Gimnastica era la înălțime, în handbal eram profesori, la atletism nu era generație care să nu țină sus ștacheta, iar la fotbal am ajuns în elită, chiar înainte de Revoluție. Generația lui Gică Hagi a fost ultima care ne-a scos în stradă, după meciurile memorabile de la Mondialul american din 1994. Am luat-o apoi la vale, nu doar la fotbal, ci la toate disciplinele. Mare lucru dacă vom obține una-două medalii de aur, la viitoarele Jocuri Olimpice, în 2020, la Tokyo...
Și totuși, în toată penuria aceasta de rezultate, frumoasa echipă feminină de tenis a României ne-a făcut, zilele trecute, o uriașă bucurie. Cu Simona Halep în frunte, Mihaela Buzărnescu, Irina Begu, Monica Niculescu și Ana Bogdan au învins Cehia, campioana mondială en-titre, chiar la ea acasă, și s-au calificat în semifinalele Cupei FED. Într-un sport cât se poate de individualist, unde fiecare își vede de interesul propriu și de premiile grase de la marile turnee, fetele noastre au demonstrat că sunt o echipă adevărată, mai cu seamă în meciul decisiv, unde Monica și Irina au învins, dramatic, cea mai bună echipă de dublu a lumii. A fost o victorie a ambiției, contrar calculelor hârtiei, în fața unei națiuni care a câștigat de mai multe ori această competiție în ultimul deceniu! O victorie care nu ar fi fost posibilă, recunoșteau fetele imediat după meci, fără inspirația venită din tribune, unde câteva sute de români dezlănțuiți au făcut ca Halep și colegele ei să se simtă ca și cum ar fi jucat pe teren propriu. Energica galerie românească apărută la Ostrava, într-un orășel de provicie din Cehia, a fost o surpriză pentru toată lumea. Și mai surprinzătoare a fost persoana care și-a asumat rolul de lider de galerie, nimeni altul decât primarul Clujului, Emil Boc. Suporter înfocat al echipei de FED Cup, Boc a strâns o gașcă mare de prieteni amatori de tenis, a închiriat un autocar și a pornit spre Ostrava. Bine organizată, îmbrăcată în galben din cap până în picioare, ca să poate fi reperată de fete în tribune, cu stregulețe tricolore, galeria lui Boc le-a purtat spre victorie pe fete, într-un maraton de tenis de peste 8 ore, în care primarul Clujului a bătut fără întrerupere la tobă. Imaginile cu "omul cu toba" de la Ostrava au făcut imediat înconjurul lumii, și mulți politruci de pe la noi s-au ofuscat că n-au avut ei ideea lui Boc, să-și facă un pic de imagine. Aici am ajuns: e atâta falsitate în lumea noastră politică, încât suspectăm de interese de promovare până și cele mai naturale gesturi. Faceți un exercițiu de imaginație și înlocuiți-l pe "omul cu toba" cu orice alt politician român: pur și simplu, nimeni n-ar fi din acel film. Nimeni n-ar avea - nu doar naturalețea lui Boc, ci nici entuziasmul acela contagios, care le-a ajutat atât de mult pe fetele noastre. De altfel, e limpede că Boc nu s-a dus la Ostrava să facă vreun exercițiu de imagine: e atât de popular la Cluj, că are asigurat mandatul de primar pe 20 de ani înainte! Prezența lui acolo a fost, pur și simplu, un gest de patriotism, tot mai greu de găsit în lumea atât de coruptă a politicii de la noi. De gesturi din astea, normale, și atașante, de oameni normali, pozitivi, avem nevoie la fel de mare, ca de victoria tenisului românesc de la Ostrava, care ne țin sus moralul și ne redau încrederea în noi...