Enormitatea dintre ghilimele nu îi aparţine nici vreunui inginer zelos, certat cu ştiinţele umaniste, nici vreunui antreprenor oneros, pus pe profit cu orice preţ. Îi aparţine unui om care, dacă nu prin vocaţie, măcar prin fişa postului ar trebui să apere interesele istoriei şi culturii române. Numele său este Daniel Breaz, iar dacă nu îi ştiţi numele e, pur şi simplu, pentru că nu a făcut nimic demn de memoria contribuabilului care îi plăteşte salariul de ministru al Culturii. Iar dacă tot nu se remarcase până acum, decât prin faptul că nu a fost în stare să recite din memorie şi să comenteze două versuri din Mihai Eminescu într-un talk-show TV (asta tot în calitate de ministru al Culturii!) a reuşit s-o facă, vorbind despre situaţia de la Roşia Montană, în contextul în care Guvernul Dăncilă a decis, anul trecut, să ceară stoparea procedurii UNESCO prin care Roşia Montană urma să intre în patrimoniul universal, ceea ce, desigur, ar fi dus la interzicerea oricărei activităţi de minerit.
Dosarul de includere a Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO a fost făcut "pe genunchi", în birou, încearcă să ne convingă Daniel Breaz, în ciuda evidenţei că proiectul Guvernului Cioloş trecuse cu brio de verificările tehnice ale comisarilor UNESCO şi ajunsese la stadiul pur birocratic al votului, acolo unde a fost blocat tocmai de Guvernul Dăncilă. Fapt unic - şi, prin asta, cu atât mai ruşinos - în istoria UNESCO, un stat îşi sabota propria candidatură în elita patrimoniului universal. Argumentul (pe care ministrul Breaz îl recită cum ar fi trebuit să recite o poezie de Eminescu), e că respectivul dosar UNESCO ar fi demontat apărarea statului român în procesul de arbitraj pe care îl are, la Washington, cu compania "Gabriel Resources". E emoţionantă grija guvernului PSD, care tocmai ce a pierdut nişte zeci de milioane de euro de la UE (pentru că a uitat să depună nişte acte într-un litigiu) pentru bugetul statului, pe care, chiar prin reprezentanţii săi, l-a prejudiciat prin simpla intrare în negocieri cu o firmă de teapa Gabriel Resources, căreia i-a promis "marea cu sarea".
Măcar de s-ar fi rezumat la povestea cu procesul de la Washington! Dar ministrul Breaz s-a simţit dator să "elaboreze". Aşa a ajuns la cugetarea că patrimoniul stă în calea progresului României. De-asta e paralizată ţara, de-asta ţinem investitorii la graniţa cu Ungaria, de-asta facem o zi cu maşina de la Bucureşti la Oradea sau Botoşani, pentru că avem în toată ţara situri arheologice care blochează dezvoltarea infrastructurii! Avem tot ce ne trebuie ca să fim la nivelul Franţei şi Germaniei, avem guvernanţi cu viziune, avem bani puşi deoparte cu chiverniseală, avem proiecte faraonice, dar ne împiedicăm, iată, de nişte galerii unice în Europa, de pe vremea dacilor şi romanilor, ne împiedicăm de un sat vechi cum nu mai vezi nicăieri în lume, ne împiedicăm de o biserică medievală sau de-o pădure virgină, pe care alte state ar polei-o cu aur, de-ar mai avea-o. Ce blestem pe România să aibă toate bogăţiile astea şi să fie condusă de miniştri ca Daniel Breaz, care vede în ele blocaje, nu avantaje. Sărmană ţară blocată...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
