Enormitatea dintre ghilimele nu îi aparține nici vreunui inginer zelos, certat cu științele umaniste, nici vreunui antreprenor oneros, pus pe profit cu orice preț. Îi aparține unui om care, dacă nu prin vocație, măcar prin fișa postului ar trebui să apere interesele istoriei și culturii române. Numele său este Daniel Breaz, iar dacă nu îi știți numele e, pur și simplu, pentru că nu a făcut nimic demn de memoria contribuabilului care îi plătește salariul de ministru al Culturii. Iar dacă tot nu se remarcase până acum, decât prin faptul că nu a fost în stare să recite din memorie și să comenteze două versuri din Mihai Eminescu într-un talk-show TV (asta tot în calitate de ministru al Culturii!) a reușit s-o facă, vorbind despre situația de la Roșia Montană, în contextul în care Guvernul Dăncilă a decis, anul trecut, să ceară stoparea procedurii UNESCO prin care Roșia Montană urma să intre în patrimoniul universal, ceea ce, desigur, ar fi dus la interzicerea oricărei activități de minerit.
Dosarul de includere a Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO a fost făcut "pe genunchi", în birou, încearcă să ne convingă Daniel Breaz, în ciuda evidenței că proiectul Guvernului Cioloș trecuse cu brio de verificările tehnice ale comisarilor UNESCO și ajunsese la stadiul pur birocratic al votului, acolo unde a fost blocat tocmai de Guvernul Dăncilă. Fapt unic - și, prin asta, cu atât mai rușinos - în istoria UNESCO, un stat își sabota propria candidatură în elita patrimoniului universal. Argumentul (pe care ministrul Breaz îl recită cum ar fi trebuit să recite o poezie de Eminescu), e că respectivul dosar UNESCO ar fi demontat apărarea statului român în procesul de arbitraj pe care îl are, la Washington, cu compania "Gabriel Resources". E emoționantă grija guvernului PSD, care tocmai ce a pierdut niște zeci de milioane de euro de la UE (pentru că a uitat să depună niște acte într-un litigiu) pentru bugetul statului, pe care, chiar prin reprezentanții săi, l-a prejudiciat prin simpla intrare în negocieri cu o firmă de teapa Gabriel Resources, căreia i-a promis "marea cu sarea".
Măcar de s-ar fi rezumat la povestea cu procesul de la Washington! Dar ministrul Breaz s-a simțit dator să "elaboreze". Așa a ajuns la cugetarea că patrimoniul stă în calea progresului României. De-asta e paralizată țara, de-asta ținem investitorii la granița cu Ungaria, de-asta facem o zi cu mașina de la București la Oradea sau Botoșani, pentru că avem în toată țara situri arheologice care blochează dezvoltarea infrastructurii! Avem tot ce ne trebuie ca să fim la nivelul Franței și Germaniei, avem guvernanți cu viziune, avem bani puși deoparte cu chiverniseală, avem proiecte faraonice, dar ne împiedicăm, iată, de niște galerii unice în Europa, de pe vremea dacilor și romanilor, ne împiedicăm de un sat vechi cum nu mai vezi nicăieri în lume, ne împiedicăm de o biserică medievală sau de-o pădure virgină, pe care alte state ar polei-o cu aur, de-ar mai avea-o. Ce blestem pe România să aibă toate bogățiile astea și să fie condusă de miniștri ca Daniel Breaz, care vede în ele blocaje, nu avantaje. Sărmană țară blocată...