Trebuie ştiut că unii oameni se nasc cu un scurtcircuit la nivelul inimii, scurtcircuit care poate deveni manifest după mai mulţi ani, chiar dacă în afara acestui aspect inima este normală. Mulţi factori pot afecta activitatea electrică a inimii, determinând astfel apariţia problemelor de ritm cardiac. Afectarea arterelor coronare, hipertensiunea arterială şi insuficienţele valvulare pot slăbi miocardul, afectându-i funcţia de pompă. Cu vârsta, se produce slăbirea naturală a inimii, fapt care poate conduce, de asemenea, la apariţia aritmiilor.
O aritmie se poate produce după un infarct, din cauza cicatricei care se formează şi care tulbură propagarea impulsului electric de-a lungul inimii. Mai mult, anumite medicamente utile în tratamentul afecţiunilor cardiace pot produce aritmii ca efect secundar.
Alte probleme de sănătate nespecifice legate de inimă pot cauza, de asemenea, aritmii. Acestea pot include o glandă tiroidă hiperactivă sau un dezechilibru sanguin.
Odată ce o aritmie a fost diagnosticată, precum în cazul dvs., este obligatorie stabilirea cauzei determinante, precizarea tipului de aritmie şi a zonei cardiace la care această tulburare de ritm cardiac se produce. Este ştiut că unele aritmii nu necesită tratament, dar dacă o aritmie (tahicardie, în cazul dvs.) produce simptome sau poate fi un factor de risc pentru apariţia unor aritmii mai severe, tratamentul este, de obicei, necesar.
Fără a intra în amănunte, trebuie precizat că există mai multe tipuri de tratament pentru aritmii. Acestea includ medicamentele, dispozitivele implantabile, defibrilatoarele externe, tehnicile de cateterism şi chirurgia.
În situaţiile în care nu se pot stabili cu certitudine cauzele care produc instalarea aritmiei şi inima este practic sănătoasă, se poate lua în discuţie sindromul de nod sinusal bolnav care, uneori, nu reuşeşte să-şi îndeplinească în mod adecvat rolul său de peacemaker. Aşa cum este cunoscut, funcţia nodului sinusal este să regleze bătăile inimii. Dacă nodul sinusal încetează să mai genereze bătăi cardiace, o altă parte a inimii trebuie să preia conducerea şi să funcţioneze ca peacemaker. De asemenea, nodul sinusal bolnav poate avea din când în când tendinţa să bată prea repede sau să bată neregulat, cum se întâmplă în fibrilaţia atrială.
Astfel, simptomele acestui sindrom pot fi asociate cu bătăi cardiace prea lente, care alternează cu simptome cauzate de bătăi cardiace prea rapide (tahicardie). Terapia pentru sindromul de nod sinusal bolnav poate fi complexă, deoarece afecţiunea poate avea atât componente lente, cât şi componente rapide. Astfel, pot fi administrate medicamente pentru a încetini bătăile cardiace rapide. Totodată, poate fi necesar un peacemaker pentru a preveni bătăile cardiace prea rare. Administrarea medicaţiei fără peacemaker poate încetini inima chiar mai mult decât este necesar, putând înrăutăţi simptomele.
În concluzie, va trebui să continuaţi investigaţiile până când se va putea preciza cu certitudine cauza care determină tahicardia importantă pe care o acuzaţi, luând în calcul şi posibilitatea sindromului de nod sinusal bolnav amintit anterior. Până atunci, puteţi gestiona crizele de tahicardie cu Magnerot, Gheara-diavolului şi Talpa-gâştei.
Să auzim numai de bine!
Dr. RAREŞ SIMU - Centrul de Sănătate şi Viaţă "Armonia", Bucureşti şi Cluj-Napoca, tel. 0766/29.84.58
"Am noduli tiroidieni"
(Răspuns pentru ANCA - Râureni, F. AS nr. 1355)
Simptomele cu care vă confruntaţi sunt foarte frecvent întâlnite la pacienţii cu tiroidită cronică: oboseală, senzaţia de lipsă de aer - nod în gât, ameţeală, dureri articulare. În plus, pot să apară erupţii cutanate, cădere excesivă a părului, tulburări de somn, tulburări emoţionale - chiar atacuri de panică, noduli la sâni, chisturi ovariene, fibroame uterine. Nu în ultimul rând, tiroidita autoimună este una dintre cele mai frecvente cauze imunologice de sterilitate la femeile tinere. La persoanele în vârstă, tiroidita poate agrava bolile cu care acestea se confruntă - hipertensiunea arterială, osteoporoza, dislipidemia, artroza, diabetul zaharat. De asemenea, boala autoimună tiroidiană poate cauza sau întreţine infecţii cronice în sfera respiratorie şi, mai ales, în sfera urinară - infecţii urinare recurente. Trebuie subliniat, inclusiv în cazul dvs., că nu nodulul de la tiroidă vă cauzează problemele cu care va confruntaţi, ci boala autoimună care, foarte probabil, este şi cauza nodulului.
Cel mai frecvent sunt afectate de această boală femeile. Raportul femei/bărbaţi este, în funcţie de diverşi autori, între 7-10/l. Legat de vârstă, trebuie spus că, deşi poate apărea la orice vârstă (din practica mea, cea mai mică pacientă a avut 6 ani când a început tratamentul) frecvenţa cea mai mare se întâlneşte la pubertate sau între 40-60 ani. De asemenea, în mod frecvent, afecţiunea se poate declanşa în timpul sau după sarcină. În tiroidita cronică autoimună se întâlneşte foarte des afectarea mai multor membri ai aceleiaşi familii (de exemplu mama, fiica, nepoata). De aceea, este important ca atunci când un pacient este diagnosticat cu această afecţiune, să se investigeze şi ceilalţi membri ai familiei, în special cei de sex feminin.
Ca tratament, de obicei, dacă funcţiile tiroidei - hormonii tiroidieni - sunt în limite normale, nu este recomandat tratament alopat hormonal. În aceste cazuri, endocrinologii recomandă supravegherea ecografică a tiroidei la 3-6 luni, şi dacă apar semne de agravare, se recomandă intervenţia chirurgicală.
Tratamentul de bază este reprezentat de terapiile alternative cu rol atât în susţinerea funcţiei tiroidiene, cât şi în reglarea sistemului imunitar. Pentru susţinerea funcţiei tiroidiene se pot folosi suplimente cu extract de sânziene, uleiul de primulă, seleniul. Rezultate foarte bune se obţtin prin tratamentul homeopat. Aici se pot administra remedii în funcţie de tipul constituţional al pacientului şi/sau tratamente organotrope, care se adresează în mod special tiroidei. Tratamentul imunomodulator este legat de corectarea dezechilibrelor de la acest nivel. Pentru aceasta, se administrează antioxidanţi - seleniu, zinc, vitamina D. S-a constatat că acizii graşi esenţiali (tip Omega 3) au un foarte bun efect imunomodulator, de aceea ei sunt indicaţi în toate bolile autoimune, inclusiv în afecţiunile tiroidiene.
În cazul dvs., vă recomand să urmaţi o cură cu următoarele extracte de plante: sânziene, luminiţa de seară, vâsc, creţişoară, talpa-gâştei, fie sub formă de capsule, fie sub formă de tinctură. Ca remedii homeopate vă recomand Bromium c6 şi Lycopodium c30, de 2 ori pe zi. Nu în ultimul rând, vă recomand să cereţi sfatul unui psiholog specializat, pentru a putea rezolva eventualele conflicte de natură emoţională care au dus la apariţia acestor noduli.
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"La doar 16 ani, fiica mea are sindrom Crest"
(Răspuns pentru fam. POPESCU - Spania, F. AS nr. 1300)
În general debutează la vârsta adultă prin fenomenul Raynaud, cu senzaţie de constricţie, durere şi paloare la nivelul degetelor de la mâini şi picioare, ce duce la circulaţie venoasă deficitară şi răcirea acestora, mai ales pe timp de iarnă.
Boala evoluează cu probleme esofagiene şi jenă la deglutiţie, la respiraţie, reflux gastroesofagian, probleme cardio-vasculare, sclerodactilie (cu degete subţiate către extremităţi) etc.
Boala afectează mai mult femeile, cauza nefiind elucidată. În urma investigaţiilor s-au evidenţiat anticorpi fluorescenţi antinucleari şi citoplasmatici, îndreptaţi împotriva ţesuturilor proprii, fiind necesar un tratament imunomodulator şi imunosupresor. În stadii avansate, pielea este uscată şi lucioasă inclusiv la gât, trunchi şi membre, faţa imobilă, buzele ridate de pliuri verticale, braţele şi degetele semiflectate, extremităţi foarte reci etc.
În stadii terminale mâinile devin imobile, degetele inextensibile (nu se vor forţa, că se rup), unghiile cad, apar dureri articulare, miozite şi decalcificări osoase, gura se deschide dificil etc.
Faceţi următoarele investigaţii: teste funcţionale pulmonare, VSH, radiografii la mâini, picioare şi torace anteroposterior (pentru a depista semnele timpurii de fibroză pulmonară), hemoleucogramă completă, test anticorpi antinucleari cu fluorescenţă "Tip Ana-Centromer", tranzit baritat esofagian pentru tulburări de motilitate.
Boala este autoimună. Autoanticorpii care atacă ţesutul conjunctiv alterează grav microvascularizaţia, ducând progresiv la fibroză cutanată viscerală. Prognosticul cel mai nefavorabil apare din cauza tulburărilor respiratorii - asfixie şi caşexie (topire musculară) - scădere a activităţii morfofuncţionale şi în cazul afectării renale.
Vă recomand să contactaţi APPA (Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune), Centrul EUSTAR 100 din Spitalul Clinic dr. Ion Cantacuzino Bucureşti, unde fetiţa poate fi inclusă în Programul naţional de tratament al pacienţilor.
Tratamentul alopat, numai la indicaţia medicului, poate cuprinde antibiotice, imunosupresive şi imunomodulatoare - corticoterapie (Prednison, Cuprenil, Cuprimin, Griseofulvină) etc. Regimul alimentar (cuprinde 2 pagini A4) şi trebuie respectat toată viaţa. Evitaţi Echinacea sau alte produse care cresc puternic imunitatea. Pentru controlul şi tratamentul acestei boli vă recomand următoarele suplimente adjuvante: Resveratrol, Synergy, Burdock, Astaxanthin, Famil-E, Hydraplenish Plus MSM, cremă Melkfett. Multă sănătate!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
