Cartea de debut a Ralucăi Nagy m-a cucerit prin originalitatea temei şi structurii. Autoarea, de profesie antropolog, a transfigurat literar o experienţă proprie legată de formaţia ei, fără exces de "romanţare". Pentru studii doctorale, ea a avut o bursă în Japonia, unde a cercetat cum se interferează azi, într-o lume fără graniţe etanşe, cultura asiatică şi cea occidentală, felul cum percep şi asimilează străinii spaţiul nipon, dincolo de clişeele pietrificate şi reprezentările simbolice înfipte în imaginarul nostru european. Relatarea confesivă a acestei experienţe e mai greu de încadrat în categoriile romaneşti la modă (autoficţiune, egoproză, roman-reportaj) şi tocmai în asta rezidă farmecul ei special. Artificiul de a-şi inventa, pentru un surplus de detaşare, un alter-ego îi serveşte pentru a reliefa mai net contrastele Occident-Orient. Personajul narator e o englezoaică de 24 de ani, Rosalyn, care fuge din existenţa ei londoneză, din complicaţiile familiale şi sentimentale, la Tokio, cu o bursă de învăţare a limbii japoneze. Tânăra europeană înaltă şi solidă se simte la început discordantă printre femeile japoneze delicat-gracile, ca "un cal într-o mare de lebede". Povestea imersiei treptate în lumea atât de diferită e zigzagată cu flash-back-uri, trăiri decongelate, referinţe livreşti, cinematografice, muzicale, dar preponderente sunt observaţiile despre obiecte, obiceiuri, coduri specifice, traduse pe înţelesul nostru. Răsturnând truisme ale exotismului pitoresc, romanul devine captivant prin informaţie inedită şi nu prin intrigă, de altfel absentă, ca în genul japonez shishosetsu, în care, ne spune din preambul Raluca Nagy, "autorul şi personajul principal sunt în strânsă legătură, nu există intrigă în sensul occidental, iar povestea e presărată cu pasaje eseistice, adesea de natură foarte subiectivă". Experimentul compoziţional funcţionează de minune: te incită să-ţi extragi din text "filmul" tău, fiindcă documentarista-romancieră ştie cum să-ţi coloreze în nuanţe vii materia cenuşie. Adică să te facă părtaş la aventura exterioară şi interioară în care s-a lansat şi în care contează mai ales existentul, nu abstracţiile, detaliul, nu generalitatea, într-un cuvânt o realitate în viul ei. Rosalyn-Raluca nu e un turist, ci o tânără intelectuală pasionată de alterităţi dar şi de numitorul lor comun, sâmburele de umanitate ce dizolvă diferenţele. De la izolarea iniţială în mediul străin la familiarizarea cu el, Rosalyn trece prin întâmplări şi stări care-i relevă feţe nebănuite ale ei înseşi. Astfel, experienţa japoneză şi căutarea de sine devin o ecuaţie pe care naratoarea nu mai încearcă să o rezolve, ci doar să o enunţe cât mai corect. Cu luciditatea omului de ştiinţă dar şi cu talentul artistului capabil să-şi transmită adevărul lui luminiscent în fraze clare, uneori brumate de emoţii. Modul cum îşi pune în text observaţiile reale de la Tokio, scenele văzute, dar şi autoanaliza de o francheţe capturată în cuvinte cu pliuri amărui, fac din Raluca Nagy o scriitoare cu voce distinctă, care chiar are ce spune.
Selecţia "Formula AS"
* Raluca Nagy, "Un cal într-o mare de lebede", Editura Nemira (tel. 021/201.79.64), 180 p.
Cartea de debut a Ralucăi Nagy m-a cucerit prin originalitatea temei şi structurii. Autoarea, de profesie antropolog, a transfigurat literar o experienţă proprie legată de formaţia ei, fără exces de "romanţare". Pentru studii doctorale, ea a avut o bursă în Japonia, unde a cercetat cum se interferează azi, într-o lume fără graniţe etanşe, cultura asiatică şi cea occidentală, felul cum percep şi asimilează străinii spaţiul nipon, dincolo de clişeele pietrificate şi reprezentările simbolice înfipte în imaginarul nostru european. Relatarea confesivă a acestei experienţe e mai greu de încadrat în categoriile romaneşti la modă (autoficţiune, egoproză, roman-reportaj) şi tocmai în asta rezidă farmecul ei special. Artificiul de a-şi inventa, pentru un surplus de detaşare, un alter-ego îi serveşte pentru a reliefa mai net contrastele Occident-Orient. Personajul narator e o englezoaică de 24 de ani, Rosalyn, care fuge din existenţa ei londoneză, din complicaţiile familiale şi sentimentale, la Tokio, cu o bursă de învăţare a limbii japoneze. Tânăra europeană înaltă şi solidă se simte la început discordantă printre femeile japoneze delicat-gracile, ca "un cal într-o mare de lebede". Povestea imersiei treptate în lumea atât de diferită e zigzagată cu flash-back-uri, trăiri decongelate, referinţe livreşti, cinematografice, muzicale, dar preponderente sunt observaţiile despre obiecte, obiceiuri, coduri specifice, traduse pe înţelesul nostru. Răsturnând truisme ale exotismului pitoresc, romanul devine captivant prin informaţie inedită şi nu prin intrigă, de altfel absentă, ca în genul japonez shishosetsu, în care, ne spune din preambul Raluca Nagy, "autorul şi personajul principal sunt în strânsă legătură, nu există intrigă în sensul occidental, iar povestea e presărată cu pasaje eseistice, adesea de natură foarte subiectivă". Experimentul compoziţional funcţionează de minune: te incită să-ţi extragi din text "filmul" tău, fiindcă documentarista-romancieră ştie cum să-ţi coloreze în nuanţe vii materia cenuşie. Adică să te facă părtaş la aventura exterioară şi interioară în care s-a lansat şi în care contează mai ales existentul, nu abstracţiile, detaliul, nu generalitatea, într-un cuvânt o realitate în viul ei. Rosalyn-Raluca nu e un turist, ci o tânără intelectuală pasionată de alterităţi dar şi de numitorul lor comun, sâmburele de umanitate ce dizolvă diferenţele. De la izolarea iniţială în mediul străin la familiarizarea cu el, Rosalyn trece prin întâmplări şi stări care-i relevă feţe nebănuite ale ei înseşi. Astfel, experienţa japoneză şi căutarea de sine devin o ecuaţie pe care naratoarea nu mai încearcă să o rezolve, ci doar să o enunţe cât mai corect. Cu luciditatea omului de ştiinţă dar şi cu talentul artistului capabil să-şi transmită adevărul lui luminiscent în fraze clare, uneori brumate de emoţii. Modul cum îşi pune în text observaţiile reale de la Tokio, scenele văzute, dar şi autoanaliza de o francheţe capturată în cuvinte cu pliuri amărui, fac din Raluca Nagy o scriitoare cu voce distinctă, care chiar are ce spune.
Cartea de debut a Ralucăi Nagy m-a cucerit prin originalitatea temei şi structurii. Autoarea, de profesie antropolog, a transfigurat literar o experienţă proprie legată de formaţia ei, fără exces de "romanţare". Pentru studii doctorale, ea a avut o bursă în Japonia, unde a cercetat cum se interferează azi, într-o lume fără graniţe etanşe, cultura asiatică şi cea occidentală, felul cum percep şi asimilează străinii spaţiul nipon, dincolo de clişeele pietrificate şi reprezentările simbolice înfipte în imaginarul nostru european. Relatarea confesivă a acestei experienţe e mai greu de încadrat în categoriile romaneşti la modă (autoficţiune, egoproză, roman-reportaj) şi tocmai în asta rezidă farmecul ei special. Artificiul de a-şi inventa, pentru un surplus de detaşare, un alter-ego îi serveşte pentru a reliefa mai net contrastele Occident-Orient. Personajul narator e o englezoaică de 24 de ani, Rosalyn, care fuge din existenţa ei londoneză, din complicaţiile familiale şi sentimentale, la Tokio, cu o bursă de învăţare a limbii japoneze. Tânăra europeană înaltă şi solidă se simte la început discordantă printre femeile japoneze delicat-gracile, ca "un cal într-o mare de lebede". Povestea imersiei treptate în lumea atât de diferită e zigzagată cu flash-back-uri, trăiri decongelate, referinţe livreşti, cinematografice, muzicale, dar preponderente sunt observaţiile despre obiecte, obiceiuri, coduri specifice, traduse pe înţelesul nostru. Răsturnând truisme ale exotismului pitoresc, romanul devine captivant prin informaţie inedită şi nu prin intrigă, de altfel absentă, ca în genul japonez shishosetsu, în care, ne spune din preambul Raluca Nagy, "autorul şi personajul principal sunt în strânsă legătură, nu există intrigă în sensul occidental, iar povestea e presărată cu pasaje eseistice, adesea de natură foarte subiectivă". Experimentul compoziţional funcţionează de minune: te incită să-ţi extragi din text "filmul" tău, fiindcă documentarista-romancieră ştie cum să-ţi coloreze în nuanţe vii materia cenuşie. Adică să te facă părtaş la aventura exterioară şi interioară în care s-a lansat şi în care contează mai ales existentul, nu abstracţiile, detaliul, nu generalitatea, într-un cuvânt o realitate în viul ei. Rosalyn-Raluca nu e un turist, ci o tânără intelectuală pasionată de alterităţi dar şi de numitorul lor comun, sâmburele de umanitate ce dizolvă diferenţele. De la izolarea iniţială în mediul străin la familiarizarea cu el, Rosalyn trece prin întâmplări şi stări care-i relevă feţe nebănuite ale ei înseşi. Astfel, experienţa japoneză şi căutarea de sine devin o ecuaţie pe care naratoarea nu mai încearcă să o rezolve, ci doar să o enunţe cât mai corect. Cu luciditatea omului de ştiinţă dar şi cu talentul artistului capabil să-şi transmită adevărul lui luminiscent în fraze clare, uneori brumate de emoţii. Modul cum îşi pune în text observaţiile reale de la Tokio, scenele văzute, dar şi autoanaliza de o francheţe capturată în cuvinte cu pliuri amărui, fac din Raluca Nagy o scriitoare cu voce distinctă, care chiar are ce spune.
Alte articole din acest numar
- "Am insuficienţă ovariană şi caut un leac naturist"
- "Caut un leac pentru panariţiu"
- Răspuns pentru ALEXANDRA F., F. AS nr. 1361 - "Cum să-mi protejez fetiţa de sindromul morţii subite?"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
