"Caşiştii"

În ultimii ani, de când reputatul şi regretatul jur­nalist şi filolog George Pruteanu a părăsit lumea celor vii, corectitudinea limbii române, vă­tămată fără milă pe posturile de televi­ziune, a rămas fără apă­rător. Necorectate şi repetate la infinit, gre­şe­lile sunt preluate rapid în vorbirea co­tidiană şi răspândite ca râia. Un exemplu este "caşismul". Lu­me bună, oameni cu studii, funcţionari guvernamentali, miniştri sau patroni, directori sau ofiţeri superiori, medici, profesori, primari, prefecţi, preşedinţi de con­si­lii judeţene, studenţi la politeh­nică sau la agronomie, nu mai pot spune o frază, dacă nu rostesc cu emfază: "ca şi", în loc de "ca"... Chi­purile, pentru a evita o caco­fonie, pentru a se exprima "elegant", "literar"... În rea­litate, un semn al inculturii. "Ca şi profesor îmi place să predau la clasele umaniste ", spune un domn dascăl de ştiinţele naturii. Corect ar fi fost să spună ca pro­fesor! "Ca şi primar sunt bine văzut de consăteni", spu­ne un ales al poporului. Corect - ca primar. Nu e de mirare, când aflăm că mulţi studenţi de la facultăţile private dau pe la şcoală doar o dată, de două ori pe se­mestru, şi atunci vin să-şi plătească "studiile". Veniţi, plătiţi, să fiţi sănătoşi! Aveţi note de trecere! Puteţi lăsa carnetul de note la secretariat. "Ca şi studenţi" îl luaţi la primăvară.
Cu siguranţă că amărâtul de "şi", băgat ca picio­rul în uşă, e resimţit ca o forţă superioară, un "ceva" care te face deosebit, măreţ, te desprinde de vulg. "Ce aţi mân­cat ca şi fel principal?". "Ce aţi primit ca şi amin­tire?". "Ce vă propuneţi ca şi deputat"? "Prima femeie nominalizată ca şi premier...". "Partidele care s-au manifestat ca şi opoziţie în parlament". În mintea celor care recurg la el, şi-ul înseamnă rafinament, eleganţă, de fapt, o dovadă de incultură şi de violare a limbii. O biată limbă română pervertită, semănând cu inculţii care o vorbesc.