Când premierul Dăncilă vorbește de "negaționalism" sau de "combaterea Holocaustului" (ca să pomenim doar două dintre "perlele" în care a devenit specialistă), când ministrul Daea - cel cu "Auschwitz-ul porcilor" - perorează despre piscinele din România, în care se scaldă cormoranii, când alt ministru nu știe nici măcar să-și citească linear și coerent discursul scris de acasă, nu poți să nu te întrebi cine a construit acest panopticum care se numește "guvernul de la București". Pe lângă efectele de un comic absurd, care fac de râs țara ce a produs asemenea specimene, bâlciul "spectacolelor" date de reprezentanții puterii din România în Parlamentul european are, în interiorul țării, și o consecință diversionistă. Fascinați de aventurile din serialul "Ce-a mai făcut Veorica?", cetățenii nu au băgat de seamă că, treptat, economia românească - zburdând, după aprecierile "experților guvernamentali", la cele mai înalte ritmuri de creștere din UE, intră într-o perioadă de declin, cu consecințe devastatoare pentru ansamblul comunității. Primul semn, clar vizibil, pentru întreprinzătorii ce alimentează "motoarele" economiei prin producția pe care o oferă pieței, este deprecierea monedei naționale. De mai multe săptămâni, leul este în scădere continuă față de euro, dar și față de alte valute. Inflația, ce devine tot mai accelerată, tinzând ca pe termen scurt să atingă nivelul de 5 lei pentru un euro, indică un curs primejdios al economiei, care va face ca toate creșterile de salarii și pensii cu care se laudă guvernanții să se transforme în "apă de ploaie". De doi ani, guvernarea PSD-ALDE nu a făcut nimic pentru a asigura o creștere reală a economiei prin investiții în infrastructura comunicațională, a domeniilor sănătății ori învățământului, bazându-se doar pe stimularea creșterii consumului, ca urmare a măririlor de salarii și pensii. Fără acoperire în producția internă, aceste măriri au dus la sporirea importurilor și, în consecință, la exportul de fonduri pentru realizarea ei. "Momentul adevărului" - în fapt, momentul socotelilor a venit. Bugetul, alimentat din împrumuturi interne și externe, pe fondul unei recoltări de venituri (ca urmare a încetinirii producției interne impozabile) tot mai slabe, este aproape epuizat. Construcția lui pentru exercițiul anului 2019 a devenit o sarcină extrem de dificilă, de care guvernanții încă nu s-au achitat. Fragilizată la culme, economia românească riscă o prăbușire catastrofală, la orice început de criză (ciclică) internațională.
Cum s-a ajuns la această situație? Încă de la lansarea "Programului de guvernare" al grupării PSD-ALDE (care i-a asigurat victoria la "parlamentare" și accesul la putere), experții din domeniu au atras atenția asupra lipsei lui de sustenabilitate. Creșterile excesive de venituri pentru salariați și pensionari nu puteau fi garantate decât de o economie, la rându-i, în creștere sănătoasă. Ritmul anual de peste 5% părea a justifica promisiunile și, implicit, speranțele românilor. O creștere sănătoasă presupune însă sporirea investițiilor în producție și în infrastructura care asigură distribuirea ei. PSD-ul a anunțat în "Program" și "mari proiecte" de dezvoltare, amânate însă până după rezolvarea problemei creșterilor de salarii și pensii. După părerea mea, întreg "Programul" era o diversiune electorală, liderii grupării PSD-ALDE știind foarte bine că promisiunile nu pot fi ținute fără sacrificarea creșterii reale a economiei. Scopul lor ascuns a fost, de la început, subordonarea Justiției independente, obținerea amnistiei și grațierii, care să-i scape de dosarele penale și să-i absolve de acuzațiile de corupție înaltă. Chestiunea trebuia rezolvată dintr-odată, promisiunile economice putând fi, apoi, "jucate", prin diverse manipulări propagandistice. Rostul OUG 13 ("Noaptea, ca hoții") era tocmai această "albire legitimatoare" a lui "Dragnea și compania", care - reabilitați urgent - ar fi putut trece brutal la capturarea integrală a Statului și la construirea unei "vitrine" controlate de "mari realizări". Calea mai lentă pentru care s-a optat, după blocarea, în urma revoltei societății civile și a presiunilor internaționale, a "loviturii urgente", a presupus, pe lângă "precauțiile" propagandistice pentru acoperirea modificărilor aduse legilor Justiției, și îndeplinirea unora dintre promisiunile economice populiste, legate de salarii și pensii. Calea lentă spre aservirea statului față de interesele particulare ale grupării PSD-ALDE a permis, însă, dezvăluirea inconsistenței programului economic, din cauza consecințelor grave ale aplicării lui intempestive. Un guvern aservit, alcătuit din nulități profesionale, alese pentru obediența și docilitatea față de ordinele "stăpânilor", a transpus mecanic, în decizii nefundamentate, prevederile "generoase" ale "programului", consecințele fiind inducerea haosului în economie, stoparea oricărei investiții în dezvoltare, creșterea masivă a datoriei publice și golirea accentuată a bugetului de stat.
Prăbușirea leului în raport cu celelalte monede internaționale era previzibilă. Ea este doar începutul crizei ce amenință economia românească. Dragnea, Tăriceanu și "experții" lor economici, Vâlcov și Teodorovici, au însă impresia că pot modela legile economice după voința lor, că le pot "ajusta" după modelul perfectat în cazul Justiției. După expedientele "injecțiilor" de fonduri recoltate prin împrumuturi (cu dobândă tot mai mare) de pe piața financiar-bancară, în salarii și pensii, guvernul vrea acum "să stabilizeze leul", apelând la "vânzarea" rezervei valutare a Băncii Naționale. În felul ăsta, BNR își va pierde rolul de moderator al fluctuațiilor valutare față de moneda națională, iar după epuizarea "rezervei" sale nu va mai putea interveni în niciun fel la prăbușirea acesteia. OUG 14, a "taxei pe lăcomie", care ar trebui să stopeze limitarea creditării de către un sistem bancar tot mai sceptic față de posibilitățile românilor - stimulați de creșterile de salarii și pensii - de a-și achita împrumuturile, a fost dată din aceeași înclinație voluntaristă a echipei Dragnea-Tăriceanu, de a controla piața liberă, de a modifica realitatea economică după interesele lor. "Echipa" ar putea, la fel de bine, să decidă schimbarea "legii gravitației". Așa-numiții experți guvernamentali nu realizează că, în economie, mai ales în economia de piață, funcționează principii obiective pe care, oricât și-ar dori, nu le pot evita ci, cel mult, întârzia sau facilita funcționarea. Prin ceea ce fac, Dragnea și ai lui precipită țara către o criză gravă. Din "pâinea și circul" pe care le-au oferit, rămâne, acum, doar circul și mizeria care abia urmează.