Când premierul Dăncilă vorbeşte de "negaţionalism" sau de "combaterea Holocaustului" (ca să pomenim doar două dintre "perlele" în care a devenit specialistă), când ministrul Daea - cel cu "Auschwitz-ul porcilor" - perorează despre piscinele din România, în care se scaldă cormoranii, când alt ministru nu ştie nici măcar să-şi citească linear şi coerent discursul scris de acasă, nu poţi să nu te întrebi cine a construit acest panopticum care se numeşte "guvernul de la Bucureşti". Pe lângă efectele de un comic absurd, care fac de râs ţara ce a produs asemenea specimene, bâlciul "spectacolelor" date de reprezentanţii puterii din România în Parlamentul european are, în interiorul ţării, şi o consecinţă diversionistă. Fascinaţi de aventurile din serialul "Ce-a mai făcut Veorica?", cetăţenii nu au băgat de seamă că, treptat, economia românească - zburdând, după aprecierile "experţilor guvernamentali", la cele mai înalte ritmuri de creştere din UE, intră într-o perioadă de declin, cu consecinţe devastatoare pentru ansamblul comunităţii. Primul semn, clar vizibil, pentru întreprinzătorii ce alimentează "motoarele" economiei prin producţia pe care o oferă pieţei, este deprecierea monedei naţionale. De mai multe săptămâni, leul este în scădere continuă faţă de euro, dar şi faţă de alte valute. Inflaţia, ce devine tot mai accelerată, tinzând ca pe termen scurt să atingă nivelul de 5 lei pentru un euro, indică un curs primejdios al economiei, care va face ca toate creşterile de salarii şi pensii cu care se laudă guvernanţii să se transforme în "apă de ploaie". De doi ani, guvernarea PSD-ALDE nu a făcut nimic pentru a asigura o creştere reală a economiei prin investiţii în infrastructura comunicaţională, a domeniilor sănătăţii ori învăţământului, bazându-se doar pe stimularea creşterii consumului, ca urmare a măririlor de salarii şi pensii. Fără acoperire în producţia internă, aceste măriri au dus la sporirea importurilor şi, în consecinţă, la exportul de fonduri pentru realizarea ei. "Momentul adevărului" - în fapt, momentul socotelilor a venit. Bugetul, alimentat din împrumuturi interne şi externe, pe fondul unei recoltări de venituri (ca urmare a încetinirii producţiei interne impozabile) tot mai slabe, este aproape epuizat. Construcţia lui pentru exerciţiul anului 2019 a devenit o sarcină extrem de dificilă, de care guvernanţii încă nu s-au achitat. Fragilizată la culme, economia românească riscă o prăbuşire catastrofală, la orice început de criză (ciclică) internaţională.
Cum s-a ajuns la această situaţie? Încă de la lansarea "Programului de guvernare" al grupării PSD-ALDE (care i-a asigurat victoria la "parlamentare" şi accesul la putere), experţii din domeniu au atras atenţia asupra lipsei lui de sustenabilitate. Creşterile excesive de venituri pentru salariaţi şi pensionari nu puteau fi garantate decât de o economie, la rându-i, în creştere sănătoasă. Ritmul anual de peste 5% părea a justifica promisiunile şi, implicit, speranţele românilor. O creştere sănătoasă presupune însă sporirea investiţiilor în producţie şi în infrastructura care asigură distribuirea ei. PSD-ul a anunţat în "Program" şi "mari proiecte" de dezvoltare, amânate însă până după rezolvarea problemei creşterilor de salarii şi pensii. După părerea mea, întreg "Programul" era o diversiune electorală, liderii grupării PSD-ALDE ştiind foarte bine că promisiunile nu pot fi ţinute fără sacrificarea creşterii reale a economiei. Scopul lor ascuns a fost, de la început, subordonarea Justiţiei independente, obţinerea amnistiei şi graţierii, care să-i scape de dosarele penale şi să-i absolve de acuzaţiile de corupţie înaltă. Chestiunea trebuia rezolvată dintr-odată, promisiunile economice putând fi, apoi, "jucate", prin diverse manipulări propagandistice. Rostul OUG 13 ("Noaptea, ca hoţii") era tocmai această "albire legitimatoare" a lui "Dragnea şi compania", care - reabilitaţi urgent - ar fi putut trece brutal la capturarea integrală a Statului şi la construirea unei "vitrine" controlate de "mari realizări". Calea mai lentă pentru care s-a optat, după blocarea, în urma revoltei societăţii civile şi a presiunilor internaţionale, a "loviturii urgente", a presupus, pe lângă "precauţiile" propagandistice pentru acoperirea modificărilor aduse legilor Justiţiei, şi îndeplinirea unora dintre promisiunile economice populiste, legate de salarii şi pensii. Calea lentă spre aservirea statului faţă de interesele particulare ale grupării PSD-ALDE a permis, însă, dezvăluirea inconsistenţei programului economic, din cauza consecinţelor grave ale aplicării lui intempestive. Un guvern aservit, alcătuit din nulităţi profesionale, alese pentru obedienţa şi docilitatea faţă de ordinele "stăpânilor", a transpus mecanic, în decizii nefundamentate, prevederile "generoase" ale "programului", consecinţele fiind inducerea haosului în economie, stoparea oricărei investiţii în dezvoltare, creşterea masivă a datoriei publice şi golirea accentuată a bugetului de stat.
Prăbuşirea leului în raport cu celelalte monede internaţionale era previzibilă. Ea este doar începutul crizei ce ameninţă economia românească. Dragnea, Tăriceanu şi "experţii" lor economici, Vâlcov şi Teodorovici, au însă impresia că pot modela legile economice după voinţa lor, că le pot "ajusta" după modelul perfectat în cazul Justiţiei. După expedientele "injecţiilor" de fonduri recoltate prin împrumuturi (cu dobândă tot mai mare) de pe piaţa financiar-bancară, în salarii şi pensii, guvernul vrea acum "să stabilizeze leul", apelând la "vânzarea" rezervei valutare a Băncii Naţionale. În felul ăsta, BNR îşi va pierde rolul de moderator al fluctuaţiilor valutare faţă de moneda naţională, iar după epuizarea "rezervei" sale nu va mai putea interveni în niciun fel la prăbuşirea acesteia. OUG 14, a "taxei pe lăcomie", care ar trebui să stopeze limitarea creditării de către un sistem bancar tot mai sceptic faţă de posibilităţile românilor - stimulaţi de creşterile de salarii şi pensii - de a-şi achita împrumuturile, a fost dată din aceeaşi înclinaţie voluntaristă a echipei Dragnea-Tăriceanu, de a controla piaţa liberă, de a modifica realitatea economică după interesele lor. "Echipa" ar putea, la fel de bine, să decidă schimbarea "legii gravitaţiei". Aşa-numiţii experţi guvernamentali nu realizează că, în economie, mai ales în economia de piaţă, funcţionează principii obiective pe care, oricât şi-ar dori, nu le pot evita ci, cel mult, întârzia sau facilita funcţionarea. Prin ceea ce fac, Dragnea şi ai lui precipită ţara către o criză gravă. Din "pâinea şi circul" pe care le-au oferit, rămâne, acum, doar circul şi mizeria care abia urmează.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
