Când natura o ia razna

Păduri din plastic

Pădurile din copaci artificiali ar putea împiedica deşertificarea multor zone de pe pământ. Ele nu ar permite ca temperatura globală să crească cu mai mult de două grade faţă de media nor­mală. Făcuţi din răşini plastice, copacii ar fi prevă­zuţi cu nişte dis­pozitive ce seamănă cu frunzele, ar reţine carbo­nul din aer şi l-ar depozita la baza trunchiu­lui. Pasul următor ar fi ca aceşti copaci arti­fi­ciali, care "ar mânca" dioxidul de carbon din atmosferă şi l-ar trans­forma în oxigen, să fie dotaţi cu panouri solare, ce ar asi­gura şi ilumi­narea pe timp de noapte a ora­şelor. Există deocam­dată un singur impediment pentru ca asemenea teorii să fie puse în practică: pre­ţul uriaş al unui asemenea copac artificial. Nu e oare mai simplu să avem grijă de pădurile care încă mai trăiesc? Nu e mai uşor de plantat copaci na­turali pe toate dealurile lăsate pustii de exploa­ta­rea necontrolată a lemnu­lui?

Ploşniţa şi curăţenia

Ploşniţa verde a tomatelor (Nezara viridula), ori­­ginară tocmai din Africa, a ajuns, începând cu anul 2010, şi în România. A fost mai întâi observată în partea de vest a ţării (în Arad), dar începând cu anul 2016, prezenţa ei a fost semnalată şi în Bucu­reşti şi în judeţele limitrofe Capitalei, iar datorită încălzirii generale a climei sunt şanse mari să se răs­pân­deas­că şi în alte zone. Este un dăunător care se combate foarte greu pe cale chi­mică şi atacă mai ales roşiile, vinetele, ardeii, dar şi pomii fruc­tiferi, făcând pa­gu­be foarte mari. Rezis­tenţa acestei in­secte la trata­mentele chimice se dato­rează faptu­lui că îşi păs­trează cu mare atenţie curăţenia corpului. Pe lângă faptul că în organismul ei există nişte en­zime care anihilează insecticidele, picioa­rele îi sunt prevăzute cu nişte perişori cu care îşi curăţă foarte, foarte bine, de substanţele toxice, aripile şi, mai ales, an­tenele.

Balenele şi poluarea fonică

Delfinii şi balenele sunt stresaţi de zgomotele bărcilor cu motor şi ale sonarelor folosite de sub­marine, nave de pescuit sau nave militare. Semna­lele emise de ele sperie şi dezorientează animalele marine care ies mult prea ra­pid la suprafaţa apei ca să respire şi su­feră de feno­menul de de­com­presie bruscă (când se trece prea rapid de la presiu­nea mare din adâncul mării, la presiunea de la suprafaţa a­pei). Se pare că aceasta ar fi explicaţia "sinuciderii în ma­să", a eşuării de zeci de balene şi delfini pe nisi­pu­rile plajelor: neputinţa lor de a se adapta la stresul provocat de zgomote. Poluarea sonoră este o mare ameninţare pentru viaţa multor specii de ani­male, pentru că le aduce modificări de comporta­ment care pot ajunge chiar la moarte, prin incapaci­tatea de a se hrăni sau de a se apăra de prădători.

Liliecii şi liniştea

Ca să trăiască, şi liliecii au nevoie de linişte. Sin­gurele mamifere zburătoare sunt expuse la pericolul de a nu-şi mai putea găsi hrana atunci când în me­diul în care trăiesc apar zgomote intense şi repetate. Gălăgia exterioară, precum cea făcută de maşini, fabrici, avioane, sirene etc. le poate afecta funcţiile vitale. Prin anumite sunete, animalele îşi anunţă unele altora zone cu hrană abundentă, eventuale pe­ri­cole sau interesul pentru împerechere. Mai mult decât atât, liliecii pot localiza insectele cu care se hrănesc şi pe care le găsesc pe întuneric dato­rită auzului lor fin. Mamele-lilieci fac câte un singur pui pe an pe care îl locali­zează cu uşurinţă, tocmai da­torită su­netelor pe care acesta le scoate. Liniştea este, deci, vitală pentru aceste animale nocturne, care pe cât sunt de dizgraţioa­se, pe-atât sunt de folo­sitoare, prin eli­minarea unor insecte supărătoare, dar şi prin faptul că excrementele lor, numite guano, sunt printre cele mai eficiente şi mai scumpe îngră­şăminte naturale ale solului.