Gimnastica era la înălţime, în handbal eram profesori, la atletism nu era generaţie care să nu ţină sus ştacheta, iar la fotbal am ajuns în elită, chiar înainte de Revoluţie. Generaţia lui Gică Hagi a fost ultima care ne-a scos în stradă, după meciurile memorabile de la Mondialul american din 1994. Am luat-o apoi la vale, nu doar la fotbal, ci la toate disciplinele. Mare lucru dacă vom obţine una-două medalii de aur, la viitoarele Jocuri Olimpice, în 2020, la Tokyo...
Şi totuşi, în toată penuria aceasta de rezultate, frumoasa echipă feminină de tenis a României ne-a făcut, zilele trecute, o uriaşă bucurie. Cu Simona Halep în frunte, Mihaela Buzărnescu, Irina Begu, Monica Niculescu şi Ana Bogdan au învins Cehia, campioana mondială en-titre, chiar la ea acasă, şi s-au calificat în semifinalele Cupei FED. Într-un sport cât se poate de individualist, unde fiecare îşi vede de interesul propriu şi de premiile grase de la marile turnee, fetele noastre au demonstrat că sunt o echipă adevărată, mai cu seamă în meciul decisiv, unde Monica şi Irina au învins, dramatic, cea mai bună echipă de dublu a lumii. A fost o victorie a ambiţiei, contrar calculelor hârtiei, în faţa unei naţiuni care a câştigat de mai multe ori această competiţie în ultimul deceniu! O victorie care nu ar fi fost posibilă, recunoşteau fetele imediat după meci, fără inspiraţia venită din tribune, unde câteva sute de români dezlănţuiţi au făcut ca Halep şi colegele ei să se simtă ca şi cum ar fi jucat pe teren propriu. Energica galerie românească apărută la Ostrava, într-un orăşel de provicie din Cehia, a fost o surpriză pentru toată lumea. Şi mai surprinzătoare a fost persoana care şi-a asumat rolul de lider de galerie, nimeni altul decât primarul Clujului, Emil Boc. Suporter înfocat al echipei de FED Cup, Boc a strâns o gaşcă mare de prieteni amatori de tenis, a închiriat un autocar şi a pornit spre Ostrava. Bine organizată, îmbrăcată în galben din cap până în picioare, ca să poate fi reperată de fete în tribune, cu streguleţe tricolore, galeria lui Boc le-a purtat spre victorie pe fete, într-un maraton de tenis de peste 8 ore, în care primarul Clujului a bătut fără întrerupere la tobă. Imaginile cu "omul cu toba" de la Ostrava au făcut imediat înconjurul lumii, şi mulţi politruci de pe la noi s-au ofuscat că n-au avut ei ideea lui Boc, să-şi facă un pic de imagine. Aici am ajuns: e atâta falsitate în lumea noastră politică, încât suspectăm de interese de promovare până şi cele mai naturale gesturi. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi înlocuiţi-l pe "omul cu toba" cu orice alt politician român: pur şi simplu, nimeni n-ar fi din acel film. Nimeni n-ar avea - nu doar naturaleţea lui Boc, ci nici entuziasmul acela contagios, care le-a ajutat atât de mult pe fetele noastre. De altfel, e limpede că Boc nu s-a dus la Ostrava să facă vreun exerciţiu de imagine: e atât de popular la Cluj, că are asigurat mandatul de primar pe 20 de ani înainte! Prezenţa lui acolo a fost, pur şi simplu, un gest de patriotism, tot mai greu de găsit în lumea atât de coruptă a politicii de la noi. De gesturi din astea, normale, şi ataşante, de oameni normali, pozitivi, avem nevoie la fel de mare, ca de victoria tenisului românesc de la Ostrava, care ne ţin sus moralul şi ne redau încrederea în noi...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
