Centrul respirator
Rolul de dirijor al ritmului în care aerul intră şi iese din plămâni îi revine centrului respirator, ascuns în zona inferioară a trunchiului cerebral. El este compus din celule nervoase interconectate, care se stimulează şi se blochează reciproc: un joc fabulos de pe urma căruia rezultă curgerea unduitoare şi ritmică a respiraţiei. Ventilaţia este reglată permanent, în funcţie de nevoile de fiecare clipă ale organismului. Centrul respirator reacţionează cu o sensibilitate extremă la creşterea dăunătoare a conţinutului de bioxid de carbon din sânge. În asemenea momente, începem să respirăm mai rapid, cu totul involuntar, pentru a suplimenta aportul de oxigen de care corpul are nevoie. Sănătatea plămânilor depinde de oxigenarea lor permanentă. Să vedem cum îi putem ajuta.
Cum inspirăm şi expirăm corect
O respiraţie sănătoasă ar trebui să antreneze nu numai toracele, ci şi abdomenul. Însă cei mai mulţi dintre noi respirăm rareori profund, folosind doar partea superioară a plămânilor.
Respiraţia toracală
Când stăm aplecaţi deasupra biroului cu spatele încovoiat sau lenevim pe canapea, cu ochii în televizor, respirăm superficial, numai în torace. Aceasta diminuează aprovizionarea corpului cu oxigen, provocându-ne o stare de oboseală şi dificultăţi de concentrare.
Respiraţia abdominală
În poziţia culcat, respirăm automat din abdomen. Muşchiul diafragmatic se deplasează în jos, peretele abdominal se ridică şi plămânii se desfac ca un burduf. Cavitatea toracică se extinde, iar corpul primeşte un volum mărit de aer proaspăt.
Respiraţia costală
Muşchii intercostali din regiunea dorsală trag lateral de coşul pieptului, simultan spre dreapta şi spre stânga, astfel încât plămânii se dilată în spate pe ambele părţi, ajungând până în zona rinichilor. Acest tip de respiraţie "acordeon" ne dă o impresie de uşurare în condiţii de stres, în momentele când avem o senzaţie de constricţie ori ne confruntăm cu probleme cardiace de natură funcţională.
Ce ne ajută cel mai bine, atunci când avem nasul înfundat, o tuse chinuitoare şi o dispnee apărută pe neaşteptate?
Astmul
Polenul, părul animalelor sau mucegaiurile declanşează o tuse seacă, dificultăţi de respiraţie şi o senzaţie de apăsare în piept. Preventiv, ca şi în fazele acute, vă pot fi de folos cortizonul şi medicamentele bronhodilatatoare. Pe termen lung, medicii recomandă adesea un tratament de desensibilizare faţă de alergenul care provoacă simptomele respective.
Guturaiul
Pentru dezinflamarea nasului înfundat se pot utiliza remedii tradiţionale şi preparate farmaceutice: picături sau spray-uri. Şi lavajele nazale desfundă nasul, curăţând nările de mucozităţi. Prin acţiunea aburilor fierbinţi, inhalaţiile umidifică mucoasele. Efectul lor poate fi amplificat adăugând câteva picături de uleiuri esenţiale, de eucalipt şi salvie.
Bronşita acută
Medicina a identificat peste 200 de microorganisme care provoacă viroze respiratorii. De regulă, o bronşită nu durează mai mult de opt până la zece zile. Compresele aplicate pe piept şi frecţiile ameliorează substanţial starea bolnavului. Tusea iritativă se combate cu antitusive. Administrarea de expectorante favorizează eliminarea mucusului bronşic.
Pneumonia
Lăsaţi totul, băgaţi-vă degrabă în pat şi menajaţi-vă, mai ales dacă aveţi febră! Pentru fluidizarea unui mucus bronşic vâscos, ajutaţi-vă cu expectorante şi un consum abundent de lichide. Gimnastica respiratorie şi masajele executate prin lovituri uşoare uşurează expectoraţia. Contra infecţiei bacteriene, medicul vă va prescrie un antibiotic adecvat.