Magia vieţii - RESPIRAŢIA

- Jumătate de miliard de respiraţii - acesta este volumul de muncă al aparatului nostru respirator de-a lungul întregii vieţi. Fluxul continuu de aer îşi face datoria de a ne aproviziona optim corpul şi creierul cu oxigen. Responsabilă pentru acest proces este o structură "miste­ri­oasă", alcătuită din celule şi fibre nervoase, plasată în interiorul trun­chiului cerebral -

Centrul respirator
Rolul de dirijor al ritmului în care aerul intră şi iese din plămâni îi revine centrului respirator, as­cuns în zona inferioară a trunchiului cerebral. El este compus din celule nervoase interconectate, care se stimulează şi se blo­chea­ză reciproc: un joc fabulos de pe urma căruia rezultă curgerea undui­toare şi ritmică a respiraţiei. Ventilaţia este reglată permanent, în funcţie de nevoile de fiecare clipă ale organismului. Centrul respirator reacţionează cu o sensibilitate extremă la creşterea dăunătoare a conţinutului de bio­xid de carbon din sânge. În ase­menea momente, începem să res­pirăm mai ra­pid, cu totul invo­lun­tar, pentru a suplimenta apor­tul de oxigen de care corpul are nevoie. Sănătatea plămânilor de­pinde de oxigenarea lor per­ma­nentă. Să vedem cum îi putem ajuta.

Cum inspirăm şi expirăm corect
O respiraţie sănătoasă ar trebui să antreneze nu numai toracele, ci şi abdomenul. Însă cei mai mulţi dintre noi respirăm rareori profund, folosind doar partea superioară a plămânilor.

Respiraţia toracală
Când stăm aplecaţi deasupra biroului cu spatele încovoiat sau lenevim pe canapea, cu ochii în tele­vizor, respirăm superficial, numai în torace. Aceas­ta diminuează aprovizionarea corpului cu oxigen, provocându-ne o stare de oboseală şi dificultăţi de concentrare.

Respiraţia abdominală
În poziţia culcat, respirăm auto­mat din abdo­men. Muşchiul dia­frag­matic se de­plasează în jos, pe­retele abdominal se ridică şi plă­mânii se desfac ca un burduf. Ca­vitatea toracică se extin­de, iar cor­pul primeşte un volum mărit de aer proaspăt.

Respiraţia costală
Muşchii intercostali din regiu­nea dorsală trag lateral de coşul pieptului, simultan spre dreapta şi spre stânga, astfel încât plămânii se dilată în spate pe ambele părţi, ajun­gând până în zona rinichilor. Acest tip de respiraţie "acordeon" ne dă o impresie de uşurare în con­diţii de stres, în momentele când avem o senzaţie de constricţie ori ne confruntăm cu probleme cardiace de natură funcţională.

Dacă simţim că nu ne ajunge aerul
Ce ne ajută cel mai bine, atunci când avem nasul înfundat, o tuse chinuitoare şi o dispnee apă­rută pe neaşteptate?

Astmul
Polenul, părul animalelor sau mucegaiurile de­clanşează o tuse seacă, dificultăţi de respiraţie şi o sen­zaţie de apăsare în piept. Preventiv, ca şi în fa­ze­le acute, vă pot fi de folos cortizonul şi medi­ca­mentele bronhodilatatoare. Pe termen lung, medi­cii recomandă adesea un tratament de desensibi­li­zare faţă de alergenul care provoacă simptomele respective.

Guturaiul
Pentru dezinflamarea nasului înfundat se pot utiliza remedii tradiţionale şi preparate farmaceu­tice: picături sau spray-uri. Şi lavajele nazale des­fundă nasul, curăţând nările de mucozităţi. Prin ac­ţiunea aburilor fierbinţi, inhalaţiile umidifică mu­coa­sele. Efectul lor poate fi amplificat adăugând câteva picături de uleiuri esenţiale, de eucalipt şi salvie.

Bronşita acută
Medicina a identificat peste 200 de microor­ga­nisme care provoacă viroze respiratorii. De regulă, o bronşită nu durează mai mult de opt până la zece zile. Compresele aplicate pe piept şi frecţiile ame­liorează substanţial starea bolnavului. Tusea irita­tivă se combate cu antitusive. Administrarea de ex­pectorante favorizează eliminarea mucusului bronşic.

Pneumonia
Lăsaţi totul, băgaţi-vă degrabă în pat şi mena­jaţi-vă, mai ales dacă aveţi febră! Pentru fluidiza­rea unui mucus bronşic vâscos, ajutaţi-vă cu expec­to­rante şi un consum abundent de lichide. Gimnas­tica respiratorie şi masajele executate prin lovituri uşoare uşurează expectoraţia. Contra infecţiei bac­teriene, medicul vă va prescrie un antibiotic adecvat.