Un metru în faţă

Sunt deja ani de zile de când în Mol­dova s-a organizat o mişcare ci­vică, serioasă şi puternică, susţinută de oameni unul şi unul, care luptă, prin toate mijloacele legale, pentru direc­ţio­narea de fonduri în ve­derea începerii lucră­rilor la o autostradă care să lege vechea regiune is­to­rică a Moldovei de Ar­deal şi, prin asta, de Eu­ropa.

Nu o dată şi-au auzit moldovenii vorbe de ocară, pentru că stau prost în statis­ticile privind bunăstarea, dar ade­vărul e că fără o infrastructură adec­vată, nu ai cum să atragi investiţii în zonă şi nu ai cum să ţii oamenii în ţa­ră. Situaţia Moldovei e mult mai complexă decât o arată statisticile seci! Numai drama despărţirii atâtor oameni de familii, după plecarea în Occident, e o proble­mă gravă, iar o parte din vină o poartă autorităţile sta­tului care, după ce s-au în­fruptat din voturile naive ale oame­nilor din zonă, au ignorat complet Mol­dova când a venit vorba de împăr­ţeala banilor.
Militanţii de pe Prut şi Siret au fă­cut tot ce le-a stat în putere ca să-i sen­sibilizeze pe actualii guvernanţi. Au făcut dosare solide, au trimis memorii, au bătut zile întregi pe drum pentru a intra în audienţe. În final, nu s-a în­tâmplat nimic. Promisiuni peste pro­misiuni. Au organizat marşuri, iarăşi nimic. Au făcut proteste în trafic, au venit la Bucureşti în convoi, sute de oameni, s-au trezit cu uşa în nas, la Pa­latul Victoria. Au mai trebuit să ba­tă o dată drumul spre Bucureşti ca să fie, în fine, primiţi de membrii execu­tivului. Au reuşit să impună, până la urmă, o lege care obligă guvernul la construirea autostrăzii spre Vest, dar, ce să vezi, la buget nu sunt bani pentru aşa ceva... Ba sunt! Ştim cu toţii că sunt. Nu e zi să nu apară la televizor vreun locotenent al lui Liviu Dragnea sau chiar el însuşi, ca să ne explice cât de bine ne merge sub guvernarea PSD-ALDE. Vedem ce sume de bani se aruncă pe nimicuri, vedem cum dispar bugete uriaşe fără să rămână ceva pal­pa­bil în urma lor, numai pen­tru in­fra­struc­tură nu se găsesc bani, când exis­tenţa unei întregi regiuni depinde de ei!
Iar când vezi că nimic nu se în­tâmplă, nu are cum să nu te cuprindă exasperarea, cum l-a cuprins pe omul de afaceri Ştefan Mandachi din Sucea­va, care şi-a chemat câţiva prieteni, ca să demonstreze că din 4.000 de euro poţi face, într-o zi, mai mult decât a făcut guvernul într-un an. Succesul de public al gestului său dovedeşte, încă o dată, cât de mare e exasperarea mol­dovenilor, dar şi a românilor, în gene­ral, căci protestului său simbolic - blocarea "în trafic" a României pentru 15 minute - i s-au alăturat oameni din toată ţară. Când companii serioase in­tră în grevă pentru 15 minute, riscân­du-şi relaţia cu autorităţile, e semn că s-a ajuns cam departe. Când magis­tra­ţii din întreaga ţară - altfel, nişte bu­ge­tari privilegiaţi - îşi suspendă acti­vi­tatea pentru a-şi apăra drepturile, e, iarăşi, semn că s-a ajuns prea departe. Tot mai multă lume face "un metru" înainte, faţă de cetăţenimea amorfă. Între timp, guvernul şi PSD-ul o ţin pe-a lor - să-i pună beţe în roate lui Kovesi, într-un gest care-i întoarce Occi­dentului stomacul pe dos. Şi me­dicamente la aşa ceva nu există.