Tulburare vagală (a nervului vag)
Poziţie culcată cât mai repede
Silvia, un reporter de televiziune în vârstă de 38 de ani, asista la o intervenţie chirurgicală, pentru a realiza un reportaj despre implantul ocular. Laserul spintecă încet corneea pacientului. Femeia are frisoane, mâinile şi picioarele încep să-i tremure, are bufeuri şi vede stele verzi în faţa ochilor. "Atenţie, doamna face un atac vagal", spune una dintre asistente, care o vede pe Silvia clătinându-se. O prinde pe după umeri şi o scoate din sala de operaţie.
Ce s-a întâmplat?
"Decuparea" ochiului i-a produs tinerei femei o emoţie puternică, însoţită de o stimulare a nervului vag şi, deci, scăderea tensiunii arteriale. "Când scade tensiunea, creierul nu mai este suficient irigat, ceea ce provoacă o stare de rău", explică specialiştii. "Trebuie stabilită o bună oxigenare şi soluţia ideală este poziţia culcat, pentru că în felul acesta creierul ajunge la nivel cu corpul şi astfel este restabilită irigarea corectă".
Ce trebuie făcut?
Întâi de toate, persoana în cauză trebuie să se aşeze şi să respire liniştit şi profund. Şi dacă răul se accentuează, trebuie ajutată repede să se întindă pe un pat. În plus, este bine să ridice picioarele, pentru a favoriza returul sângelui la creier.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
Acest tip de tulburare poate apărea în situaţii numeroase, în caz de teamă, de dureri intense (răni, tăieturi), în mijlocul unei mulţimi compacte (concerte, transport în comun), într-o sală supraîncălzită sau în aer închis, după statul prelungit în picioare, în timpul sau după un efort fizic intens.
Criză de hipoglicemie
Un cub de zahăr
Aproape zilnic, pe la mijlocul dimineţii, Dragoş (30 de ani) începe să aibă ameţeli, transpiră, îi tremură mâinile, mintea i se înceţoşează, capul i se clatină... După circa 10 minute şi după ce mănâncă o bucăţică de ciocolată, simptomele dispar şi criza a trecut.
Ce s-a întâmplat?
Dragoş a făcut o criză de hipoglicemie ulterioară tratamentului pentru diabet. Cu ceva ani în urmă, o analiză de sânge a scos în evidenţă o glicemie cam ridicată, dimineaţa, pe stomacul gol. După nişte ani, i s-a pus diagnosticul diabet Mody (diabet de maturitate, la un pacient tânăr). Reluarea activităţii sportive şi o igienă alimentară strictă i-au permis să ţină sub control glicemia şi să amâne tratamentul medical, dar în 2018, acesta n-a mai putut fi evitat. Primele prescripţii, cu un dozaj exagerat de mare, au amplificat producţia de insulină şi au dus la probleme. O adaptare ulterioară a tratamentului a permis rezolvarea acestora.
Ce trebuie făcut?
Persoanele afectate trebuie să mănânce un cub de zahăr sau să bea un suc de fructe, pentru ca glicemia să crească cât mai repede posibil. Când nivelul zahărului din sânge atinge un prag suficient, simptomele dispar.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
"Crizele hipoglicemice îi vizează, înainte de toate, pe pacienţii cu diabet, atunci când reglarea glicemiei acestora nu se face corect. Dar în situaţii excepţionale, ele pot apărea la absolut oricine", precizează specialiştii. Dar nu trebuie confundate cu micile indispoziţii de care avem parte, uneori, spre sfârşitul dimineţii. Pentru că mulţi numesc "hipoglicemie" o simplă stare de oboseală ce poate surveni când e cald, suntem istoviţi, sau când "sărim" peste o masă. Soluţia este aceeaşi: un pahar de suc de fructe şi o mică gustare pentru rehidratare şi reîncărcare cu energie.
Cădere de tensiune
Ridicare progresivă
Sună telefonul. Paul (68 de ani) care tocmai îşi făcea siesta, sare în picioare, dar se prăbuşeşte înapoi pe pat, se loveşte la cap şi ameţeşte.
Ce s-a întâmplat?
Corpul culcat o vreme a fost propulsat brusc în poziţie verticală, şi pompa cardiacă nu mai reuşeşte să împingă sângele până la creier. Aceste ameţeli apar mai ales la persoanele cu tensiune mică (hipotensive) şi se mai pot produce când un tratament antihipertensiv e prea puternic.
Ce trebuie făcut?
Cel în cauză să se întindă din nou pe pat, nimic mai mult! După care, să se ridice încet, să se-aşeze pe marginea patului, să verifice dacă mai are ameţeli, şi abia apoi să se scoale de pe pat. Dacă aceste probleme revin frecvent, trebuie să bea ceva mai multă apă pe parcursul zilei. Şi, înainte de a se ridica de pe pat, să-şi încordeze pulpele picioarelor, pentru a stimula circulaţia sanguină. Este o metodă simplă şi eficientă.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
Când apare o uşoară presiune arterială şi în cazul administrării de medicamente pentru tensiune. În afară de hipertensiune, există şi numeroase tratamente neuroleptice (anti-Parkinson, antidepresive), care pot provoca aceste hipotensiuni ortostatice (se produc doar la statul în picioare). Dacă tulburările se repetă, se impune categoric un examen medical.
Ameţeală produsă de o mişcare a capului
Dacă se repetă, trebuie consultat medicul
Spre dreapta, spre stânga, spre dreapta, spre stânga. În sala de yoga, pe saltele, toată lumea îşi încălzeşte gâtul cu mişcări lente de rotire a capului. Elena (50 de ani) îşi pierde brusc echilibrul, totul se învârte în jurul ei şi în final rămâne înţepenită. Antrenorul îi basculează rapid capul şi răul dispare.
Ce s-a întâmplat?
Elena a fost victima unui tip de ameleaţă foarte dezagreabilă, dar fără a fi gravă: vertijul poziţional paroxistic benign (UPPB), cauzat de "migrarea" microcristalelor (aşa-numitele otolite) în urechea internă, sub efectul mişcărilor de rotire a capului.
Ce trebuie făcut?
Persoana în cauză trebuie să rămână nemişcată, să deschidă larg ochii şi să fixeze un punct pe perete, având labele picioarelor lipite de sol. Ameţeala se va estompa. După care, trebuie evitate mişcările de cap prea violente până la efectuarea unui examen medical. Medicul va putea propune ulterior o reeducare la kinetoterapeut, pentru evitarea repetării stărilor de ameţeală.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
În cazul oricărei ameţeli care apare în mod brutal după efectuarea unei mişcări cu capul. "Tipică este ameţeala absolut stupidă, care vă apucă atunci când vă aplecaţi să vă legaţi şireturile, când întoarceţi capul pentru a privi peste umăr sau când lăsaţi capul în jos, pentru a vă clăti părul, sub duş", explică specialiştii. În ciuda violenţei simptomelor (ce pot fi însoţite de greaţă şi vomă), acest vertij se vindecă în mod spontan. Crizele se pot repeta într-un răstimp de câteva săptămâni, după care dispar.
Când devin îngrijorătoare?
* O durere vie în piept.
* O slăbiciune sau o paralizie a unui membru sau a unei părţi a feţei.
* O durere de cap bruscă şi severă.
* Dificultăţi de respiraţie.
* O paloare intensă şi transpiraţie abundentă.
* Tulburări de vedere (reducerea bruscă a vederii unilaterale sau bilaterale).
Crize de spasmofilie
Respiraţie în pungă
"Pare a fi o drogată în criză" - este remarca unei pasagere din metrou, care o vede pe Laura (19 ani), simţindu-se atât de rău. Laura coboară şi se refugiază într-un colţ al staţiei următoare, unde e cuprinsă de spasme.
Ce s-a întâmplat?
Duminică, atunci când ia metroul pentru a se întoarce la cămin, Laura are palpitaţii. Respiră sacadat, gâfâie. Această hiperventilaţie provoacă o cădere a CO2 în sânge, care aduce după sine răul şi spasmele, semne ale unei crize de spasmofilie.
Ce trebuie făcut?
Înainte de toate, trebuie liniştită victima, trebuie vorbit cu ea, să i se spună să inspire lent. O soluţie pentru combaterea hiperventilaţiei: persoana în cauză trebuie să respire de 2-3 ori într-o pungă de hârtie. Aerul inspirat, încărcat de CO2, va normaliza respiraţia.
De reţinut: chiar dacă pare inconştientă, victima percepe zgomotele. Deci, trebuie să i se vorbească, în continuare, cu blândeţe.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
Criza de spasmofilie e uşor de identificat, din cauza acestei respiraţii gâfâite. Nu are nimic de-a face cu convulsiile produse de epilepsie, când se impune, de urgenţă, plasarea victimei în poziţie culcată (pe o parte), îndepărtarea obiectelor care o pot răni şi telefonul la Salvare.
Început de deshidratare
Lichide, fără întârziere
Tava cu mâncare se izbeşte de podea cu un zgomot asurzitor. Elena (20 de ani) e pe punctul de-a se prăbuşi, dar e prinsă de un coleg. Corpul i se clatină, pleoapele i se zbat...
Ce s-a întâmplat?
Elena lucrează într-un restaurant cu aer închis, sufocant şi nu bea apă aproape deloc. În schimb, face abuz de cafele, iar cafeaua e diuretică. Elena este complet deshidratată şi face o cădere de tensiune.
Ce trebuie făcut?
Victima trebuie aşezată pe un scaun sau culcată, trebuie să i se dea de băut apă îndulcită sau o supă sărată, trebuie răcorită, făcându-i-se vânt cu un evantai improvizat şi aplicându-i-se o pânză udă pe frunte... În orele următoare, o hidratare regulată (1 pahar mic cu apă, din 20 în 20 de minute) va permite normalizarea situaţiei.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
Dacă urina este redusă şi închisă la culoare, respiraţia puternic mirositoare, ochii încercănaţi şi gura cleioasă, înseamnă că organismul suferă de o hidratare insuficientă.
Greaţă provocată de mirosuri
E nevoie de aer
Filip (43 de ani), pilot pe un avion de curse, se simte rău. Îi e frig, e livid şi vrea să se-ntindă o jumătate de oră. Nu zborul l-a adus în starea asta, e pilot cu mare experienţă, răul a fost provocat de un... miros.
Ce s-a întâmplat?
Într-adevăr, un miros neplăcut poate provoca transpiraţie, o accelerare a pulsului, ameţeli, frisoane şi vomă. O companie aeriană s-a confruntat de curând cu o asemenea situaţie. Mirosul dezgustător exalat de unul dintre pasageri le-a provocat indispoziţii violente celorlalţi, obligând avionul să aterizeze de urgenţă.
Ce trebuie făcut?
Îndepărtarea de sursa de miros cât mai rapid cu putinţă, ieşirea la aer curat (dacă e posibil), inspiraţii profunde, mers pe jos.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
Când starea de vomă se instalează fără cauze aparente, se caută prezenţa unor "emanaţii" susceptibile să o provoace. Majoritatea dintre noi nu suntem sensibili decât la mirosurile urâte dar la anumite persoane cu hipersensibilitate la mirosuri (hipersosmie), chiar şi adierile neplăcute pot declanşa tulburări.
Rău de bărbierit
Examen cardiologic necesar
E duminică şi e aniversarea zilei de căsătorie. George (86 de ani) se bărbiereşte cu grijă, înainte de a pleca la restaurant. Brusc, scapă aparatul de ras din mână şi încearcă să se ţină de chiuvetă, înainte de a se prăbuşi pe podea.
Ce s-a întâmplat?
"Mişcările apăsate ale aparatului pe gât au provocat masarea sinusului carotidian", explică specialiştii. Această stimulare antrenează o activare reflexă a nervului vag şi o încetinire cardiacă ce poate duce până la sincopă. De altfel, masarea sinusului carotidian (situat la nivelul gâtului, sub mandibulă) este utilizată de medici pentru calmarea inimii, în timpul episoadelor de tahicardie.
Ce trebuie făcut?
Hipersensibilitatea sinusului carotidian este frecventă la persoanele în vârstă (conform unor studii, sunt afectate 30-40% dintre cele trecute de 81 de ani). Răul tinde să se estompeze spontan, în câteva minute. În caz de sincope repetate, se impune un control cardio-vascular. Uneori, e necesară montarea unui pacemaker. Şi, de asemenea, un examen neurologic, pentru a verifica dacă nu există alte cauze mai grave.
Când trebuie aplicate măsurile de prim-ajutor?
Toate mişcările de strângere a gâtului (cravata), de masaj submandibular (bărbierit) şi chiar anumite rotiri ale capului pot provoca o tulburare reflexă la persoanele cu predispoziţie.