet, iarăși un strat subțire de flori ș.a.m.d. Deasupra, aproape de gura borcanului, se pune un strat de miere cu o grosime de două degete. Se închide borcanul și se lasă timp de două luni la rece, după care se poate consuma.
Câteva boli care se vindecă cu petale de narcisă albă:
* Tuse - se iau 2-3 lingurițe pe zi cu dulceață de petale de narcisă, contra tusei iritative. Contra tusei spastice, se bea ceai cald de petale de narcisă, în amestec cu frunze de mesteacăn (în părți egale).
* Astm - se face o cură de ceai de narcisă, iarbă de cimbrișor și frunze de mentă în părți egale. Cura durează minimum trei luni pe an. Ceaiul se prepară după metoda descrisă la păducel și se bea cald, îndulcit cu miere.
* Tahicardie, nevroză cardiacă - se bea zilnic un litru de ceai de petale de narcisă și flori de păducel, în părți egale, preparat după metoda descrisă la păducel. Se fac cure de lungă durată.
* Stări de nervozitate, de anxietate - se bea ceai de petale de narcisă, o cană de trei ori pe zi, în cure de minimum două săptămâni.
* Coșmaruri - cu o oră înainte de culcare se bea o cană cu ceai de petale de narcisă, în care s-a adăugat jumătate de linguriță de pulbere de talpa-gâștei. La copii, se recomandă administrarea a 2-3 lingurițe de dulceață de narcise.