De ce pleacă românii din ţară? Prof. dr. RADU BALTASIU

Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

"Este o catastrofă ce se întâmplă în România"

România se goleşte cu o viteză de 600 de oameni pe zi. Asta înseamnă că la fie­care trei minute, un compatriot de-al nos­­tru va pleca spre alte zări, foarte probabil de­finitiv. În fiecare an pierdem cam 200.000 de oa­meni, populaţie echivalentă cu a unui mare oraş, pre­cum Ploieştiul, de pildă. Această tragedie na­ţională nu are echivalent în istoria ţării. Din pă­cate, se vor­beş­te de ea prea puţin.
Am ales să analizăm acest fenomen, împreună cu un sociolog pe care emigraţia nu îl preocupă doar la nivel academic, ci este, dincolo de toate ran­gurile sale univer­sitare, un patriot: domnul prof. dr. Radu Bal­tasiu.

"Suntem pe primul loc în Europa la emigrări"

- România ocupă un ruşinos loc de frunte pe lista ţărilor lovite grav de hemoragia emigraţiei propriei populaţii, pe care nimeni nu încearcă să o oprească. Va rămâne ţara fără locuitori?

- Este o catastrofă ce se întâmplă. O problemă existenţială, umană, care nu este percepută ca atare de cei aleşi să ne reprezinte. Pentru ei, fenomenul aproape că nu există, mass media şi instituţiile abi­litate ale statului nu îşi pun mai deloc această pro­blemă sau o pun pe dos, alegând să prezinte avan­tajele emigrării. Cei care au tras până acum un sem­nal de alarmă sunt o minoritate, un grup ignorat, deşi e prima dată în istoria acestei ţări când locui­torii ei simt că nu au un loc în România. De aceea pleacă, şi o fac într-o proporţie enormă. După da­tele ONU, suntem pe primul loc în Europa şi pe lo­cul trei în lume, după Siria. De la noi a plecat, con­form datelor oficiale, peste 15% din populaţie, adi­că 3,4 milioane de oameni. Statisticile UE discută însă despre 20%! Dar există estimări neoficiale, care in­dică numai în Italia o populaţie românească de pes­te 2 milioane de oameni, la care se adaugă Spa­nia, cu tot atâţia, apoi Marea Britanie, Irlanda şi Ger­­mania. Asta, în vreme ce site-urile instituţiilor sta­tului român publică cifre ridicol de mici, unele vor­bind doar de sute de mii de români emigraţi după 1989! În ce mă priveşte, eu estimez că apro­xi­mativ ju­mă­tate din forţa de muncă a României a plecat din ţară, adică în jur de 4,5 milioane de oameni, dacă nu mai mult.

"Zona cea mai afectată de emigraţie este Moldova"

- Care sunt zonele ţării cele mai afectate de emigraţie?

- Noi avem două tipuri de emigraţie, care au avut un impact diferit asupra României, pentru că avem două tipuri de sărăcie. Cea mai gravă este sărăcia absolută, în care nu poţi la modul obiectiv să trăieşti. Mai avem însă şi sărăcia relativă, care înseamnă că te consideri sărac în raport cu alţii, iar aici nu intră neapărat banii, ci un anume mod de a trăi al celuilalt, în cazul nostru, al cetăţeanului oc­cidental, al "modelului". Prima sărăcie este răspân­dită mai ales în judeţele Moldovei, zona cea mai afectată de emigraţie din toată România. Acolo, aş îndrăzni să spun că sărăcia este o problemă de siguranţă naţională. Gândiţi-vă că sunt localităţi din judeţe precum Bacăul, care nici nu este cel mai sărac din Moldova, unde ponderea celor care au ple­cat ajunge la 80% din masa populaţiei apte de muncă. În Neamţ, ponderea celor emigraţi din forţa de muncă salarială este de peste 93%, în Vaslui şi Vrancea, de circa 70%. Avem apoi o a doua ca­te­gorie de judeţe afectate de emigraţie, dar nu în ase­menea grad ca primele. Aici intră, paradoxal, şi Bucu­reştiul, care este sin­gu­ra zonă a ţării care are o medie a PIB-ului şi a ve­niturilor pe gospodărie peste media Uniunii Eu­ro­pene, dar şi o emigraţie de 10% (pondere în mun­ca salarială). Alături de el mai sunt şi alte judeţe bo­gate, precum Braşovul, de pildă, care are şi el în jur de 29% emigraţie, sau Clujul, cu 24% pondere plecaţi în străinătate, în forţa de muncă salarială. Aceştia sunt români care au din ce trăi, dar sunt foar­te nemulţumiţi de cât de dezorganizată este viaţa în România şi asta nu din vina lor, ci din vina unora pe care ei îi percep ca fiind incompetenţi sau nepotriviţi pentru slujbele pe care le ocupă. Aceeaşi problemă o au toţi ro­mâ­nii care emigrează din a doua categorie: siste­mul! Sistemul de organizare a muncii, de organi­zare a oraşului, de organizare a educaţiei, de orga­ni­zare a ţării, până la urmă. La slujbele lor, bune, în ma­jo­ritate, au de-a face cu o situaţie materială normală, dar când îşi părăsesc biroul, nimeresc în haos şi atunci îşi iau lumea în cap, ceea ce e o ca­tas­trofă antropologică. Noi socotim această emigra­ţie doar din perspectiva unor pierderi economice, dar si­tuaţia este mult mai profundă, pentru că un om care nu îşi mai găseşte locul în ţara lui ajunge, până la ur­mă, la psiholog. Aşa se explică şi deficitul de ci­vi­litate pe care îl avem, dincolo de faptul că unii nu au cei şap­te ani de acasă. Suntem mereu ner­voşi, în trafic, la coadă, pe stradă, oriunde. Pen­tru că nu ne mai gă­sim locul în propria ţară, deşi ne facem trea­ba, mun­cim, mulţi dintre noi avem mai multe sluj­be. Şi atunci plecăm, cei care nu suntem în si­tuaţia sărăciei ab­so­lute, pentru a ne găsi liniştea în străinătate. Aici in­ter­vine o altă discuţie. Per­so­nal, nu cred deloc că acolo îşi găsesc toţi românii li­niştea, pentru că, până la ur­mă, şi occidentalii tră­iesc în teroarea istoriei, fie­care clipă le este mă­su­rată, dar măcar au satisfacţia unei vieţi predictibile.

- Cum de ţările din jur, foste comuniste şi ele, nu au avut parte de o asemenea migraţie? Săraci sunt şi vecinii bulgari, ba chiar şi ungurii şi po­lonezii. Pleacă şi ei în Occident, dar nu într-un număr la fel de mare ca noi.

- Cred că explicaţia o găsim în cele două tipuri de comunism pe care le-au traversat societăţile noas­tre. Ţările vecine nu au avut un grad de co­lec­ti­vi­zare ca al nostru. La ei au exis­tat mai mulţi pro­prie­tari, inclusiv mici întreprin­deri cu ini­ţiativă parti­cu­lară, şi atunci, cetăţenii lor au avut un mic spaţiu în care să fie ei înşişi. În Ro­mânia, a fost aplicată una dintre cele mai dure for­me de co­mu­ni­zare, în care economia particulară a dis­părut aproa­­pe cu desăvârşire. Să nu uităm că principala victimă a co­munismului a fost ţăranul. Şi e normal ca, după ce mentalul colectiv este com­pri­mat ani de-a rân­dul, atunci când este decom­pri­mat şi lăsat fără în­dru­ma­re, să se ducă unde vede cu ochii.

"Mai există oameni cărora le pasă"

- Credeţi că se mai poate face ceva cu această emigraţie? O putem stopa sau, caz foarte fericit, o putem inversa?

- Eu cred că da. Întotdeauna există un viitor, dacă îţi păstrezi credinţa. Cred că cel puţin unul din zece români are o conştiinţă civică, oameni că­rora le pasă, pur şi simplu, de cetate, care sunt pa­trioţi. Ei sunt minoritatea tăcută şi rezerva noastră de viitor real. Ei sunt stocul de reproducere al na­ţiunii şi nu mă refer aici la reproducerea biologică. O so­cietate nu se reproduce doar făcând copii, deşi acest lu­cru este foarte important. O societate se re­pro­du­ce prin anumite trăsături culturale, prin limbă, obi­ceiuri şi credinţă, prin ceea ce îi este ei propriu. În­să, pentru a face acest lucru, are nevoie şi de aju­to­rul statului. La noi, statul ar putea să in­fluenţeze aceas­tă emigraţie masivă. Ar fi însă ne­voie de po­li­tici care să ţintească, în primul rând, să­răcia ab­so­­lută din Moldova şi, fapt mai puţin dis­cutat, pe cea din Covasna-Harghita, care e o zonă la fel de să­­­­­racă. În primul rând, aceste zone ar trebui urgent re­­vascularizate. Din acest punct de vedere, o au­to­stra­dă care să lege Transilvania de Moldova e vi­tală. În al doilea rând, ar trebui să încurajăm antre­pre­noriatul de acolo, printr-o politică fiscală spe­cială zonelor foarte sărace. Apoi, ar fi nevoie de o po­litică dedicată acestor tineri talentaţi, care nu pleacă pentru că nu au bani destui şi care sunt foarte efi­cienţi din punct de vedere economic, dar au ne­voie şi de un spaţiu adecvat, de o societate în care să poată trăi. Aici cred că ar trebui început cu admi­nistraţia marilor oraşe. Şi cred că ar trebui început cu lucrurile simple - fă-le parcări, astupă gropile din asfalt, oferă-le un transport public de­cent. De­sigur, pentru toa­te aceste schimbări am avea ne­vo­ie, cred eu, şi de o schimbare la nivel intelectual.

"Dacă ai o identitate naţională, oamenii nu mai pleacă atât de uşor în alte ţări"

- Ce legătură au intelectualii cu emigraţia şi cu economia?

- Există o legătură directă între emigraţie şi sen­timentul de respect faţă de identi­tatea ta naţională. Dacă ai o iden­titate na­ţio­nală, atunci oa­menii nu mai pleacă atât de uşor în al­te ţări. Chiar dacă lu­crurile nu merg bine, dacă le este respectată iden­ti­tatea, rămân dacă simt că au pentru ce rămâne. Poa­te că româ­nii ar rămâne în ţară dacă ar avea un orizont în care să creadă. Sau dacă ar pleca, poate că s-ar reîntoarce. Aşadar, hai­deţi să le dăm oa­me­ni­lor un orizont, să rea­bilităm ideea de românism. Înţeleg prin românism dra­gostea de patrie, în­mănuncheată în diverse acţiuni siste­ma­tice, făcute la nivelul întregii ţări, până la sate, pe care să le ri­dici. Or, la noi, ţara este deni­gra­tă siste­matic, şi nu de oamenii simpli. Chiar sta­tul român finan­ţea­ză entităţi care îi sapă existenţa. Sunt organizaţii ca­­re trăiesc pe bani publici şi nu produc decât bălă­cărirea sentimentului naţional! Cum să progresezi, dacă tu terfeleşti identitatea ta na­­ţio­na­lă, sinele tău? Apoi, o elită intelectuală poate să te ajute inclusiv din punct de vedere eco­nomic, tra­sând un plan de viitor, fixând nişte ţinte care să de­vină idealuri sau scopuri colective. La noi, în anii 20 ai secolului tre­cut, existau echipe de studenţi de la actuala Aca­de­mie de Ştiinţe Eco­nomice şi de la Universitate care tipăreau broşuri cu sfaturi eco­nomice pentru ţărani şi pe care le răspândeau apoi prin sate. Toate aceste mişcări economice au pro­venit dintr-o doctrină gândită de in­te­lec­tuali. Aşa­dar, am avea nevoie de o intelec­tua­litate care să se lupte pentru interesul naţional al României.