Marele fiasco al proteinelor animale
În discuţiile pe această temă, regimul vegetarian este combătut întotdeauna cu aceleaşi contraargumente: privit din perspectiva evoluţiei sale, omul e un omnivor, ceea ce face ca ideea unei alimentaţii pur vegetale să fie absurdă. Da, numai că între timp, modul său de viaţă s-a schimbat. Noi nu mai parcurgem şaizeci până la optzeci de kilometri pe zi umblând pe jos, ca vânătorii din triburile masai. Parcă nu se prea potriveşte să pretindem că ar trebui să ne hrănim ca strămoşii noştri din epoca de piatră, în timp ce locuim în apartamente încălzite cu agent termic şi circulăm cu maşini închiriate.
Michael Greger, un medic american şi autor de bestseller-uri, este un susţinător activ al alimentaţiei vegetariene. El critică faptul că, vreme de decenii, nutriţioniştii au prezentat proteinele animale drept inofensive, minimalizând calităţile celor de origine vegetală. Remarcând refuzul de a le acorda şanse egale, Greger îl numeşte "marele fiasco al proteinelor animale". Regimul vegetarian a primit evaluări negative deoarece s-a afirmat că n-ar realiza un aport de proteine suficient. Totodată, recomandările referitoare la consumul de proteine au tins spre un nivel din ce în ce mai ridicat, deşi n-au existat dovezi ştiinţifice în acest sens.
Poate că o privire mai atentă aruncată asupra compoziţia laptelui de mamă ar fi ajutat la lămurirea problemei. Este de presupus că evoluţia speciei a "conceput" laptele de mamă în aşa fel încât să ofere copilului cel mai mare beneficiu posibil. Şi nu are cum să nu ne atragă atenţia faptul că el are un conţinut de proteine foarte redus. Acesta este unul dintre motivele pentru care poate fi într-adevăr riscant să dai bebeluşilor lapte de vacă. De asemenea, reprezintă şi un indiciu ce sugerează că necesarul nostru de proteine este considerabil mai mic decât s-a crezut până acum.
La estimările eronate se adaugă - ca şi în cazul grăsimilor şi al carbohidraţilor - lipsa regretabilă a diferenţierii. Atitudinea specialiştilor din domeniu s-a schimbat abia în urmă cu câţiva ani, după ce dintr-un număr tot mai mare de studii a reieşit cu claritate că proteinele animale sporesc riscul de afecţiuni cardiovasculare, accident vascular cerebral şi diabet. Până în prezent, fenomenul n-a putut fi elucidat pe deplin, dar se consideră că ar avea de-a face cu aminoacizii sulfuroşi din care se compun proteinele. Ei deţin o pondere mai mare în proteinele animale decât în cele vegetale.
Mai multe vegetale, mai puţine decese
În cadrul unui studiu realizat la Universitatea Harvard, s-au comparat efectele proteinelor animale şi vegetale asupra a peste 130.000 de participanţi. Hrana lor a conţinut în medie 14% proteine animale şi 4% vegetale. Pe măsură ce grupurile au fost divizate treptat, în funcţie de consumul preponderent de proteine animale sau vegetale, au apărut de-a lungul anilor diferenţe vizibile în starea de sănătate a subiecţilor. Cercetătorii au descoperit că ingerarea unor cantităţi mai mari de proteine vegetale coincidea cu o rată semnificativ mai scăzută a deceselor provocate de bolile cardiovasculare. Ca rezultat final, autorii studiului au prezentat următorul calcul: înlocuirea a doar 3 din cele 14 procente de proteine animale cu unele vegetale reduce vizibil riscul unui deces prematur. Acest efect se manifestă deosebit de pregnant atunci când alimentele vegetale se substituie mezelurilor sau cărnii roşii. Pe locul al doilea se regăseşte beneficiul obţinut prin eliminarea din meniu a ouălor. Renunţarea la carnea roşie neprelucrată în favoarea proteinelor vegetale asigură şi ea un plus mare de sănătate. Proteinele animale influenţează dramatic şi riscul de diabet.
Unii dieteticieni fac observaţia că o alimentaţie săracă în carne şi lactate ar duce la scăderea masei musculare şi la osteoporoză. Convingerea lor este însă greşită. Un studiu amplu efectuat în Suedia a demonstrat că, în realitate, pericolul de a dezvolta osteoporoza creşte atunci când se beau mai multe pahare de lapte pe zi. Cercetătorii de la Harvard University care s-au ocupat şi de consumul de lapte la copii şi adolescenţi nu au constatat efecte pozitive, ci mai degrabă dezavantaje. Faptul că era vorba de un studiu pe termen lung le-a permis să înregistreze, printre altele, câteva decenii mai târziu, o frecvenţă sporită a fracturilor de col femural. Calciul din lapte n-a avut niciun rol de protecţie. Dimpotrivă: la bărbaţii care beau lapte, rata fracturilor a fost ceva mai ridicată, comparativ cu media calculată pentru populaţia masculină. În general, ei erau şi mai înalţi (se ştie că laptele conţine hormoni de creştere), iar înălţimea le-a mărit suplimentar riscul.
Consumul de carne determină şi creşterea secreţiei de hormoni ai stresului. Pentru aceasta, este de ajuns să mâncăm carne la o singură masă. Dacă persoanele cărora li s-a servit un fel de mâncare cu carne sunt supuse imediat după aceea unui test de anduranţă, ele vor rezista mai puţin la stres decât unele care au ingerat numai alimente vegetale. Probabil că este şi acesta un element ce contribuie la faptul că proteinele animale constituie un factor favorizant al bolii maligne.
La ce concluzie vom ajunge, după trecerea în revistă a acestor informaţii? Ar trebui să devenim cu toţii vegetarieni? Dacă luăm în considerare aspectele prezentate mai sus, ca şi problemele etice generate de creşterea industrială a animalelor, de poluarea mediului şi consumul de energie, răspunsul nu poate fi decât unul singur: DA.
Vegetarieni sau vegani?
În esenţă, nu vi se propune altceva decât un schimb: cu cât veţi consuma mai puţină carne, cu atât puteţi mânca mai mult din altele. Iar dacă alternativa include alimente sănătoase, ca legumele, cerealele integrale, leguminoasele şi nucile, vă veţi reduce enorm riscul de afecţiuni cronice. Vitaminele şi substanţele vegetale secundare pe care ele le conţin combat cancerul, arterioscleroza, hipertensiunea, bacteriile, viruşii, radicalii liberi şi inflamaţiile.
Însă medicina complementară se fereşte să instituie legi rigide, ea ţine seama întotdeauna de toleranţa individuală. Nutriţionistul Franz Xaver Mayr a fost cel dintâi care a făcut observaţia că hrana vie, oricât de sănătoasă ar fi, nu este tolerată de toată lumea. Alimentele ar trebui fierte înăbuşit după metoda asiatică/ayurvedică, ori condimentate corespunzător (de exemplu: salată de varză, asezonată din belşug cu chimen).
O stare de bine superioară
După câteva săptămâni de regim vegetarian, veţi constata că vi s-a schimbat gustul. Dintr-odată veţi descoperi plăcerea pe care v-o dau legumele, leguminoasele, fructele, nucile, bogăţia lor de arome. Destul de repede veţi observa şi o accentuare a stării generale de bine. Există studii preliminare care confirmă faptul că trecerea la o alimentaţie vegetariană îmbunătăţeşte starea de spirit. Dispoziţia mai sumbră a consumatorilor de carne s-ar putea explica prin otrăvurile produse de animale în condiţiile creşterii lor în masă, apoi în timpul transportului şi, în final, al sacrificării.
Canalul german de televiziune ZDF a organizat un experiment interesant: unui grup de voluntari i s-a dat şansa de a testa reţete vegane, vreme de mai multe săptămâni. Unui al doilea grup i s-au oferit mâncăruri cu carne. În ambele variante, preparatele au fost de o calitate ireproşabilă, fiind pregătite de bucătari reputaţi. Medicul care a avut misiunea de a ţine sub observaţie participanţii pe toată perioada derulării experimentului a declarat că, în mod evident, cei ce primeau hrană vegană aveau o stare psihică mult mai bună.
Un model de alimentaţie ideal pentru sănătate este cel lacto-vegetarian, care include cantităţi rezonabile de lactate, neapărat bio, obţinute în gospodării ţărăneşti. În orice caz, trecerea directă de la alimentaţia obişnuită la cea vegană reprezintă o provocare. Având în vedere acest lucru, medicii naturopaţi le propun de obicei pacienţilor să încerce mai întâi formula lacto-vegetariană, deoarece brânza, iaurtul şi alte produse lactate extind considerabil gama de nutrienţi. Din oferta de lapte şi brânzeturi, alegeţi pe cât posibil produse de calitate, bio, cu cât mai puţine grăsimi, iar dacă vreţi să faceţi economie, economisiţi mai bine la cantităţi.
În cazul când dieta vegană constituie o opţiune valabilă pentru dvs., aveţi grijă să vă procuraţi o diversitate de legume, seminţe şi produse din făină integrală şi să vă asiguraţi un aport îndestulător de proteine vegetale. Un conţinut ridicat de proteine vegetale se găseşte în leguminoase (fasole uscată şi linte) şi în produsele din făină integrală, care ar trebui consumate în cantităţi suficiente mai ales de persoanele trecute de 60 de ani, fiindcă la această vârstă necesarul de proteine creşte. Importantă pentru vegani este şi administrarea unui supliment de vitamină B12, căci o carenţă poate provoca afecţiuni neurologice sau modificări ale compoziţiei sângelui.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
