Era sâmbătă după amiază, şi prin ferestrele largi ale bisericii soarele strecura înăuntru raze din aur topit. Părintele Ioan Cornea slujea Acatistul lui Iisus, iar frumuseţea imnului, vechi de veacuri, m-a îngenuncheat cât ai clipi din ochi - "Iisuse, puterea cea nebiruită;/ Iisuse, mila cea fără de sfârşit;/ Iisuse, frumuseţea cea prealuminată;/ Iisuse, dragostea cea nebiruită;/ Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;/ Iisuse, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". Atunci am simţit pentru prima oară că Mântuitorul este, aşa cum spunea acatistul, "dulceaţa inimilor noastre" şi că, odată ce ai gustat din El, rămâi însetat toată viaţa şi vei umbla să te astâmperi revenind mereu la biserică.
Până într-acea după amiază, eu îl căutasem pe Dumnezeu pe toate cărările oamenilor. Făcusem yoga, meditam, mă rugam în singurătatea camerei mele. Dar atunci, în seara aceea binecuvântată a sfârşitului adolescenţei mele, când m-am hotărât, în sfârşit, să trec pragul bisericii în care fusesem botezat, am înţeles că acasă Îl caut eu pe Dumnezeu, în vreme ce în biserică, mă caută El pe mine. De găsit nu mă găseşte totdeauna, pentru că de multe ori vin spre El cu mintea risipită de povara grijilor de peste zi, încărcat ca un asin de probleme deşarte, dar e sigur că El vine negreşit. Mai ales duminica, mi se arată în mireasma tămâiei şi frumuseţea cântărilor, în "stindardele" de lumină răspândite de candele şi de lumânâri, în acea fărâmă de liturghie când Darurile se prefac, la rugăciunea preotului, în carne şi sânge, şi Iisus trece dintr-o lume în alta. Vine după mine, vine după noi, iar prefacerea lui îmi sfinţeşte timpul şi face din duminică o sărbătoare necontenită. Zilele au doar orar, se împart numai în minute şi în secunde, dar duminica e o regină a veşniciei, e ziua în care Hristos s-a ridicat din morţi, ziua în care El coboară în lume, iar eu merg să îl întâlnesc şi să-i dăruiesc, mereu şi mereu, inima. Doar boala sau străinătatea m-au ţinut până acum departe. De aceea nu pot să fiu plecat din ţară prea mult. Pentru mine, bucuria e locul în care se aud clopotele bătând pentru liturghie. Nu le-aş da pentru nimic în lume.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
