Un scop care nu a fost promovat în programul electoral al coaliţiei celor două formaţiuni. Oricine reciteşte acest proiect pentru guvernare, extrem de generos cu bugetarii şi pensionarii României, va constata că el conţine puţine referinţe la sistemul juridic al ţării şi chiar şi acestea au un caracter benign, privind mai degrabă armonizarea normelor în vigoare, cu cele în funcţiune în UE. Din această perspectivă, programul electoral al alianţei PSD-ALDE părea a fi încă un pas spre integrarea deplină a României în Uniunea la care a aderat de bună voie. "Armonizarea" de care făcea zicere respectivul program ar fi avut drept consecinţe ridicarea MCV-ului (prin care se vizează uniformizarea normelor Justiţiei în ansamblul UE) şi admiterea în "spaţiul Schengen". Programul a fost, desigur criticat de specialiştii în economie, care l-au socotit nerealist, promisiunile - mult prea generoase - fiind greu de îndeplinit, dar el a fost votat cu entuziasm de cetăţenii afectaţi de precaritatea vieţii din "teritoriul mioritic". Niciun votant nu a realizat că toate măsurile economice excepţionale erau doar de faţadă, trebuind să faciliteze victoria în alegeri şi accesul la guvernare. Abia instalaţi la putere, liderii grupării PSD-ALDE au luat o decizie care nu era în program, schimbarea codurilor Justiţiei prin "celebra OUG 13 - noaptea, ca hoţii". Prin modificarea codurilor în cauză, liderii alianţei şi clienţii lor, toţi cu probleme juridice, erau "albiţi", putând să preia direct şi nominal conducerea ţării. Promisiunile economice ar fi urmat să fie, din varii motive, amendate şi "adaptate" pe un fond propagandistic intens. Odată cucerită puterea, şefii justiţiabili ai alianţei "ar fi făcut totul" (prin capturarea instituţiilor statului) să nu o mai piardă.
Reacţia societăţii civile şi presiunile internaţionale (îndeosebi din UE şi NATO, organizaţii din care România face parte) au făcut ca "lovitura" să eşueze. Ea a demonstrat însă că "programul de guvernare" al PSD-ALDE s-a bazat, de la început, pe o minciună. După eşec, coaliţia a optat forţat pentru "calea lentă" a ocupării treptate a instituţiilor statului, în special a celor juridice, sub o acoperire propagandistică extinsă. Au fost schimbate atât metodele, cât şi "instrumentele". În locul unor OUG strecurate discret în sistem, s-a trecut la legiferarea parlamentară, iar slujbaşii primitivi şi brutali, gen Florin Iordache, au fost înlocuiţi în executiv de "catifelaţi" precum felinul şi "subtilul" Tudorel Toader. Obiectivul, care - repet - nu era cuprins în programul electoral, a rămas acelaşi: onorabilizarea şefilor şi eliberarea clienţilor acestora de "teroarea Justiţiei". Nu voi analiza aici consecinţele pentru economia reală ale obligaţiei de a aplica promisiunile din domeniu conţinute de acest program. Guvernanţii trebuiau să facă ceva în această direcţie, chiar cu preţul amanetării viitorului economic al ţării, pentru că, altfel, scopul lor ascuns ("albirea" personală şi capturarea definitivă a statului) ar fi devenit vizibil de la o poştă. Efectele aplicării nerealistelor promisiuni economice au început deja să se simtă. Ceea ce vreau să subliniez acum este altceva. Atât încercarea de a modifica dintr-o lovitură echilibrul puterilor în stat (similară cu cea pusă la cale tot de către PSD, în 2012, sub guvernarea Ponta), cât şi asediul - inevitabil lung - început după eşecul ei, dezvăluie faptul că politicienii PSD-ALDE (dar şi alţii "răspândiţi" în opoziţie) dau dovadă nu numai de un egoism feroce (patriotismul fiind - pentru ei - un simplu pretext), ci şi de un oportunism miop, fiind incapabili să sesizeze pe termen lung consecinţele propriilor acte. Brutale sau "subtile", deciziile guvernanţilor provoacă, atunci când nu se aşteaptă, efecte perverse, ce le dărâmă toate planurile, le marchează chipul hidos pentru Istorie.
Să exemplificăm. Atunci când încă stăpânea totul, iar Justiţia era "preş la picioarele sale" (în timpul ultimului mandat prezidenţial al lui Ion Iliescu), PSD-ul a modificat, cu "dedicaţie", durata exercitării şefiei de stat, de la patru la cinci ani. El voia să-i asigure lui Adrian Năstase, liderul său de atunci, un mandat mai lung, pentru aşezarea "temeinică şi definitivă" a dominaţiei asupra ţării. A câştigat Traian Băsescu, iar Năstase s-a prăbuşit în derizoriu şi corupţia lui a fost dezvăluită. Există nenumărate cazuri în care oportunismul conjunctural şi miopia politică a politicienilor au vădit asemenea lipsă de perspectivă în înţelegerea dinamicii evenimentelor. Să analizăm ipoteza unei victorii la "prezidenţiale" a lui Liviu Dragnea, dacă operaţiunea de "albire" ar reuşi. "Tăticul" PSD-ului ar prelua o funcţie practic golită de conţinut, pentru că, în bătălia de peste doi ani cu instituţiile independente ale statului, ciracii săi din Parlament, CCR şi Guvern au avut grijă să taie aproape toate atribuţiile executive ale Preşedinţiei. Va accepta "omnipotentul" lider, aspirant pe faţă la dictatura personală, să fie la cheremul unui executiv din care marionete ca Viorica Dăncilă vor dispărea, sau la mâna unui Parlament cu o altă majoritate decât cea actuală? Românul are o zicere: "Unde dai şi unde crapă". Şi tot românul ştie că "minciuna are picioare scurte". Este cazul acelui "manevrier" PSD-isto-ALDE-ist, Tudorel Toader, servitorul "infailibil" (crede el) al stăpânilor lui partinici. Ministrul "blindat cu regulamente" al Justiţiei a dat-o afară, în bătălia "dragnistă" pentru ocuparea instituţiilor statului, pe Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA şi "spaima corupţilor". Argumentele sale "subtile" au fost demolate atât de experţii români în Drept, cât şi de juriştii europeni (inclusiv Comisia de la Veneţia). D-na Kovesi a fost propusă, cu mari şanse, în Parlamentul UE, să devină primul procuror al Parchetului European. Tudorel a crezut că minciunile lui, specifice "dublului standard" PSD-isto-ALDE-ist, vor fi acceptate în Consiliul şi Parlamentul UE, unde "s-a dus cu pâra". Ministrul îi acuza, mai înainte, pe europarlamentarii români care, la Bruxelles, criticau "guvernul Dragnea-Dăncilă", de lipsă de patriotism. După o astfel de logică, de tipul "rufelor murdare spălate în familie", el este tocmai în această situaţie. Tudorel s-a compromis, ca şi stăpânii lui, definitiv. Alegătorii simt deja că o astfel de clasă politică este nocivă pentru ţară. Reprezentanţii ei vor ţine însă cu dinţii de poziţiile pe care le-au cucerit. Un vot masiv împotriva lor ar putea însă schimba situaţia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
