Ele reprezintă, după doi ani şi jumătate de guvernare PSD-ist-ALDE-istă, primul test real asupra impactului electoral al politicii populiste desfăşurate de alianţa în cauză. Gruparea PSD-ALDE a ajuns la putere în urma lansării unui program de guvernare extrem de generos. Niciun alt partid, nicio altă alianţă nu a promis românilor atât de multe şi pe atât de multe planuri, ca actualii guvernanţi. Se ştie că, în anul alegerilor, 2016, economia românească îşi luase avânt, statul părea consolidat (cu o separaţie clară între puterile lui), iar democraţia era, realmente, funcţională. Dar imediat după preluarea administraţiei au urmat o avalanşă de schimbări, ce au dezvăluit că alianţa PSD-ALDE avea cu totul alte intenţii decât punerea în operă a "marilor proiecte" din programul electoral. Nu avem spaţiul editorial care să ne îngăduie o inventariere a acţiunilor guvernării instalate la începutul anului 2017. Cert este că, timp de doi ani şi jumătate, alianţa PSD-ALDE nu a făcut altceva decât să ducă un crâncen război cu Justiţia, care tocmai se emancipase de dominaţia politicului. Ca putere reală în stat, Justiţia îşi luase avânt în eradicarea (sau reducerea) unei boli cu caracter endemic a societăţii româneşti, corupţia, în special corupţia înaltă (ce confirma proverbul clasic că "peştele de la cap se împute"). Foarte mulţi politicieni, demnitari sau parlamentari ai puterii, erau implicaţi total în afaceri murdare, furnizoare de averi ilicite, intrând astfel în vizorul instituţiilor juridice de specialitate. De aceea, alianţa PSD-ALDE, în frunte cu liderii ei, L. Dragnea şi C. Popescu-Tăriceanu, suspectaţi şi dovediţi ca autori de acte de corupţie, s-a organizat în vederea blocării şi subordonării Justiţiei, demonstrând (fără să vrea, desigur) că acesta este principalul scop vizat în urma accesului la guvernare. Marile proiecte de dezvoltare şi generoasele promisiuni de creştere a veniturilor pentru bugetari şi pensionari s-au dovedit a fi o minciună menită să le faciliteze preluarea integrală, pe faţă, a tuturor instituţiilor statului. Ulterior, cu o medie controlată atent (şi coruptă din abundenţă) se puteau găsi justificări pentru neonorarea promisiunilor electorale avansate.
Deşi au parazitat complet puterea administrativă (împănând-o cu fideli, rubedenii şi clienţi), "planul" conducerii PSD-ALDE de a subordona Justiţia dintr-o lovitură nu a reuşit. Dragnea şi Tăriceanu nu au realizat că destui români s-au trezit din "somnul raţiunii", cultivat cu ardoare sub regimul comunist anterior şi preluat de "moştenitorii" politici actuali ai acestuia. Stimulată şi de protestele externe sau de criticile venite de la organizaţiile internaţionale la care România a aderat, societatea civilă a protestat energic, organizând mari demonstraţii împotriva încercărilor constante ale uneltelor puterii de a subordona politic Justiţia şi de a-şi "albi" astfel conducătorii. Fără ajutorul opoziţiei politice (cu destui membri tentaţi să cadă "la compromis" cu şefii PSD-ALDE), societatea civilă s-a grupat sub sigla #rezist, devenind tot mai precisă în dezvăluirea conspiraţiilor antijustiţie ale puterii. Cu un guvern alcătuit din "unelte oarbe" (semidocţi, mercenari de duzină, profitori de poziţie lăsaţi să-şi satisfacă poftele de înavuţire), conducătorii alianţei PSD-ALDE s-au pomenit în faţa alternativei: represiunea dură a protestelor publice (cu mobilizarea intensă a artileriei propagandistice) sau mituirea unor pături ale populaţiei sensibile la satisfacerea unor probleme materiale. Dragnea şi "strategii" lui au optat pentru amândouă căile. În 10 august 2018, au incitat Jandarmeria să lovească şi să gazeze manifestanţii şi, concomitent, au făcut eforturi uriaşe să colecteze fonduri pentru a acorda o parte a măririlor de salarii şi pensii promise. Aceste eforturi s-au concretizat în împrumuturi tot mai scumpe de pe piaţa financiar-bancară (internă şi internaţională), în presiuni asupra băncilor şi corporaţiilor, obligate "să cotizeze" mai mult la puşculiţa guvernamentală, în "colectări" tot mai extinse din veniturile domeniilor energetic, al transporturilor, apărării etc. Mituirea populaţiei, al cărei consum a crescut pe seama importurilor, a sufocat total investiţiile, sănătatea, învăţământul şi, mai ales, transporturile fiind crunt lovite de lipsa oricărei posibilităţi de modernizare.
Aşa-zisul "pact social" propus de Dragnea şi de slugile lui, concretizat sintetic într-o formulă de tipul "noi vă dăm bani, voi ne lăsaţi să guvernăm cum vrem, inclusiv în Justiţie", a eşuat. Lipsa investiţiilor în transporturi, spitale şi şcoli a afectat direct viaţa a sute de mii de oameni, obligându-i să constate că "suplimentările" de salarii şi pensii se duc extrem de repede "pe apa sâmbetei", atunci când trebuie să-ţi îngrijeşti sănătatea, atunci când trebuie să-ţi formezi urmaşii pentru a accede la un nivel de trai ridicat şi constant. Politica economică a camarilei lui Dragnea (alcătuită, cum se ştie, din semidocţi voluntarişti, care cred că "ordinele şefului" pot schimba realităţile obiective ale pieţei) a reuşit să îndepărteze de "interesele" grupării PSD-ALDE o mulţime de potenţiali alegători, puţin interesaţi, până acum, de politică. Aşa a apărut şi a devenit complementară organizaţiei #rezist a societăţii civile, conştient anti-PSD-istă, mişcarea #şîeu, iniţiată de un antreprenor din Suceava, Ştefan Mandachi, care a construit din propriile-i fonduri un metru de autostradă, ca răspuns la minciunile în problemă ale guvernanţilor. D-lui Mandachi i s-au alăturat, într-o grevă simbolică de 15 minute, o mulţime de întreprinzători, transportatori şi primari afectaţi de ruinarea (interesată) a ansamblului infrastructurii româneşti.
"Marele lider", "tăticul", beneficiarul direct al subordonării Justiţiei, L. Dragnea, a reacţionat furios la manifestaţia d-lui Mandachi, pe care l-a făcut "şmecher", vândut străinilor, manipulator. Dragnea a înţeles că o cuplare a mişcărilor "#rezist" cu "#şîeu" poate provoca o mare pierdere de voturi pentru PSD la europarlamentarele din 26 mai. O situare a PSD-ului sub un prag de 25% din voturile exprimate ar fi mortală pentru poziţia lui, pentru că până şi slugile cele mai ticăloase vor înţelege că "salvarea lui Dragnea" e o cauză pierdută.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
