Dintre romanele tinerilor scriitori francezi contemporani, nici unul nu mi-a plăcut atât de mult ca acesta. Autorul lui, născut în 1987, a fost până la 25 de ani hocheist profesionist, ca şi tatăl său. Ceea ce nu a exclus pasiunea pentru scris, căreia i s-a consacrat din 2013. Cartea pe care vi-o recomand azi, a treia şi cea mai recentă, adună într-o formă originală mai multe tendinţe la modă: romanul biografic al unei personalităţi celebre, autoficţiunea, investigarea unui mister. Personajul principal nu e cel din titlu, ci scriitorul Romain Gary (1914-1980), a cărui viaţă, cu adevărat "ca un roman" senzaţional, şi-a ficţionalizat-o el însuşi, de la copilăria şi adolescenţa în Lituania şi Polonia, la faptele de arme din Al Doilea Război, ca aviator şi luptător în Rezistenţa franceză, şi până la diplomatul şi scriitorul copleşit de onoruri, care s-a reinventat sub numele Emile Ajar, obţinând un al doilea Premiu Goncourt, în 1975. Ceea ce nu l-a oprit să-şi tragă un glonte în cap. O personalitate legendară a cărei luptă individuală de a deveni cineva ia forma unei sfidări aruncate societăţii. Preluând prin empatie de la eroul lui curajos şi dezabuzat, umanist şi caustic, un anume tip de umor specific iudaic, ce include şi autoderiziune (Gary spunea că "umorul e arma albă a omului dezarmat"), Désérable încearcă să deceleze ce e invenţie de sine şi ce adevăr atestat, care ar fi cheia înţelegerii psihologice a personajului Roman Kacew-Romain Gary-Emile Ajar. Şi crede că aceasta ar fi efortul de a umple proiecţia făurită de Mina Kacew, mama adorată, care l-a înzestrat din copilărie cu "aripi mai mari decât cuibul". Pentru a aprecia strategia narativă a hocheistului nostru, ar fi bine să citiţi şi "Promisiunea zorilor", romanul lui Gary tradus tot acum la Humanitas, fiindcă de la acest text autobiografic se pleacă, de acolo sunt preluate personaje şi poveşti, inclusiv titularul domn Piekielny, într-un mixaj de adevăruri documentate şi mistificări denunţate. Totul într-o naraţiune cu meandre surprinzătoare în care se succed episoade imaginate ce par reale şi realităţi ce întrec imaginaţia. Cititorul e ţinut mereu aproape atât prin misterul cercetat, cât şi prin jongleria cu mai multe teme şi talentul de a da viaţă unei umbre episodice, transformând-o într-un personaj simbolic pentru o întreagă comunitate, victimele genocidului nazist din Vilno. Naratorul la persoana I povesteşte cum, ajuns prin hazard la Vilnius în 2014, descoperă strada pe care a locuit cu mama lui, în urmă cu aproape un secol, copilul ce va deveni Romain Gary. Adresa e menţionată în "Promisiunea zorilor", carte pe care călătorul francez o ştie pe dinafară, şi unde e menţionat şi un vecin din imobil, un anume domn Piekielny, a cărui existenţă n-a lăsat nici o urmă. Ceea ce ştie despre el e doar de la Gary, care pretinde a-i fi îndeplinit rugămintea ca, atunci când va ajunge cineva şi va întâlni oameni de vază, să le spună că "la nr. 16 de pe strada Wielka Pohulanka din Vilnius locuia domnul Piekielny" (ni se relevă însă că ideea acestui personaj anodin şi a pretenţiei lui e preluată din "Revizorul" lui Gogol). Punând în ecuaţie pe celebrul Romain Gary cu "şoarecele trist" menţionat de el în treacăt, F.-H. Désérable îşi exprimă încrederea în forţa literaturii de a păstra şi memoria unor mediocri anonimi care continuă să spere, împotriva evidenţelor. Tema romanului său e de fapt speranţa, ca dovadă de demnitate şi superioritate a omului faţă de ceea ce îi e dat să îndure.
Selecţia "Formula AS"
* François-Henri Désérable, "Un anume domn Piekielny", traducere de Adina Diniţoiu, Editura Humanitas fiction (tel. 021/311.23.30), 234 p.
Dintre romanele tinerilor scriitori francezi contemporani, nici unul nu mi-a plăcut atât de mult ca acesta. Autorul lui, născut în 1987, a fost până la 25 de ani hocheist profesionist, ca şi tatăl său. Ceea ce nu a exclus pasiunea pentru scris, căreia i s-a consacrat din 2013. Cartea pe care vi-o recomand azi, a treia şi cea mai recentă, adună într-o formă originală mai multe tendinţe la modă: romanul biografic al unei personalităţi celebre, autoficţiunea, investigarea unui mister. Personajul principal nu e cel din titlu, ci scriitorul Romain Gary (1914-1980), a cărui viaţă, cu adevărat "ca un roman" senzaţional, şi-a ficţionalizat-o el însuşi, de la copilăria şi adolescenţa în Lituania şi Polonia, la faptele de arme din Al Doilea Război, ca aviator şi luptător în Rezistenţa franceză, şi până la diplomatul şi scriitorul copleşit de onoruri, care s-a reinventat sub numele Emile Ajar, obţinând un al doilea Premiu Goncourt, în 1975. Ceea ce nu l-a oprit să-şi tragă un glonte în cap. O personalitate legendară a cărei luptă individuală de a deveni cineva ia forma unei sfidări aruncate societăţii. Preluând prin empatie de la eroul lui curajos şi dezabuzat, umanist şi caustic, un anume tip de umor specific iudaic, ce include şi autoderiziune (Gary spunea că "umorul e arma albă a omului dezarmat"), Désérable încearcă să deceleze ce e invenţie de sine şi ce adevăr atestat, care ar fi cheia înţelegerii psihologice a personajului Roman Kacew-Romain Gary-Emile Ajar. Şi crede că aceasta ar fi efortul de a umple proiecţia făurită de Mina Kacew, mama adorată, care l-a înzestrat din copilărie cu "aripi mai mari decât cuibul". Pentru a aprecia strategia narativă a hocheistului nostru, ar fi bine să citiţi şi "Promisiunea zorilor", romanul lui Gary tradus tot acum la Humanitas, fiindcă de la acest text autobiografic se pleacă, de acolo sunt preluate personaje şi poveşti, inclusiv titularul domn Piekielny, într-un mixaj de adevăruri documentate şi mistificări denunţate. Totul într-o naraţiune cu meandre surprinzătoare în care se succed episoade imaginate ce par reale şi realităţi ce întrec imaginaţia. Cititorul e ţinut mereu aproape atât prin misterul cercetat, cât şi prin jongleria cu mai multe teme şi talentul de a da viaţă unei umbre episodice, transformând-o într-un personaj simbolic pentru o întreagă comunitate, victimele genocidului nazist din Vilno. Naratorul la persoana I povesteşte cum, ajuns prin hazard la Vilnius în 2014, descoperă strada pe care a locuit cu mama lui, în urmă cu aproape un secol, copilul ce va deveni Romain Gary. Adresa e menţionată în "Promisiunea zorilor", carte pe care călătorul francez o ştie pe dinafară, şi unde e menţionat şi un vecin din imobil, un anume domn Piekielny, a cărui existenţă n-a lăsat nici o urmă. Ceea ce ştie despre el e doar de la Gary, care pretinde a-i fi îndeplinit rugămintea ca, atunci când va ajunge cineva şi va întâlni oameni de vază, să le spună că "la nr. 16 de pe strada Wielka Pohulanka din Vilnius locuia domnul Piekielny" (ni se relevă însă că ideea acestui personaj anodin şi a pretenţiei lui e preluată din "Revizorul" lui Gogol). Punând în ecuaţie pe celebrul Romain Gary cu "şoarecele trist" menţionat de el în treacăt, F.-H. Désérable îşi exprimă încrederea în forţa literaturii de a păstra şi memoria unor mediocri anonimi care continuă să spere, împotriva evidenţelor. Tema romanului său e de fapt speranţa, ca dovadă de demnitate şi superioritate a omului faţă de ceea ce îi e dat să îndure.
Dintre romanele tinerilor scriitori francezi contemporani, nici unul nu mi-a plăcut atât de mult ca acesta. Autorul lui, născut în 1987, a fost până la 25 de ani hocheist profesionist, ca şi tatăl său. Ceea ce nu a exclus pasiunea pentru scris, căreia i s-a consacrat din 2013. Cartea pe care vi-o recomand azi, a treia şi cea mai recentă, adună într-o formă originală mai multe tendinţe la modă: romanul biografic al unei personalităţi celebre, autoficţiunea, investigarea unui mister. Personajul principal nu e cel din titlu, ci scriitorul Romain Gary (1914-1980), a cărui viaţă, cu adevărat "ca un roman" senzaţional, şi-a ficţionalizat-o el însuşi, de la copilăria şi adolescenţa în Lituania şi Polonia, la faptele de arme din Al Doilea Război, ca aviator şi luptător în Rezistenţa franceză, şi până la diplomatul şi scriitorul copleşit de onoruri, care s-a reinventat sub numele Emile Ajar, obţinând un al doilea Premiu Goncourt, în 1975. Ceea ce nu l-a oprit să-şi tragă un glonte în cap. O personalitate legendară a cărei luptă individuală de a deveni cineva ia forma unei sfidări aruncate societăţii. Preluând prin empatie de la eroul lui curajos şi dezabuzat, umanist şi caustic, un anume tip de umor specific iudaic, ce include şi autoderiziune (Gary spunea că "umorul e arma albă a omului dezarmat"), Désérable încearcă să deceleze ce e invenţie de sine şi ce adevăr atestat, care ar fi cheia înţelegerii psihologice a personajului Roman Kacew-Romain Gary-Emile Ajar. Şi crede că aceasta ar fi efortul de a umple proiecţia făurită de Mina Kacew, mama adorată, care l-a înzestrat din copilărie cu "aripi mai mari decât cuibul". Pentru a aprecia strategia narativă a hocheistului nostru, ar fi bine să citiţi şi "Promisiunea zorilor", romanul lui Gary tradus tot acum la Humanitas, fiindcă de la acest text autobiografic se pleacă, de acolo sunt preluate personaje şi poveşti, inclusiv titularul domn Piekielny, într-un mixaj de adevăruri documentate şi mistificări denunţate. Totul într-o naraţiune cu meandre surprinzătoare în care se succed episoade imaginate ce par reale şi realităţi ce întrec imaginaţia. Cititorul e ţinut mereu aproape atât prin misterul cercetat, cât şi prin jongleria cu mai multe teme şi talentul de a da viaţă unei umbre episodice, transformând-o într-un personaj simbolic pentru o întreagă comunitate, victimele genocidului nazist din Vilno. Naratorul la persoana I povesteşte cum, ajuns prin hazard la Vilnius în 2014, descoperă strada pe care a locuit cu mama lui, în urmă cu aproape un secol, copilul ce va deveni Romain Gary. Adresa e menţionată în "Promisiunea zorilor", carte pe care călătorul francez o ştie pe dinafară, şi unde e menţionat şi un vecin din imobil, un anume domn Piekielny, a cărui existenţă n-a lăsat nici o urmă. Ceea ce ştie despre el e doar de la Gary, care pretinde a-i fi îndeplinit rugămintea ca, atunci când va ajunge cineva şi va întâlni oameni de vază, să le spună că "la nr. 16 de pe strada Wielka Pohulanka din Vilnius locuia domnul Piekielny" (ni se relevă însă că ideea acestui personaj anodin şi a pretenţiei lui e preluată din "Revizorul" lui Gogol). Punând în ecuaţie pe celebrul Romain Gary cu "şoarecele trist" menţionat de el în treacăt, F.-H. Désérable îşi exprimă încrederea în forţa literaturii de a păstra şi memoria unor mediocri anonimi care continuă să spere, împotriva evidenţelor. Tema romanului său e de fapt speranţa, ca dovadă de demnitate şi superioritate a omului faţă de ceea ce îi e dat să îndure.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
