În ultimii ani, de când reputatul și regretatul jurnalist și filolog George Pruteanu a părăsit lumea celor vii, corectitudinea limbii române, vătămată fără milă pe posturile de televiziune, a rămas fără apărător. Necorectate și repetate la infinit, greșelile sunt preluate rapid în vorbirea cotidiană și răspândite ca râia. Un exemplu este "cașismul". Lume bună, oameni cu studii, funcționari guvernamentali, miniștri sau patroni, directori sau ofițeri superiori, medici, profesori, primari, prefecți, președinți de consilii județene, studenți la politehnică sau la agronomie, nu mai pot spune o frază, dacă nu rostesc cu emfază: "ca și", în loc de "ca"... Chipurile, pentru a evita o cacofonie, pentru a se exprima "elegant", "literar"... În realitate, un semn al inculturii. "Ca și profesor îmi place să predau la clasele umaniste ", spune un domn dascăl de științele naturii. Corect ar fi fost să spună ca profesor! "Ca și primar sunt bine văzut de consăteni", spune un ales al poporului. Corect - ca primar. Nu e de mirare, când aflăm că mulți studenți de la facultățile private dau pe la școală doar o dată, de două ori pe semestru, și atunci vin să-și plătească "studiile". Veniți, plătiți, să fiți sănătoși! Aveți note de trecere! Puteți lăsa carnetul de note la secretariat. "Ca și studenți" îl luați la primăvară.
Cu siguranță că amărâtul de "și", băgat ca piciorul în ușă, e resimțit ca o forță superioară, un "ceva" care te face deosebit, măreț, te desprinde de vulg. "Ce ați mâncat ca și fel principal?". "Ce ați primit ca și amintire?". "Ce vă propuneți ca și deputat"? "Prima femeie nominalizată ca și premier...". "Partidele care s-au manifestat ca și opoziție în parlament". În mintea celor care recurg la el, și-ul înseamnă rafinament, eleganță, de fapt, o dovadă de incultură și de violare a limbii. O biată limbă română pervertită, semănând cu inculții care o vorbesc.