- Iritaţie, inflamaţie, incontinenţă: suferinţele căilor urinare se activează când temperatura aerului devine instabilă, căldura alternează cu frigul şi umezeala, iar soarele este cu dinţi. Din fericire, în prezent există suficiente mijloace pentru a combate aceste dereglări -
Acesta este unul dintre cele mai mari tabu-uri ale omului modern: faptul că vezica urinară încetează să mai fie "etanşă". Dintre femeile de 40 până la 50 de ani, 25% se confruntă cu o asemenea problemă. Urologii reclamă modul greşit în care pacienţii îşi gestionează disconfortul: "Sunt persoane de vârstă mijlocie, cu experienţă de viaţă şi realizări în plan profesional - şi totuşi, suferă în tăcere, până când ajung în pragul disperării. Privesc incontinenţa ca pe un secret ruşinos. În societatea noastră contemporană, bazată pe performanţă, se presupune că fiecare individ trebuie să funcţioneze ireproşabil şi să ţină permanent totul sub control, inclusiv pe sine. O eroare!"
1. De ce sunt femeile atât de vulnerabile la afecţiunile de acest tip?
Vezica urinară poate cuprinde până la 500 mililitri de "lichid rezidual", asigurând evacuarea lui din organism la momentul oportun. Numai că, uneori, sistemul se dereglează. Potrivit statisticilor medicale, o femeie din trei are, o dată sau de mai multe ori în viaţă, o cistită - o inflamaţie la nivelul vezicii, însoţită de dureri şi senzaţii de arsură la micţiune. Responsabilă pentru această vulnerabilitate este în primul rând anatomia, explică urologii: "Uretra femeii măsoară între doi şi patru centimetri, aşadar, e foarte scurtă, comparativ cu aceea a bărbatului, care poate atinge o lungime de 25 centimetri, ceea ce o face mai rezistentă la acţiunea germenilor patogeni. Apoi, la femei uretra este plasată în imediata vecinătate a anusului, devenind astfel o poartă de intrare extrem de accesibilă pentru bacterii. Se mai adaugă şi efectul oscilaţiilor hormonale, intervenite în timpul gravidităţii, la naştere şi, mai târziu, la menopauză".
2. Când avem de-a face cu o inflamaţie a vezicii?
Cistita provoacă întotdeauna dureri. La unele paciente ea debutează brusc, anunţându-se printr-o senzaţie puternică de apăsare în zona pelvină, asemănătoare unui spasm. Alte simptome sunt usturimile la micţiune şi nevoia frecventă de a urina. Pentru a prescrie un tratament corect, medicul va avea nevoie de o analiză de laborator: o urocultură cu antibiogramă. Atunci când afecţiunea se cronicizează, cu recidive din ce în ce mai dese, va fi necesară şi o ecografie a vezicii urinare şi a rinichilor. Însă există şi femei cărora simptomele le revin la intervale scurte, de patru până la şase săptămâni, fără ca analiza să evidenţieze o infecţie microbiană. În acest caz, este vorba de o vezică hiperactivă, iar nu de una inflamată: "Vezica hiperactivă se instalează cel mai adesea insidios. Pacientele se obişnuiesc cu faptul că trebuie să meargă mai des la toaletă. Până când, la un moment dat, nu mai reuşesc să ajungă acolo la timp", deoarece vezica hiperactivă duce, în final, la incontinenţă.
3. Ce anume declanşează cistita?
[Deseori, bacteriile care o provoacă se transmit pe cale sexuală, de aceea medicii spun: "Un drum la toaletă imediat după actul sexual îndepărtează germenii din vagin şi uretră". Riscurile pot proveni şi dintr-o igienă intimă greşită, deoarece bacteriile, de regulă Escherichia coli, trec repede de la anus în vagin, după evacuarea materiilor fecale. Din acest motiv, este important ca ştergerea cu hârtie igienică să se facă întotdeauna din faţă spre spate şi nu invers. De asemenea, multe femei preocupate de o îngrijire cât mai atentă se spală minuţios, folosind tot felul de soluţii speciale. Sunt însă de preferat apa şi un săpun cu pH neutru, căci altfel există pericolul de a se distruge bacteriile lactice prietenoase şi de a fi atacată mantaua acidă de protecţie a mucoasei, dând astfel cale liberă microbilor şi fungilor.
Expunerea la temperaturi schimbătoare, predominant friguroase, şi un sistem imunitar slăbit favorizează, la rândul lor, infecţia. Cercetările ştiinţifice de ultimă oră indică încă doi factori declanşatori: bagajul genetic (ex. o mamă cu aceeaşi afecţiune) şi dezechilibrele florei intestinale. Persoanele care au frecvent probleme în urma contactului sexual ar trebui să-şi trimită şi partenerul la urolog, pentru un control. Fiindcă bărbaţii pot suferi de o inflamaţie nediagnosticată a prostatei, existând pericolul de a transmite bacteriile patogene în timpul raportului sexual. Nu în ultimul rând, vezica urinară poate avea de suferit şi din cauza traumelor psihice, mai ales a celor provocate de o relaţie tensionată: este ca şi cum organismul ar lansa indirect un "strigăt de ajutor". În asemenea situaţii, se poate apela fie la exerciţii de relaxare, fie chiar la psihoterapie. Urologii au întâlnit destule cazuri din această categorie: paciente la care simptomele au dispărut definitiv, după despărţirea de un partener cu care aveau o convieţuire dificilă.
4. Când trebuie consultat medicul?img src=1550841882_buiota_burta_rf_17sucita_1550842207.jpg][/img]
Nu de fiecare dată când vă deranjează doar o usturime uşoară. La primele semne de cistită, leacurile tradiţionale reuşesc adesea să oprească evoluţia afecţiunii spre o formă mai gravă. Vă pot ajuta o buiotă cu apă caldă, ceaiuri de plante cu efect diuretic, un analgezic (Ibuprofen) şi un aport cât mai mare de lichide. "Este important ca uretra şi vezica să beneficieze de o spălătură temeinică. Trebuie produs zilnic minimum un litru şi jumătate de urină, care să elimine bacteriile patogene", atrag atenţia medicii. Din păcate, numeroşi pacienţi fac tocmai contrariul: beau extrem de puţin. În consecinţă, fiind foarte concentrată, urina devine mult mai iritantă pentru vezică. Şi încă un sfat: când simţiţi nevoia să urinaţi (dar numai atunci!), mergeţi imediat la toaletă. Amânarea momentului când vă goliţi vezica sau oprirea jetului în timpul urinării (deseori recomandată în mod eronat) nu antrenează organul, ci îi formează deprinderi greşite. Rezultatul va fi o vezică hiperactivă, care semnalizează să fie golită chiar şi la o cantitate minimă de urină.
Consultul medical le este indicat în primul rând copiilor, apoi tuturor celor care dezvoltă forme mai complicate de cistită: femeilor gravide, diabeticilor şi persoanelor cu imunitate deficitară. Dar şi bărbaţii ar trebui să apeleze la îndrumarea unui urolog, tocmai fiindcă ei au mai rar de-a face cu infecţiile urinare. Iar dacă, după două sau trei zile de autotratament, nu se observă o ameliorare, dacă simptomele se agravează ori apare febra, prezentaţi-vă neîntârziat la un cabinet medical. O cistită netratată se poate extinde, conducând la o inflamaţie periculoasă în bazinetul renal.
5. Este întotdeauna necesar tratamentul cu antibiotice?
Când inflamaţia este cauzată de o infecţie microbiană, tratamentul cu antibiotice ajută la îndepărtarea rapidă a simptomelor. Dar, în urma administrării repetate a acestor medicamente, bacteriile dezvoltă treptat rezistenţă. De aceea, ele trebuie utilizate numai atunci când sunt indispensabile şi neapărat pe baza unei antibiograme, care să facă posibilă o terapie cu ţintă precisă. "De multe ori, pur şi simplu, nu se poate fără ele, mai ales la infecţiile grave. Însă tendinţa actuală merge în altă direcţie. Problema fundamentală pe care o avem de rezolvat este predispoziţia organismului la boală, iar aici antibioticele sunt inutile. Deci, scopul nostru este clar: le vom întrebuinţa cât mai puţin, mai ales ţinând seama de faptul că ele distrug flora intestinală, ca şi pe cea vaginală", subliniază urologii. În ultimul timp, cercetările s-au concentrat asupra modului în care inflamaţiile sunt influenţate de bacteriile ce populează intestinul şi a posibilităţilor de a echilibra şi consolida aceste colonii de microorganisme, de pildă cu ajutorul probioticelor.
6. Ce alte modalităţi de prevenţie mai există?
Pe lângă refacerea microflorei intestinale şi activarea sistemului imunitar, este foarte importantă şi întărirea musculaturii planşeului pelvin, a cărei slăbire, ca o consecinţă a naşterilor sau a unei constipaţii cronice, poate favoriza inflamaţiile şi incontinenţa. De asemenea, femeile cu o sensibilitate deosebită la frig ar trebui să-şi protejeze în permanenţă extremităţile, pentru a le păstra calde. Iar după o repriză de înot, să nu lase costumul ud să li se usuce pe corp, ci să-l schimbe imediat.
În fine, trebuie să amintim aici şi grija pentru respectarea măsurilor de igienă, deşi s-ar cuveni ca ea să fie de la sine înţeleasă. Totuşi, din discuţiile avute cu pacientele la cabinet, medicii află că unele dintre ele nu-şi spală lenjeria la o temperatură corespunzătoare (cu apa la 60oC) şi că se întâmplă să-şi refolosească tampoanele, uneori chiar dublându-le cu hârtie igienică. Nu numai că aceasta irită pielea, dar favorizează şi înmulţirea bacteriilor.
Ce se poate face contra incontinenţei?
În cazul incontinenţei de efort se pierde urină sub formă de picături, atunci când pacientul tuşeşte, strănută sau cară un obiect greu. Bărbaţii sunt mai rar afectaţi, eventual după o operaţie, însă femeile suferă frecvent de acest neajuns, provocat de slăbirea sfincterelor uretrei, de exemplu din cauza naşterilor, a constipaţiei sau a reţinerii îndelungate a urinei. Muşchii pot fi întăriţi prin antrenament şi este binevenită şi o reducere a greutăţii corporale. Există posibilitatea să se recurgă şi la alte metode, ca electrostimularea sau o intervenţie chirurgicală minim-invazivă, de repoziţionare a uretrei, prin montarea dedesubtul ei a unei bandelete (o plasă de propilenă).
Incontinenţa de imperiozitate se manifestă, dimpotrivă, prin apariţia bruscă a senzaţiei de micţiune, urmată imediat de un jet de urină. Este o afecţiune tipică pentru vârsta înaintată, însă printre factorii declanşatori se regăsesc şi bolile neurologice, tumorile şi cistitele. Terapia include administrarea unor medicamente şi antrenamentul musculaturii pelvine. De asemenea, atunci când se efectuează o cistoscopie, se poate injecta botox pentru stabilizarea muşchilor. Din păcate însă, efectul se menţine doar pe o perioadă limitată.
Un organ sensibil: vezica urinară a femeii
Exerciţii pentru musculatura planşeului pelvin
Floarea de nufăr
Culcaţi-vă pe spate, cu genunchii îndepărtaţi, şi lipiţi tălpile una de cealaltă. Îndreptaţi-vă cu totul atenţia spre zona pelvină, vizualizând acolo o floare de nufăr. Când inspiraţi, imaginaţi-vă că peretele abdominal se întinde, iar floarea de nufăr îşi desface petalele. Pe expiraţie, floarea se închide.
Eroina
În poziţia cu picioarele mult depărtate, îndoiţi genunchiul drept, retrageţi şi împingeţi în sus peretele abdominal: bazinul se ridică. Întindeţi braţele lateral şi întoarceţi privirea spre dreapta. Rămâneţi astfel un minut. Repetaţi poziţia pe partea stângă.
Copacul
Staţi drept, cu picioarele uşor depărtate. Apoi mutaţi toată greutatea corpului pe piciorul drept. Ridicaţi piciorul stâng şi sprijiniţi-i talpa pe coapsa dreaptă. Uniţi mâinile deasupra capului şi lăsaţi umerii în jos. Rămâneţi în această poziţie timp de câteva respiraţii, după care veţi repeta exerciţiul, schimbând piciorul de sprijin.
Triunghiul
Aşezaţi-vă pe două cărţi puse una peste alta. Din această postură, legănaţi bazinul în stânga şi în dreapta, în faţă şi în spate. Alungiţi-vă coloana. Rotiţi trunchiul şi respiraţi calm.
Remedii naturale şi câteva sfaturi
În cistitele mai uşoare, apelaţi cu încredere la plantele medicinale, care pot întări pereţii vezicii, împiedicând fixarea bacteriilor. Modalitatea optimă de administrare este infuzia, deoarece ea combină aportul sporit de lichide cu acţiunea terapeutică. Schema propusă de fitoterapeuţi arată astfel: în cursul dimineţii se face o spălătură internă cu lichid din abundenţă, iar după-amiaza şi seara se dezinfectează urina. Aceasta înseamnă că, în prima parte a zilei, trebuie să beţi minimum un litru de ceai preparat din plante, cu efect diuretic, cum ar fi o cominaţie de coada-calului, păpădie şi pir, eventual adăugând şi splinuţă sau osul-iepurelui. Pentru dezinfectarea urinei aveţi nevoie de plante care conţin substanţe cu acţiune bactericidă, ca hreanul sau strugurii-ursului. Cine doreşte să-şi asigure protecţie pentru o perioadă mai lungă, poate folosi un amestec de rozmarin, leuştean şi ţintaură.
Deosebit de utile s-au dovedit suplimentele cu D-Manoza (se găsesc în farmacii). Aceasta este o monozaharidă, respectiv un tip de zahăr cu o structură asemănătoare cu a glucozei, care intră în fluxul sangvin, ajunge odată cu el în rinichi, iar apoi se elimină prin urină. Ea nu omoară bacteriile, ci le înfăşoară într-un înveliş care le modifică forma şi le împiedică să adere la mucoasa tractului urinar, facilitând astfel evacuarea lor pe cale naturală. Întrucât nu acţionează ca un antibiotic, Manoza nu afectează în nici un fel flora intestinală şi nici nu pune bacteriile în situaţia de a deveni rezistente la tratamentul alopat, ceea ce reprezintă un mare avantaj. Substanţa se găseşte şi într-o serie de fructe şi legume, de exemplu în mere, portocale, piersici, broccoli, fasole verde şi mai ales în merişoare (fructe şi suc). Merişoarele conţin în plus şi flavonoidul numit proantocianidină. Cercetătorii au constatat că 40 mg de proantocianidină, luate zilnic împreună cu Manoza, asigură o profilaxie eficientă. De aceea, unele dintre preparatele existente pe piaţă asociază Manoza cu extractul de merişor.
Aciditatea urinei inhibă proliferarea bacteriilor, un efect care se poate obţine cu hibiscus ori propolis.
Dacă mâncaţi multe alimente lipsite de fibre, cum sunt produsele din făină albă, aceasta va favoriza constipaţia, iar efortul depus la defecaţie va face să crească presiunea în interiorul abdomenului, slăbind ţesuturile. Vă va fi de folos să ţineţi un jurnal al micţiunilor: un caiet în care să notaţi de câte ori aţi fost la toaletă, ce aţi mâncat, ce aţi băut şi dacă aţi fost stresaţi.
O soluţie idelă este refacerea florei intestinale cu ajutorul culturilor de bacterii lactice. Ele restabilesc şi echilibrul microflorei vaginului.
Atenţie: lenjeria cu efect modelator, întrebuinţată de unele femei pentru a-şi pune în valoare silueta, exercită o presiune enormă asupra vezicii. Dacă veţi amâna din cauza ei şi mersul la toaletă, riscaţi o incontinenţă de stres.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
