Petrică şi lupul

Aproape doi ani şi jumătate a durat hărţuiala.

Din ianuarie 2017 încoace, Liviu Dragnea şi acoliţii lui au ţinut-o, cu încăpăţânare, pe a lor: Justiţia din România trebuie schimbată din te­me­lii! Mai întâi, au testat reacţia societăţii civile: un OUG dat "noaptea, ca hoţii". Sute de mii de oa­meni au ieşit imediat în stradă. PSD toc­mai fusese votat masiv în ale­geri, avea legitimitate să legifereze, dar reacţia străzii a fost peste aşteptări de virulentă. Dar pentru PSD, asta n-a însemnat decât o schimbare de plan. Mai multă răbdare, mai mulţi nervi, dar o simplă schimbare de plan: Planul B. Din acea zi, umbra unei ordonanţe pe am­nis­tie şi graţiere a planat tot timpul asupra Palatului Vic­to­ria, aşteptând doar mo­mentul ideal. În do­­uă rânduri, preşe­din­tele Klaus Io­hannis a fugit să prezideze şedinţele de guvern, ca nu cumva să apară nişte "ele­fanţi" ascunşi printre hâr­ţogăriile din ma­pele miniştrilor. Strada şi preşedintele vor fi câştigat micile bătălii, dar războiul pus la cale de PSD era mult mai lung. N-a trecut săptămână, în ultimii mai bine de doi ani, în care vreun personaj din conducerea PSD să nu ameninţe cu vreo modificare a legilor justiţiei. Acesta era, de fapt, Planul B. Lumea ieşea imediat în Piaţa Victoriei, că era iarnă, că era toamnă, că erau con­cedii şi 40 de grade afară. Însă, cu tim­pul, cu rare excepţii - cum a fost mitin­gul diasporei din 10 au­gust - tot mai puţină lume s-a strâns la proteste. Iar atunci când au ieşit din nou sute de mii de oameni, aceştia au fost în­tâmpinaţi cu tunuri de apă, cu pulane şi cu gaze lacrimogene.
În plus, atacul PSD viza mai multe di­recţii. Procurorii şi judecătorii inco­mozi au de înfruntat anchete disci­pli­nare. Încet-încet, se ajunge şi la vârful Justiţiei. Mai întâi e îndepărtată şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, simbolul lup­tei anti-corupţie. Societatea civilă e deja atât de obosită, atât de uzată, că de-abia dacă reacţionează. Asta le dă încre­dere celor de la PSD: urmează mazilirea şefului Parchetului General, Augustin Lazăr, după un scenariul demn de cele mai bune laboratoare propagandistice comuniste. Din nou, lumea nu mai are puterea să protesteze. Lovitura finală e tot mai aproape. O presiune tot mai mare e pusă de cercurile PSD asupra "vale­tului de serviciu", Tudorel Toader, pen­tru promovarea unei ordonanţe de gu­vern pe amnistie şi graţiere. Strategie sau nu, Tudorel Toader se retrage din func­ţie. Iar în timp ce lumea se întreba dacă nu cum­va Toader şi premierul Dăncilă fac în sfâr­şit opoziţie internă în coaliţie, parla­mentarii PSD-ALDE lovesc în Par­la­ment, chiar în Săptămâna Mare. Dau o le­ge perfect măsurată ca să-l scape de toa­te problemele cu legea pe Liviu Drag­­­nea. În prag de Paşte şi de concediu pre­lungit, obosită de lupta aceasta de uzură dusă magistral de strategii PSD, lumea stă din nou în case şi se mul­ţu­meşte să-şi verse năduful la mesele lungi, cu ouă roşii şi drob de miel. În doi ani şi jumă­tate, milioane de oameni s-au aflat pe străzi să apere Justiţia. Au fost sute de seri în care s-a anunţat Apoca­lip­sa din Justiţie şi sute de seri în care lu­mea a ieşit imediat la proteste. Ca în po­vestea cu Petrică şi lupul, când pericolul chiar a venit, n-a mai fost nimeni să stea pe baricade. Cineva în laboratoarele PSD a aşteptat răbdător, măsurat, mo­men­tul perfect pentru atacul decisiv...